Ninge peste suflet, ninge neîncetat
Vai, fiori de sloiuri îmi cuprind fereşti,
Fluture şi floare fost-am noi odat’,
Şi roza te cheamă, unde rătăceşti ?
Ca salcia-n mal de-a fost zi sau noapte,
Pe cărări de brazi sub neaua albastră,
Fost-am una, azi ale tale şoapte
Le aud în vis, bântui’ la fereastră;
Cum trece timpul nemilos, în grindă
Atârnă vâscul, te aşteaptă parcă,
Din nou să dichiseşti curte şi tindă,
Roşu-n obraji şi alb de promoroacă;
Dar nu vii, speranţa e de-acuma scrum
Şi zi ce trece-i mai pustie casă,
Ba de-o vreme nime nu-mi aţine drum,
Şi nepoftită-şi face loc angoasă.
Răspunsuri