Viaţa e ca un tren încet
Merge în totdeauna drept
Nu îţi trebuie bilet, nici nu e înghesuială
Are oprire peste tot, pentru orice dobitoc.
Urcă-n el de toate şi de toţi, animale, copii, bunici şi nepoţi
Toţi urcă şi toţi coboară, trenul merge încet si de-i zi
Şi de e seară, si de-i iarnă, si de-i vară,
E un tren foarte deştept, nu îţi trebuie bilet, el te duce unde vrei.
Trebuie însă să ştii, chiar si aici în poezii, în tren de te vei sui,
Pân' la urmă, într-o zi, va trebui să cobori, căci mai sunt si alţi călători
Şi-o să cobori într-o gară, într-o zi sau într-o seară, şi altul îţi va lua locul
Fiindcă vezi tu, ăsta e jocul.
Daniel Caranda
-->
Răspunsuri