Sunt o scoică-nsingurată, rătăcită prin nisip,
Valul cald îmi spală gândul însetat de al tău chip,
Eu din vuietul sidef îmi iau seva pentru viaţă
Și cobor în asfinţit cu surâsul cald pe faţă.
Mă culeg îndrăgostiţii să fiu amintirea verii,
Sau mă spală infinitul cu răcoarea dulce-a serii,
Şi aştept îndrăgostită noua zi la răsărit
Pregătindu-mi perla albă pentru un inel dorit.
Mi-a şoptit o adiere că departe colo-n larg
Unde se îneacă marea când secundele se sparg,
Că m-aştepţi, zeu al iubirii, să mă prinzi în colier
Să mă ai în permanenţă, noaptea, colo, sus pe cer.
-->
Răspunsuri