În falduri toamna-și cerne din trupu-i carunțit,
Puzderie de frunze, aripi de visare,
Sfărâmă trupul verii de raze aurit
Și miruiește totul cu stropii de uitare.
Tristeți nemărginite-și deschid brațele reci,
Plete de rugină îvăluie trecutul,
Palete de culori presară pe poteci,
Tăcerea iar tronează, înlocuind tumultul.
Învăluie iar câmpul, parc-ar vrea să doarmă
În patul de culoare ce-i este azi țesut,
În mângâieri de vânturi, covor adus de toamnă
Din tot ce-a fost mai ieri, al soarelui trecut.
Frumoasă este Toamna, maestrul cel vestit,
Pe șevalet de ceruri pictează amintirea,
Îmbină doar frumosul cu tot ce am iubit,
Ne miruie cu ploi, care ne-aduc sfințirea.
-->
Răspunsuri