FEMEIA . Plecase de acasă, de trei zile nu dormise deloc. Știa unde vrea să ajungă, dar nu știa ce va găsi acolo! Nu mai plecase niciodată singură, dar nu mai avea nimic de pierdut, așa că a riscat. A ajuns în oraș, rătăcea pe străzi, nu știa unde va găsi, ceea ce căuta. Îi era foame, îi era somn. Mergea pe faleză, pierdută în gândurile ei. Nu vedea unde merge, ochii ei priveau în visul ei ...S-a trezit singură pe plajă, doar ea și marea ... Privea apa pierdută, simțea o chemare ciudată către mare.. A început să se dezbrace încet, încet .. A rămas goală. A pășit spre apa pas după pas, marea o chema pe ea și îi mângâia trupul. Iar ea pierdută, s-a predat în brațele mării .. Era ca un vis, o voce caldă, o striga, îi rostea numele. Era atâta durere și iubire în chemarea aceea. Vroia să se întoarcă să vadă cine o strigă, dar marea nu o lasă și totuși trebuia să vadă! Cu un efort a deschis ochii. Atunci l-a văzut! A știut că inima ei este acasă, a zâmbit și a închis ochii. Acum putea dormi liniștită. După mult timp inima ei era împlinită!
BĂRBATUL . Era trist și singur și viața i se părea o luptă fără rost. Aștepta .. Știa ce așteaptă, dar nu știa dacă vreodată va primi. Nu știa dacă soarta îi va îndeplini dorință. Nu dormise de câteva nopți, o neliniște ciudată îi umplea sufletul, până la refuz! Marea îl chema, vroia să plece la pescuit, să se relaxeze, să uite .. dar o grabă stranie la cuprins. Nu mai conta dacă avea cu el tot cei trebuia pentru pescuit, conta doar să ajungă mai repede acolo. S-a urcat în mașină, gonea ca un nebun, neliniștea îl gonea de la spate! A ajuns pe plajă. Stătea rezemat de mașină și respira aerul mării, cu ochii închiși. A deschis ochii, a privit marea, plaja ... atunci, a văzut-o! A văzut femeia ... Era singură pe plaja pustie. Se dezbrăca încet, încet. O privea, atent și fascinat, nu înțelegea ce face .. A văzut-o goală pășind spre apa. Dar nu înota. Doar pășea, din ce în ce mai departe, în larg. Iar apa o învăluia, ca o chemare. Atunci a înțeles. A luat-o la fugă spre apă. I se părea că ceva îl oprește să fugă. Ar fi vrut să zboare. Doamne, de-ar reuși s-o salveze!
S-a luptat cu valurile, cu marea, dar a reușit! A așezat-o pe nisipul ud și a început să-i apese pieptul, rugându-se. A întins mâna să îi dea părul de pe față, atunci a văzut. A văzut cu ochii, ceea ce inima lui văzuse deja ... Era ea! Aici cu el ... O, Dumnezeule ce soartă! În sfârșit primea ce dorea, doar că să piardă tot. Plângea și încerca să o readucă la viață. O striga, îi spunea că o iubește, o ruga să se întoarcă la el, se ruga să nu o piardă .. În acel moment ea a deschis ochii, l-a privit , i-a zâmbit, și a închis ochii din nou! Dar respira, era vie! A luat-o în brațe, a dus-o acasă. A sunat un prieten doctor, să vină să o consulte. Era bine, dar foarte obosită, s-a liniștit. Ea dormea profund! Era fericit, atât de fericit. Ea era în sfârșit lângă el. I-a spălat trupul de apa sărată centimetru cu centimetru, că într-un ritual, iar ea zâmbea în somn, abandonată în brațele lui. S-a așezat pe pat lângă ea, îi era somn, dar avea o teamă în suflet, dacă atunci când se trezește, ea dispare? Stătea întins lângă ea și o privea, zâmbea în somn fericită, apoi s-a mișcat. El a vrut să se depărteze, dar ea a întins brațul și l-a cuprins. În somn s-a lipit de el și i-a rostit numele. Fericirea lui a fost completă. A știut că visul lor s-a împlinit!
-->
Răspunsuri
proză scurtă, selectat 13-14-15
Ce frumos!!!
Totul e bine când se sfârşeşte cu bine...şi o bucată de fericire...
Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Foarte frumos! Toti avem un suflet pereche, un vis dar nu toti ajungem sa-l gasim, sa-l implinim.