În urma unor studii ceva mai amănunţite, cercetătorii au constatat un fapt surprinzător, anume că în vechime, cu mai mult de şase mii de ani în urmă existau comunităţi umane formate după principiul Cercurilor zodiacale, respectiv doisprezece triburi având trăsăturile unor constelaţii de pe bolta cerească.
Primul astfel de Cerc descoperit era cel al Stronţilor şi Mirondelelor şi nu e de mirare că Stronţodeii au fost primii găsiţi, deoarece excrescenţele lor datorate orgoliului megaloman ieşeau prea mult în evidenţă chiar şi dacă erau îngropate la multe sute de metri sub pământ sau apă!
Celelalte etnii sau triburi au fost cu mult mai greu de depistat în praful vremii, de aceea nici nu s-a vorbit despre ele în articolul trecut, exceptând tribul Hlăpăilor care, de fapt nu este un trib sau etnie propriu - zisă, ci mai degrabă o adunătură de sceleraţi care au preluat puterea o anumită perioadă de vreme, dar despre asta poate vom detalia altă dată.
Tremolinele sunt contra - partea feminină a tremoloilor, ei fiind într-o descriere succintă, foarte succintă, incredibil de mini-succintă, opusul Viraşilor, care înseamnă casta Eroilor fie ei spirituali sau de orice altă natură. În treacăt fie spus, Viraşii au o caracteristică remarcabilă: dacă de pildă merg pe o Cale, fie ea spirituală, erotică sau amestecată, şi dau peste o bifurcaţie de drum, ei virează întotdeauna la dreapta, ceea ce vrea să simbolizeze verticalitatea lor morală (pentru că mâna stângă e socotită a fi impură la ei)!
Întrucât Viraşii sunt Cercul, tribul sau casta cea mai înaltă (sub aspect moral), cea mai pură şi care oferă exemplul de urmat tuturor celorlalte Cercuri, despre ei nu vom vorbi decât prin comparaţie, pentru un motiv simplu care se înţelege fără alte explicaţii.
Geografic vorbind, dar poate că nu numai, Cercul cel mai apropiat Tremoloilor este cel al Mălaşilor, numele lor fiind mai degrabă o poreclă decât o denumire ştiinţifică şi provine de la o anume întrebare pe care Mălaşii o repetă foarte des, ca un tic verbal. Aproape la orice întrebare pusă lor, ei îţi răspund stereotipic:
-Băi, mă laşi?!
Mălaşii au drept contra parte Mălenele şi trăsătura lor distinctivă este o LENE atât de imensă, încât trece cu mult dincolo de limitele tribului, ale regiunii, ale ţării, ale continentului şi se pierde agale în apele oceanului! Tot în treacăt fie spus, din Cercul Mălaşilor fac parte majoritatea cercetătorilor, fiindcă lenea lor insaţiabilă îi face aproape inapţi pentru orice altă activitate în afara acelora de băgători de seamă sau cei care îşi bagă nasul unde nu le fierbe oala, cum se spune în bobor. Ei fiind destul de oneşti – că nu au doar defecte! – sigur că îşi recunosc cei dintâi neajunsurile „speciei” lor, iar această onestitate, plus sinceritatea cu totul ieşită din comun de care dau dovadă mai mereu, îi face totuşi să fie respectaţi într-o anume măsură - şi parţial simpatizaţi - dar nici pe departe atât de mult ca pe Viraşi.
Cititorul va fi ghicit deja că autorul acestui studiu face parte exact din Cercul Mălaşilor, dar hai să trecem la tema propriu-zisă a Tremoloilor şi Tremolinelor, fiindcă despre lene nu poţi scrie prea multe, sau poate că eu scăldându-mă în ea ca peştele în apă, nu văd nimic interesant aici.
Tremolinele tremură de frică în aproape orice situaţie, ca şi bărbăţeii lor. Chiar dacă situaţia obiectivă exterioară fiinţei lor nu predispune la nici un pericol, de nici o natură, atunci tremolinele inventează un drob de sare care e gata-gata să le pice peste picioare, din care pricină sunt mai mereu stresate, foarte stresate sau irezistibil de stresate!
Dacă de pildă, aveţi nefericita karmă de a vă afla în preajma unei tremoline şi vreţi să mirosiţi trandafirii cu ea, atunci nu veţi fi nicicum scutiţi de îngrijorări de genul:
- Dacă rămân ţestoasă?
- Dacă mă paşte calul?
- Dacă îmi pied frâul?
Şi multe - multe alte imposibilităţi tromboschilodinice!
Tromboschilodinia este ştiinţa absurdităţilor care îţi schilodesc mintea doar încercând să ţi le imaginezi, darmite să le vezi aievea în vis, că în realitate, ele, desigur, nu se pot realiza, fiind din capul locului complet şi iremediabil absurde! Şi pentru că suntem aici cu vorbirea, cel mai celebru caz de tromboschiloidie este cel în care minţile unor Hlăpăi, au inventat o gogoriţă mai mare decât însuşi orgoliul lor super-hiper-mega-maha-catastrofic, susţinând că nu există nimic mai presus decât ei, adică nu există Inteligenţa Infinită a Creatorului Absolut, cunoscută sub numele de Dumnezeu Tatăl - Slăvit fie Numele Său în vecii vecilor!
Sigur că aici intrăm în zona filozofemelor, iar acest articol vrea să se păstreze în aria socio-problemelor de factură caracterială. Deci ca să nu ne pierdem uzufructul raţiunii, ştiindu-se prea bine aserţiunea conform căreia „somnul naţiunii naşte monştri!”, trecem mai departe la turma noastră de Tremoloi şi Tremoline.
Care turmă era păstorită de o entitate feminină, deoarece pe atunci femeile conduceau ritualurile de înmiresmare a trandafirilor. Şi conducea o tremolină şi din cauză că ea se pare, era singura care avea luciditatea să recunoască un fapt vizibil pentru orice fiinţă lucidă, anume că toate fricile tribului ei erau doar fantasmagorii ale propriilor minţi necontrolate.
Se vede treaba că ea avusese acces la un text secret al unei culturi îndepărtate în timp şi spaţiu, de unde cităm acest fragmenţel: „Fiul meu, ascultă cuvintele mele de taină: să ştii că ororile din Infern sunt propria ta creaţie mentală. În Univers, Iluzia domneşte peste tot, peste zei, ca şi peste oameni. Prin acţiunile tale creezi dorinţe fără de număr. Devenind vizibile în stările intermediare (în Bardo, adică după aşa zisa moarte), ele te copleşesc cu o forţă egală cu neştiinţa ta... Dacă devii conştient de marea iluzie a mentalului tău, vei fi eliberat.”
Alte frici sau temeri le pomenim pe scurt:
- Teama de tremoloi a tremolinelor
- Teama de intimitate a ambelor sexe tremolistice
- Teama de tremoline a tremoliolor sau chiar a unor tremoline!
- Teamă să nu-şi piardă scaunul de sub trepoleţ
- Teama de Lumină
- Teama de Iubire, care caz este atât de bizar, încât mintea celorlalte etnii se opreşte instantaneu, simultan cu deschiderea gurii la maximum şi emiterea unui sunet de uluire completă, totală şi indibidiguibidibilă (termen pe care nu ne mai pierdem suflul să-l explicăm aici).
- Teama de teamă, care se manifestă atunci când nu mai au nici o temere, de nici o natură, ba chiar şi mintea lor absconsă a obosit să tot inventeze poveşti de groază şi atunci se tem că ce vor face ei sau ele fără vampiraşul care le scurge de energie mereu?
- Teama de-a antama relaţii intime, mai ales cu cei care nu aparţin tribului Tremoloilor.
În acest caz, pentru Tremoline este ceva atât de neobişnuit ca cineva să nu se teamă de mai nimic, încât nu-l pot nici înţelege, nici măsura pe scara lor valorică interioară! Acum e posibil ca această teamă să fi provenit dintr-o interdicţie a căpeteniei lor, numită Tremuriciu, sau din experienţe traumatizante pentru ei pe care le vor fi avut cândva, în care nu s-a petrecut nimic stresant, periculos sau îngrijorător luni de zile la rând, astfel că au intrat în panică fiindcă n-aveau nici un motiv de panică!
Singurul moment, singurele clipe în care Tremolinele şi Tremoloii nu tremură, este atunci când resimt o plăcere intensă, mai ales erotică şi care îi sau le iau prin surprindere oarecum, ei sau ele nemai având timp efectiv să dea curs naturii lor prăpăstioase. În astfel de clipe ei sau ele rămân aproape nemişcate, iar dacă fiinţa de lângă ele gâfâie - că de!, aşa se petrece în acele momente - îi va cere să înceteze cu gâfâiala sau să bea apă fără gogîlţuri sau altfel de observaţii specifice tremolinelor, care pe alţii îi lasă bujbe!
La întrebarea cum de cercetătorul şi autorul acestui text a aflat atât de multe despre Tremoloi şi tremoline, mai ales dintre cele intime şi care nu puteau fi înscrise în colbul timpului, răspundem că printr-o metodă extrem de populară în veacul nostru, anume regresia pre-hipnotică, în care subiectul îşi aminteşte uneori cu lux de amănunte vieţi trecute alături de fiinţe care i-au impresionat conştientul.
Despre Tremoline se pot spune multe poveşti, probabil fiecare cititor sau cititoare deţine un bagaj substanţial propriu mai mic sau mai mare, în funcţie de experienţele dobândite deja, de aceea ne apropiem de concluzii, nu înainte de a zice că Imnul lor naţional sună astfel:
„Tremoloi şi Tremoline / Vai de noi şi vai de tine!/ Unde-i bine/ Nu-i de mine, / Unde-i tău/ E şi mai rău! / Tremoloi şi Tremoline/ Căscaţi ochii cât mai bine!”
Următoarele zece strofe sunt variaţiuni pe aceeaşi temă şi nu le mai reproducem, fiindcă modul lor de a se lamenta depăşeşte până şi răbdarea îngerilor.
Concluzia firească a acestui studiu nu se referă la arhicunoscuta învăţătură că de ce ţi-e frică nu scapi, întrucât ar fi prea plictisitor de banal să reproducem înţelepciunea altora, ci la îndemnul: scapi de frică dacă nu te temi de nimică şi decât să-i stresezi pe ceilalţi cu panicile tale, mai bine ţi-ai aminti că un om curajos valorează cât doi laşi, iar unul stăpân pe sine în orice împrejurare, valorează cât o duzină de tremurici oarecare!
Nemaipunând la socoteală că se fac de ruşine şi pe colo şi pe-aici!
Numai că, vorba cântecului popular: „Frunză verde, iarba-i udă, / am vorbit să se audă, / am vorbit cu înţeles, / dar nimic nu s-a ales!”
Sau geniala vorbă a unui gânditor genial: „Mai degrabă dezintegrezi un atom, decât o prejudecată”, că numărul proştilor din univers fiind mai mare decât cel al atomilor de hidrogen, decurge logic cât de greu este să anihilezi prejudecăţile şi fantacsiile aberante ale tremolinelor şi tremoloilor.
Poate că cel mai înţelept sfat ar fi să le oferim cât mai multă compasiune şi iubire, dacă le avem noi înşine, spre a se simţi în siguranţă din toate punctele de vedere. Dacă nu posedăm aceste energii Divine, poate că ar fi mai bine să căutăm alte companii mai agreabile.
Mai trist este când karma ne obligă, ne obligă, ne obligă să mâncăm doar mămăligă!
categorii forum
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Răspunsuri