joc de lumini şi umbre de crengi unde inima încetează
să mai bată
în ritmul unei sonate
de iarnă
în vâltoarea senzaţiilor
miros de pământ umed
în vise răcoroase
dansând o ultimă
sonată de iarnă
ritmuri frânte
aşezate pe portativ
ca note defini
Mi-am pansat sufletul cu un nor să nu mai curgă
râuri de dor
mi-am pansat sufletul
cu o aripă
să nu mai doară
în fiece clipă
mi-am pansat sufletul
cu iubire
şi iată acum dau de ştire
că sufletul meu vrea
să zboare
într-o iubire
şi-apoi în uitare
mi-a
Mi-aş vinde durerea să fac bani de ţigări mă aşez pe-o bancă
într-o gară tuşesc
împraştii în aer toţi viruşii din mine
îi presar în natura moartă
se aud chitare-n vânt
îmi pun pălaria şi strig
dă-mi sufletul înapoi
să mai pot privi răsăritul
pe aleii
Alunec în abis cu aripile frânte tremur
calc
miros de alge
îmi îmbată simţurile
sunt o dramă
picătură de pelin
într-un potir
iubire şi venin
o umbră
un înger
mă strigă
Scriu cuvinte rostesc cuvinte pot fi frumoase
pot fi otravă
viaţa şi moartea
sunt scena vieţii
unde se joaca
aceleaşi piese
dupa foc va fi soare
adieri de vânt
îngheţate în amurg
sunt o carte deschisă
dar necitită
rânduri din consoane
vocale ca
Printre crengi uscate de vreme să prind o fărâmă
din tinereţea mea
s-a spulberat
într-o mare de vise
frânturi de speranţe
rătăcite-n timp
îmi aşez obosită
tâmpla în mâini şi privesc
arborele vieţii
uscânduse-n vremuri.
Sunt un vulcan într-o adiere valuri mă lovesc
la ţărm de mare
mâinile-mi desfac
în braţe de ramuri
vibrând în şoapte
nerostite
un clocot de lavă
îmi trece prin vene
adun parfumul tău
din nectarul florilor
presărat din valuri de foc
mă aşez pe umbr
Cerul se aşează în palma mea ascultă inima în ecoul tăcerii
timpul mă loveşte-n oase
orele se sparg în minute
se prăbuşesc în vertebre
secundele aleargă-n glezne
desculţe prin vene
peste gânduri presar amintiri
într-un colţ arde inima de dor
să sting