Stau la umbră. Sub un pom, un motan si-un pui de om,
Şi se tot întreabă, oare, care din noi e cel mai tare?
Motanul spune asa:
- Eu sunt tare, fiindca vezi, am si suflet
Iar pe deasupra, şi vânez.
Însă puiul cel de om, către motan se uita şi către dânsul grăia:
- Ai fi tare domn motan, însă eu am doar un an
Când mă voi face mai mare, va fi vai de coada dumitale
Toată ziua, vrei nu vrei, tu prinzi numai şoricei.
Însă am o întrebare, cunoşti oare dumitale, ca orice acum e
Mai adineaori era mic, nu puteai face nimic, cum ai fost şi tu,
Pisic, biet motan nesuferit, hranit numai cu lăptic, ai fost pui cum
Sunt şi eu, acum eşti mare şi rău,
Uiţi c-ai fost candva mic, un biet pui de pisicuţă, de pe lângă a mea căsuţă.
Daniel Caranda
Răspunsuri
Mulţumesc frumos, Agafia!, în numele lui Daniel.
Lecturat cu drag.