TRENUL VIEŢII
Cu fiecare ceas mă-nstrăinez de tine,
Mă duce trenul vieţii spre un alt destin,
Tu n-ai să mă aştepţi – chiar de mai vin,
Degeaba plângi că nu mai eşti cu mine…
Te-ntrebi şi te socoţi unde mă duc,
Faci planuri ce-o să fie mâine,
Din dragoste ce mai rămâne,
Când nu mai pot acum , să te seduc?
Sunt călător fară o ţintă-anume,
Pe ce meleaguri am să mă opresc?
Nu stiu de-i drumul drept sau ocolesc
Si cine mă asteaptă, pe cale, să mă-ndrume.
De-o fi mai rău sau poate mult mai bine,
Răspuns voi face din truditul trai,
Mi-era uşor de şi tu rămâneai
In trenu-acesta ,strânsă lângă mine.
Am fi avut acelaş drum ales,
Ne coboram iubirea în aceeaşi gară,
Ştiam măcar că suntem într-o ţară
Si nu ne rătăceam atât de des.
Se trece vremea - încă nu ţi-am scris,
Am să-ţi trimit când am să pot scrisoare,
Răspunde-mi de ţi-e bine sau sufletul te doare,
Chiar dacă ţi-ai găsit un alt acoperiş!
De nu-mi răspunzi, voi înţelege toate,
În noua dragoste să fii cuminte,
Te urcă-n trenul ei , nu face ca-nainte ,
Că-n cel în care-s eu - nu se mai poate!
-->
Răspunsuri
More Flowers Presentation Comments