- Hai îmbrăcați-vă, nu discutăm.
- Unde mergem?, intrebă ăla mic.
- Nu vii nicăieri, prichindel, s-a întors maică-ta, rămâi cu ea.
- Și eu ce fac până veniți voi?
- Pe loc, pas alergător marș! O să-ți prindă bine, face poftă de mâncare și te mai împănezi și tu.
- Vă spun lu' mami, știu eu că vreți să faceți prostii!
- La loc comanda, echiparea toti trei!
Trecură câteva minute de așteptare, timp in care le explică pe scurt strategia.
- Gata băieții? Ia, drepți! Alinieee-rea!
Toți trei se aliniară ținând cont de cel mare, cu mâna stângă în șold ca să păstreze distanța regulamentară, în timp ce dădeau mărunt din picioare.
- Băi, ce-i cu gulerul asta? Îl întrebă pe cel mijlociu. Ia stai așa, îi aranjă el gulerul ridicat neregulamentar.
- Uniforma pregătită? Pregătită. Doar aveau experienta destulă...
- Gata de confruntare? Gata. Ăsta mic, ce-i cu păpușa aia? Unde ai mai văzut tu soldați cu păpuși? O lași acasă, executaaa-rea!
- Mamiii, tati nu mă lasă să iau papușaaa...scheună aia mică.
Adevărul este că ăsta mic era de fapt...asta mică, dar nu trebuia să fie discriminată, musai să fie tratată ca și cei doi fratiori mai mari.
- Bine, bine, gata, lasă, incercă să aplaneze repede el.. În mașină, adunaaa-rea!
Toți trei se repeziră la mașină, cel mare deschise portiera, intră primul cel mijlociu apoi o traseră-împinseră pe cea mică înăuntru și la sfârșit intră și el.
- Centurile, puse?
- Puse, strigă cel mare după o scurtă verificare.
- Înainte, pas alergător, maaarș! strigă șoferul, și porni cu trupa gata de asalt.
După câteva minute de mers, timp în care șoferul reluă de câteva ori strategia, mașina opri în parcarea instituției.
-Abandon the ship!
Năpârstocii se dădură jos, invers de cum au intrat de data asta și se aliniară din nou lângă mașină, dar ceva mai discret. După ce încuie ușa și se asigură că mica armată este gata, dădu ordinul:
- Salt înainte! Zicând asta se îndreptă spre intrarea în showroom și-i introduse pe micuți, unul câte unul, în ordinea prestabilită: cel mijlociu, cea mică și cel mare la urmă.
- Bună ziua, îi întâmpina o domnișoară cu zâmbetul până la urechi.
- Bună ziua, domnul Recea este cumva?
- Da, uitați-l acolo, la biroul din spate. În partea dreaptă.
- Mulțumesc, apoi către copii: în șir indian, după mine, maarș! Din nou, micuții se așezară în ordinea bine știută: mijlociu, mică, mare.
- Stop, se opri el ridicând pumnul drept strâns, la nivelul umărului. Domnul Reeceaa!
Dar domnul Recea vorbea la telefon, așa că ridica doar din sprâncene, neînțelegând ce vrea insul din fața lui. Însă individul din fața lui se întoarse către oșteni și le indică din priviri țintele.
-Atac la baionetă, executaaa-rea! Strigă el și se repezi la mașina micuță din stânga, unde deschise portiera și o saltă pe cea mică înăuntru. Între timp ceilalți doi intraseră și ei în mașinile indicate iar el se aruncă în jeep-anul de lângă fereastre.
- Tancuri inamice din față! Tintiți și trageți!
- Tu-tu-tu-tu-tu-tu-tuuuu! Dummm-duuumm!
Toată gașca prinse de volane și începu să tragă de ele imitând zgomote de tunuri și mitraliere. Roteau, țipau, săreau, iar zgomotul făcu sa inghețe toată activitatea de acolo.
- Aviație inamică la joasă inalțimee! Acum se aruncară pe spate pe scaune împingându-se înainte și înapoi și începură să împuște în sus avioanele imaginare care tocmai îi luau prin surprindere.
- Hei, heiiii, ce faceți strigă domnul Recea care se oprise consternat din convorbirea telefonică și nu înțelegea ce se întâmplă.
- Infanterie inamică, fugiți în zig-zag! Iar ăia mici începură să sară pe scaune în stânga și în dreapta.
- Alooo, terminați, ce înseamnă asta?!
- Salt înapoi, la ușă adunaaa-rea!
Și, în timp ce maimuțoii se retrăgeau grupați spre ușă, el se uită lung spre domnul Recea și-i spuse zâmbind:
- Testam mașinile, doar! Eee domnule, nu e bine când sar alții pe lucrurile tale...dar n-am văzut să te deranjeze când faci la fel cu hoarda ta de rotofei, pe toate paturile și saltelele noastre...când veniți în vizită la noi la KIKEIA!
-->
Răspunsuri