Zbucium
Mi-e sufletul strop neştiut de lumină
În marea zbuciumată de-al gândurilor val
Izbit de furtuni în al mării talaz
Mă scufund, mă ridic, mă agăţ de nimic
Şi merg orbeşte destinul să înfrunt
Să zbor către stele cu vise deşarte
Să mă afund în calea greutăţilor nefaste
Strune de chitară în noaptea ce vine
Imi cântă în surdină şi merg mai departe
Arc peste timp din inimă voi face
Din mlaştina vieţii în care mă zbat
Să ies la lumină cu gândul curat.
-->
Răspunsuri
Multumesc Aurora!
Un strop concentrat.
Minunat! Felicitări!
.
Aurora, cu drag
Multumesc domnule Gavrilescu pentru apreciere.
Frumos poem. Felicitări!
Multumesc Virgil pentru citire si apreciere!
Buna Veronica. Iata ca am avut in dimineata aceasta ocazia sa citesc prima ta lucrare poetica. Prima pentru mine. Pana acum stiam ca citesti ce scriu altii. Mi-a placut nu numai ca ajungi cu gandul aici pe taramul meu, la malul marii ci pentru ca este bine construit gandul tau si frumos spus. Mai vreau poezii de la tine sau de ce nu si proza? Cu drag, Virgil
Multumesc Lenus pentru citire si apreciere!
Frumos poem! Felicitări!