Postările lui Dumitru Sin (14)

Filtrează după

„GĂLCEAVA DISIDENȚILOR-POEȚI !”

„GĂLCEAVA DISIDENȚILOR-POEȚI !”

„GĂLCEAVA DISIDENȚILOR-POEȚI !”
Replica disidentului-poet Mircea Dinescu către disidenta-poetă Ana Blandiana (nășica fiului poetului disident Mircea Dinescu , Andrei Dinescu) cităm cu conștiinciozitate :

 146197915_257016775780807_524293355932800491_o.jpg?_nc_cat=109&ccb=1-3&_nc_sid=e3f864&_nc_ohc=-RYmJs57xaEAX8CrV8B&_nc_ht=scontent.fotp3-2.fna&tp=6&oh=85591e9060fab71f3c6eef496b886c6c&oe=6076E58B

Sărumîna, nășică!
Intitulîndu-și o carte post-decembristă „Proiecte de trecut”, Ana Blandiana și-a dat singură în vileag meteahna de care suferă, căci, plutind pe aripile amneziei, continuă și astăzi să-și reșapeze trecutul, bazîndu-se pe proiectul unei devastatoare iubiri de sine la care a lucrat cu osîrdie toată viața.
Ce blestem ispășește oare această doamnă bîntuită de demonul antropofagiei?! Al tatălui care, proaspăt întors din pușcăriile comuniste, a ars ca o torță în curtea bisericii, pe cînd își spăla hainele preoțești cu neofalină?! Sau blestemul poeziei despre tătucul Stalin, publicată la puțină vreme după acea tragedie în tentativa, reușită de altfel, de a-și spăla originea „nesănătoasă”, înrădăcinată în trecutul legionar al nefericitului său părinte?!
Interpretînd anapoda o comparație a subsemnatului între hitlerjugendii, care și-au adorat cu fanatism Conducătorul, și decrețeii care, dimpotrivă, s-au revoltat contra celui ce i-a obligat să se nască, strigînd „Jos Ceaușescu!” înainte de a fi împușcați, Ana Blandiana ticluiește imaginea monstrului invidios pe gloria postumă a acelor copii, care i-ar face dincolo de mormînt o concurență neloială.
Adevărat îi că, acum cîțiva ani, întrebat dacă nu cumva mi-e frică de tînăra generație de scriitori, am afirmat cu modestie că pe mine mă înspăimîntă mai degrabă morții care vin puternic din urmă, Lucian Blaga, Arghezi, Bacovia și Ion Barbu, și care îmi par mai vii și mai periculoși decît noii pui de gostat ai literelor române.
Interpretarea morbidă, legată de acei copii, care ar sorbi cu lingura din ciorba răcită a gloriei mele de doi lei, frizează nebunia, dacă n-ar avea scuza surdului care aude doar ce-i convine. Puțină lume știe că Ana Blandiana e fudulă nu doar de o ureche, zîmbetul mecanic cu care încearcă să-și mascheze acest beteșug nedispărînd de pe buzele ei nici măcar atunci cînd discută lucruri dramatice. Nu ați observat cu cîtă fericire își dă ochii peste cap și ciripește despre condiția sa de cel mai interzis scriitor al Epocii de aur, cînd, călare pe un cotoi, aidoma Ioanei D’Arc, a încercat să răstoarne regimul?!
Curajul de a-l transforma în Cipollino pe criminalul care i-a pus cătușe tatălui său, pe vremea cînd calfa de cizmar se întorsese de la Moscova cu gradul de general-maior, spre a fi uns șeful politic al armatei și al securității, nu a rămas nerăsplătit. Mult prea simpaticul fiu al cepei, Motanul Arpagic, a fost retras din librării la ordinul unor dobitoci vigilenți care n-au înțeles că acel basm în versuri era singura operă omagială scrisă cu talent și cu o duioasă ironie la adresa celui mai iubit fiul al poporului. Atunci a gustat Ana Blandiana din dulceața interzicerii, care, vorba aia, a continuat să i se întîmple ca la păsări „de vreo două ori pe an”.
Îmi amintesc cum, la o aniversare a neasemuitului critic literar Ion Negoițescu, în anul 1977, am asistat la o scenă de zile mari. Ușor abțiguit, Nego ne-a reproșat tuturor celor care veniserăm să-i gîdilăm orgoliul că suntem lași, că n-avem curajul de a mîrîi împotriva sistemului, că ne dopăm cu apa chioară a rezistenței prin cultură, etc. etc. „Dar tu ce mare brînză ai făcut, amicul meu?!”, l-a întrebat fostul său coleg de școală sibiană Cornel Regman. „Eu pînă acum m-am sinucis de șapte ori!”, a răcnit Nego. Și nu glumea, fiindcă Ion Negoițescu chiar avea obiceiul de a se sinucide, odată la trei ani, în ziua de 23 August. După ce înghițea o poală de medicamente cu o sticlă de șampanie, îi telefona lui Ștefan Augustin Doinaș, anunțîndu-l că s-a sinucis în semn de protest față de intrarea trupelor sovietice în România. Lovit de panică, Doinaș suna la salvare și, după spălăturile de rigoare, îl aducea de la spital ușor mahmur, dar întremat.
Cînd a repetat în acea seară că el s-a sinucis de șapte ori, pișicherul Cornel Regman i-a zis-o de la obraz: „Ce tot încerci, dragul meu, să te sinucizi? Nu vezi că ești nemuritor?!”
Așa și cu hobby-ul Anei Blandiana de a se juca una-două de-a interzisa, obicei de pe urma căruia a reușit să publice o roabă de cărți pînă în ultimul an de viață al Motanului Arpagic.
Mă așteptam în acea toamnă a disperării, cînd nu găseai un măr în tot Bucureștiul și cînd finul ei Andrei Dinescu mergea la grădiniță însoțit de patru băieți cu ochi albaștri, îndrăgostiți de opera tatălui său, pe care-l studiau îndeaproape, să vină și nașa într-o scurtă vizită pe strada Bitolia, cu o plasă de ionatane de la gospodăria de partid, că tare-i mai plăceau copilului biscuiții cu mere rase, numai că nu prea era în regulă să intri în borta năpîrcii trădătoare de țară, după ce ai ratat ocazia de a-i scăpa progenitura în scăldătoare.
Sfătuită de Gogu Rădulescu să-și taie ghearele și să-și pună plasturi pe gură, nășica a ținut în ’89 post negru de fin, că a fost tot anul ocupată să-și execute corectura la volumul din colecția „Biblioteca pentru toți”, care nu putea să apară decît cu aprobare specială de la Cabinetul numărul 2 al Elenei Ceausescu.
Alergică la solidaritate și la merele rase, Ana Blandiana s-a gîndit abia acum să-și recupereze conștiința opărită și să-l dea pe răzătoare pe tatăl lui Andrei.
Sărumîna, nășică!”Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Adaugă un comentariu

Citeste mai mult…

Cine este urmaşul lui Adam, omul sacru care cade -n păcat şi cine este urmaşul lui Homo sapiens animalul care urcă-n om ? publicat pe acest blog azi 31 decembrie 2019* - un colaj de Dumitru G.Sin - Sursă: Biblioteca : ”Cititor de proză - 2009 - 2015”


Blog Cititor de Proză - Republica Artelor

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

CINE ESTE URMAŞUL LUI ADAM, OMUL SACRU CARE CADE -N PĂCAT ŞI CINE ESTE URMAŞUL LUI HOMO SAPIENS ANIMALUL CARE URCĂ-N OM ?

UN 

COLAJ 

DE 

DUMITRU G.SIN

Care sunt principalele deosebiri între icoanele ortodoxe şi cele catolice | adevarul.ro
*prim
Un răspuns la discuţia „Demonstrarea ştiinţifică a tehnologiei de creare a Evei din coasta lui Adam” postată de domnul  Alexandru Boris Cosciug :
   Lilith este un demon Mesopotamian s-au inspirat oare patriarhii care au scris Biblia şi din acest mit ?
Lilith (John Collier painting).jpg
   Ei s-au inspirat din zeii Israelului pentru al alege din ELOHIM pe zeul atmosferei Iahve cheia monotheismului (din grecescul  μόνος „only”şi θεός „God”)Dumnezeu care l-a creat pe Adam un om după chipul şi asemănarea lui .”apendicele xifoid al sternului, numit de Dumnezeu coasta lui Adam”.”cum e foarte interesant ce spuneţi dumneavoastră, domnule Alexandru Boris Coşciug , da ,da foarte interesant şi eu meditez uneori la PRIMA EVA****** …în felul meu.
     Femeia lui Adam după CABALA *ar fi fost prima femeie fără buric, în acest caz ..abia a doua Evă ar fi fost atunci  mama tuturor Evelor „Ce s-a intîmplat cu Lilith ,între timp,  dacă Dumnezeu a trebuit să „cloneze” din coasta lui Adam o altă Evă („Şi omul a zis: „Iată in sfârsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi -femeie-, pentru că a fost luată din om.” – Genesa 2:23)…ea este cea de-a doua soţie a lui Adam. Deci nici a doua femeie din Rai nu a avut buric …Se pare că Lilith ,după legenda Cabalei, fusese creată din ţărînă ca şi Adam..Şi cum două femei nu pot convieţui în aceeaşi „casă” şi „grădină” faptele care au urmat nu pot fi decît previzibile pentru noi, dar să nu anticipăm …Lilith  era o „amazoană” şi o neastîmpărată – asemeni cîntăreţei pop Madonna ,adeptă a cultului Cabala** – o feministă răzgîiată care dorea egalitatea între sexe … Putem să tragem concluzia , citind atent Cabala , că Adam şi Lilith erau” fraţi gemeni” …Păstorul Adam după ce s-a săturat să fie zoofob a lăsat „mioara” şi s-a dat la soră-sa geamănă… şi ea a stat… şi au făcut împreună primul incest din istoria  lumii .Prima faptă imorală a omenirii . Acest lucru nu prea a fost pe placul patriarhilor care au redactat  Biblia , ei au urmărit-o cu ochii vigilenţi pe Lilith şi au descoperit că ea a pronunţat într-un mod nepermis numele lui Dumnezeu :

” YHWH „.
  După această boroboaţă Lilith a fugit  de acasă , din Rai. Dumnezeu ,  a trimis trei îngeri, pe Sanvi, Sansanvi şi pe Semangelaf, pentru a o face pe  Lilith să se răzgîndească şi să vină „acasa ei” în Eden. Obraznică Lilith- ca şi cîntăreaţa pop Madonna – i-a făcut albie de porci pe cei trei îngeri, şi i-a blestemat înfruntîndu-şi astfel tatăl şi sfidîndu-i autoritatea –  tot aşa cum adepta Cabalei cîntăreaţa pop l-a sfidat pe PAPA….Iată un motiv suficient pentru patriharii redactori ai Bibliei de a o scoate din „economia mitului”şi de a o promova pe Eva .Fiind izgonită din Rai se pare că Lilith ,după cum spune legenda l-a luat pe Şarpe ca soţ. Acum putem lesne înţelege că în Rai a apărut un complot .Şi ca într-o veritabilă piesă de a lui Shakespeare Lady Lilith intriganta se răzbună mai  tîrziu pe fratele ei geamăn , os domnesc şi el , urzind prin intermediul soţului ei ,Şarpele,un plan diabolic al cărui final să fie izgonirea lui Adam din Rai…Eva a doua soţie a lui Adam este momită şi curtată de Şarpe .Eva  este sedusă in final  .Sub influenţa magică a Şarpelui ea la rîndu-i îl vrăjeşte pe  pe Adam. Primordialul Adam, sub vrajă fiind ,a înţeles că poate să pună mîna pe putere în Grădina Raiului şi să fie asemeni tatălui său, dar pentru asta îi trebuiau cunoştinţele despre „grădinărit ” ale acestuia , el era un biet păstor neştiutor şi sărac cu duhul ,pentru obţine ştiinţa  trebuia să facă un lucru interzis să ia  „fructul  din pomul cunoaşterii” din Grădina Raiului ,mărul cu care Eva îl ispitea , căci mărul nu este un  numai un simbolul cunoaşterii , el este şi efectul cunoaşterii materializat intr-o protuberanţă de  la gîtul lui Adam care urcă şi coboară  , Mărul lui Adam ***aşa cum şarpele este simbolul Diavolului…al răului asemănător virusului care produce boala luată de la ANIMAL , or al otrăvii , arma secretă a acestuia folosită împotriva duşmanilor săi şi mortală deseori  pentru om
   Înseamnă că abia a treia Evă a avut buric .Aceasta i-a născut pe urmaşii lui Adam perpetuînd genomul lui Adam****(el poate fi azi determinat prin metode ştiinţifice din saliva prelevată de cercetători care îţi pot confirma dacă eşti sau nu urmaşul lui Adam )pînă cînd a apărut Darwin cu perpetuarea speciei  lui Homo sapiens sapiens…De aici Adam „cade „însoţit de   Homo sapiens care evolueză şi el în paralel dar fiecare în sens opus , problema noastră este confuzia creată în mintea celor două prototipuri de oameni….       Confuzia  continuă pînă-n zile noastre şi fiecare dintre noi e într-o dilemă veche  din care nu putem ieşi.
Cine este urmaşul lui Adam ,omul cel sacru ,care  e într-o continuă cădere ?….

  Cine este omul care a evoluat din animal şi urcă  pînă la prototipul postuman creat de el însuşi?
  Dar să ne întoarcem la Lilith, femeia eterna poveste…  şi să vedem ce s-a mai bîrfit de-a lungul veacurilor , despre ea.Pînă-n lumea medievală a ajuns  ecoul denigrării lui  Lilith de către patriarhii redactori şi continuatorii lor   ” Alungată să fie Lilith ” spuneau ursitoarele la naşterea sau la legarea buricului unui nou-născut  trasînd un cerc magic în jurul bebeluşului .În secolul al XVIII-lea toată lumea ştia că Lilith era un demon al nopţii  care făcea copii să rîdă-n somn şi implicit o prinţesă a Iadului…Ori acum în postmodernism o regină pop a cluburilor de noapte asemeni cântăreaţei excentrice americane Madonna, pe numele ei adevărat Louise Veronica Ciccone .      O adversara Papei adversara Papei considerat de catolici drept urmas al lui Petru unul din cei care a redactat Biblia ignorînd Cabala (sau caballa, kaballa, Kaballah)
***** .
  Ceea ce ne atrage atenţia asupra altei controverse dusă de veacuri între religie şi magie , între creaţionism şi evoluţionism .
18j2v0gxyplecjpg.jpg
  (Foto :  Madonna ,cîntăreaţa pop, a New Age -
 Sursă MetropotamMetropotam

Varsta Madonnei comparata intre aspectul fetei si al mainilor

in Stiri din Muzica|14 Noiembrie 2016|)
 
NOTE SUBSOL:
 

Interesant este că în Cabala, Dumnezeu ar fi creat pe Adam şi pe Lilith din ţărână („Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” – Genesa 1:27).
vezi  şi  Cartea lui Zohar (Splendoare, în ebraică), a fost redactat în cursul secolului al XIII-lea, în Spania, şi are reputaţia de a-i determina pe cei care se afunda în studierea lui, fără o pregătire prealabilă, să-şi piardă minţile.
**
Madonna şi-a însuşit Cabala în 1997 la Los Angeles. În urmă cu doi ani şi-a ales şi un nou nume evreiesc, Esther, şi a început să respecte şi sabatul deşi nu s-a convertit la iudaism. Una din cele mai recente melodii ale ei se numeşte “Isaac”, numele unui faimos rabin adept al Cabalei, Isaac Louria, care a trăit în oraşul Safed din nordul Israelului în secolul al XVI-lea.
***
Vezi România liberă
Ioan Dumitru: ……………………
Vineri, 08 Ianuarie 2010 22:30 sinteză
****
Cu cca 10 ani in urma oamenii de stiinta descifrau genomul uman şi descoperindu-l pe cel al lui Adam vezi „Senzaţional genomului uman Discovery,  genele lui Adam. Prima imagine  a lui Adam construită pe computer în urma cercetărilor antropologice în teren a urmaşilor săi depistaţi prin teste de ADN ale saliei salivei ..A fost Adam – prototip al oamenilor moderni, Homo sapiens – creat?
*****
  o religie ezoterică bazată pe misticismul iudaic. Un individ nu trebuie să fie neapărat evreu ca să studieze această credinţă dar trebuie să recunosca această mişcare ca o latură a iudaismului şi un factor important în istoria evreiască.
******
PRIMA EVA (Pictură reprezentând-o pe Lilith, de către Jonh Collier)
Lilith (John Collier painting).jpg
Autor Dimitrio, ( alias Dumitru G. Sin 

 ”Cititor de proză - 2009 - 2015”
Citeste mai mult…

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Arhiva revistei literare Faleze de piatră

Fred despre sine sau simularea unui jurnalul de idei pe baza unui dicţionar de idei ( partea întîi )

- Eseu de Dumitru G Sin 

Posted in Numărul pe luna martie (3) by Hopernicus on 25/02/2010

(partea întîi )

 

Grecul Diogene[i], un alt nebun care locuia într-un butoi , spunea

despre spirit , că „dintre toate cîte există,[….] e cel mai iute,

căci el aleargă pretutindeni“.

”Povestească-se !”[ii]

ar decreta domn’ profesor , după ce ar lua pieptiş [1]

dealul Păltinişului:

Povestea Eului şi visul său , începe ca orice poveste ,

că deh !… de n-ar fi nu s-ar povesti : „A fost odată un Eu , singurul copil al Sinelui lui ,

într-o lume psihică nedefinită şi nelimitată care-i era mamă , asemenea Sophiei

[2] fecioara de lumină [3].

Din care vis? – Bineînţeles nu din visul obişnuit al omului din fiecare noapte ,

nici din visul , paranormalului ca fereastră deschisă într-o viaţă anterioară ,

sau visul tifosului science-fiction ca poarta deschisă spre o altă dimensiune

ocolind teoria freudiană care relevă visul ca o intimitate refulată a Sinelui ,

mai degrabă adoptînd o teorie dizidentă a acesteia în care nu este important ce

visezi , sau cum visezi ci cum te comporţi în interiorul visului – cum acţionează

Sinele , sursă a visului – modul în care rezolvi conflictul de viaţă instalat în vis .

Braţ la braţ cu continuatorii lui Jung [iii] vom evalua un studiu de caz :

visul lucid al unui Eu pestriţ , care în stare de levitaţie , cu ochii deschişi la

Poarta de Vest a Europei ce acţionează şi iată se insăilează , o autobiografie

a ideii [iv] de „ Eu ”, este un vis apolinic [v], inspirat din evoluţia entităţii Eului .

”Eu”-ul oniric eşti şi tu cel ce visează odată cu mine cititorule! .

Undeva în Jurnalul său de idei Constantin Noica spunea cu modestie că

este un spermatozoid la poarta consacraţilor – mergînd pînă-n transparenţa ideii

……………….

Autorul după cum s-a observat este ceea ce generic numim : un boem bine

temperat , care speră să redevină occidental ca-n visul despre sine ,

în ciuda faptului că s-au ivit nişte probleme privind atît condiţiile cît şi a

termenului de prea aderararea la UE ,acum gata este inăuntru nu mai este

dincoace …ci este „aici” şi „dincolo” in acelaşi timp

[4]] El spune tuturor în gura mare că are veri îndepărtaţi bine situaţi , în ginta

latină , în a cărei configuraţie evolutivă se regăseşte ….

Două teorii fac obiectul acestor presupuneri evoluţioniste despre om :

ca cetăţeni ai lumii suntem în aceiaşi măsură interesaţi în identificarea

strămoşilor prezumtivi şi comuni .

Două teorii evoluţioniste despre om : una , în care , a evoluat o specie

intermediară de hominizi un soi de maimuţe care trăiau în Africa ,

înainte ca strămoşii noştri să se desprindă din rîndul marilor maimuţe

dintre care se disting „ doi părinţi” [vi] afropitecus şi turcanopitecus

ca cele mai evoluate hominide , ale căror fosile au fost descoperite

pe malul de vest al laculuiTurkana , Kenia (Kalodirr)

homo habilitis[vii], homo erectus[viii], cele mai evoluate dintre hoimide ,

din care a fost selecţionat prototipul uman homo neandertalis .

Dar omul modern – mai precis rasa negroidă şi europoidă – Homo sapiens

prototipul omului actual , care se presupune că a descins din vatra

africană a strămoşilor noştri , descoperirea de pe malul lacului Victoria stă

şi ea mărturie , cu nişte oase de sinantropi [ix] aduse ca argument în teoria

lui homo sapiens care a migrat din Africa , conform primei variante , în

restul Terrei , în sprijinul celei de a doua variante : a lui homo sapiens

sapiens[x] antropologii susţin că acest homo de cro-magnon este produsul

unor specii de homo sapiens încrucişat cu alte subspecii un amestec rasial a

rezultat din aceste combinaţii care şi-a făcut apariţia nenderthalieni[xi]

în mai multe locuri deodată , şi care reprezintă cu adevărat prototipul omului

modern[xii].

Românii au semnalat şi ei alături de francezi şi spanioli pe Homo pimigenius

[xiii]drept strămoşul nostru .În sprijinul acestor idei antropologi vin cu o nouă

descoperire , un mormînt al strămoşilor comuni , osemintele găsite într-o

peşteră din munţii Spaniei .

Eul nostru atît de încercat de secole păgîne , peregrinarile sale în vremurile

vitrege apuse…a evoluat se spune dupa „caderea lui Adam” [xiv]

Autorul vă invită în muzeul de presupuneri despre omul troglodit [xvi]

, recrutat din şirul primiilor antropoizi [xvii]. Pe marginea acestei

idei s-a croşetat un trecut ipotetic al omului , în care hominizii misterioşi ,

cînd apar , cînd dispar brusc în fundături , ale protoistoriei [xviii].

„ Darwin vorbeşte despre ceva care nu este .”[xix]afirmă

Constantin Noica „ Cînd a fost posibil Darwin ? [xx]

”se întreabă el , parafrazîndu-l , pe filozoful român , încercăm să conducem

ideea în folosul nostru deci : „ nu troglodiţii mor, ci

trogloditatea ?

………… după ce Linneus fixase speciile (Statuile se

mişcă ) [xxi] ”încheiat citatul .

Nouă celor cu Eul sub presiunea timpului[5]nu ne este indiferentă această

chestiune aşa că printr-un efort de imaginaţie vom încerca să lămurim

lucrurile în felul nostru .

Un Eu , domnule cititor , doamnă cititoare , aşteaptă pitit în ascunzişurile

memoriei … de ce n-ar încerca acum conducătorul jocului tastatura şi

conectat la internet să lase slobod un eseu interactiv, să navige nemijlocit ,

fără escala în aceasta editură virtuală într-un dialog public simultan ! .

Captivat de panorama defileelor săpate de apele repezi în trupul munţilor

Eul din visul candidatului ce rătăceşte cu încăpăţînare prin văile ferite de vînt cu preţii perforaţi , schweizer de caverne şi grote , din văluri de aburi apar fantomatic,primele imagini cu triburile de vînători şi culegători .

Cîteva zeci de asemenea indivizi preumani care s-au adăpostit pentru a supravieţui în peşteri . Cea mai importantă descoperirea acestei epoci a fost focul [xxii].

Omul de Neanderthal experimentînd cu două bucăţi de cremene , apoi cu două

bucăţi de lemn , a obţinut scînteia şi a trecut la producera focului de către

om (un soi de Prometeu) , putem spune deci că tocmai am asistat la primul foc

că urgent s-a şi trecut la producţia de serie , practica a demonstrat că este

necesară , construirea în prealabil a unei vetre care să izoleze focul şi să

protejeze mama Natură de dezastrul pe care o flacără nepăzită l-ar fi provocat ,

de unde se vede că ideea de PSI este o preocupare mai veche decît o atestă

broşurile de specialitate , tot aşa e probabil şi ideea de badygoard , pentru că

nu pare a fi o mare diferenţă între paznicul acesta înramat cu un ciomag ,

acoperit de blănuri , şi scrutînd împrejurimile cu o privire cruntă , şi un

badyguard înarmat cu o bîtă debaseboal care-şi face iarna rondul în jurul focului .

Aceşti indivizi s-au jucat de-a caluşari păzindu-se de animale cînd îşi

făceau nevoile şi de-a v-aţi ascunselea cîteva sute de ani şi

ultima dată după cum ştiţi s-au ascuns atît de bine încît au fost daţi dispăruţi .

…………………………………………………………………………………………………………..

Cu ajutorul focului această creatură a devenit mai abilă , mai îndrăzneaţă ;

plasat dincoace de bine şi de rău , omul primitiv, stă chircit cu Eul din dotare ,

lîngă rugul aprins din vatra strămoşească a devenirii .

„Noaptea e frumos să crezi în lumină ” [xxiii], în acestă poveste ,se presupune că

varianta acestui prototip de computer bologic [xxiv] la „veioza uriaşă” a unei

flăcări jucăuşe , va fi prelucrat datele din informaţiile de peste zi , va fi scanat şi

stocat flash-uri din Universului cel viu , va fi inventat calcul binar cu două unităţi,

primul deget opozabil :Unul din dreapta şi Unul din stînga simetrică ,unu prim .

……………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Focul va fi tot mai des prezent în Natură semnalizînd lumii şi vieţuitoarelor

necuvîntătoare , că prin apropiere locuiesc oameni[6], astfel putem spune că

în această fază homo naturalis a inventat primul mijloc de comunicaţie , prin

care informa ca acolo este el ,focurile aprinse motivat pe măguri (de unde si

numele de Măgureanu primul SRI-ist care informa prin semnalizarea cu focuri ),

sau , cu bunăvoinţă , putem spune că focul era internetul neoliticului[7].

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

Odată cu îmblînzirea focului omul primitiv a devenit conştient de sinele său , s-a familiarizat cu propria-i fire şi o emanaţie personală a fiinţei a devenit o entitate extrem de familiară şi confortabilă .

Această entitate, personalizată , cu multiple faţete , reprezintă sinele conştient – Eul care este eroul din visul despre noi . Va fi existat din timpurile omului de neanderthal acest erou ? Ba bine că nu ! Din moment cel ni l-am imaginat :

este un fel de Fred care vieţuieşte într-un loc neadarthalizat ca Flinstones[xxv]

, un Fred nu atît de înapoiat pe cît am fi fost înclinaţi să ni-l imaginăm , ipoteză

sprijinită şi de o descoperire recentă[8],din Franţa[9]– e vorba de alte oase , de

data asta nişte falangele atribuite omului de neanderthal , care supuse

analizei cu imagini tridimensionale , duc la concluzia că arătătorul putea atinge cu

uşurinţă buricul degetului mare – ceea ce ne face să credem că acest Fred

era un „macho”[10] de primă mînă , un vînător experimentat care putea executa cu

ajutorul mînilor operaţiuni de mare precizie , ca şi jumătatea lui , Wilma ,

o bucătăreasă excelentă ale cărei degete dintre care degetul mare deja

opozabil ,ei mînuiau dibaci , fleici de carne sfîrîindă , un barbecu acolo , pentru

Fred şi Barney şi soaţa sa , pentru că acum avea şi prieteni şi odată cu

socializarea în lipsa unui canal tv privat instalat în grotă ,asemenea PRO-TV

care să te îndemne din generic „ gîndeşte liber ” au făcut maţul gros au

rîgîit mulţumiţi ca nişte porci şi au trecut la o partidă de sex urmată inevitabil

de o porţie de somn . Aşa se face că din vremuri legendare îi apare Eului nostru din vis , ca într-un clişeu , spectrul arhetipal …una din acele rare nopţi de insomnie cînd

ceva n-a mers , în timpul zilei , s-au pur şi simplu din cauza unor crampe ,

se va fi produs minunea de a observa capriciile unui gînd slobod …

Fiecare separat , cu mult înainte , va fi avut revelaţia propriului lui sex

„pentru că ce poate fi mai personal decît un trup ?”(Spinoza) , şi implicit a

propriului lui Eu .

Nu putem depista cu precizie cînd cei doi îngemănaţi , animal şi imaginea

sa in detaliu au devenit conştienţi , dar cu puţină imaginaţie îi putem urmări

cum străbat veacurile în căutarea împliniri la dogoarea vetrei , trupul şi Eul său ,

va fi fost supus unor miraculoase transformări lăuntrice , imaginaţia încinsă a

autorului nu vede , totuşi , o Wilma , care în lipsa lui Fred [11], e invadată

de gînduri feministe , o Wilma care evocă la nesfîrşit „ extazul născut din

delice şi cunoaştere ”[xxvi] o Wilma care se refuleză cu desene rupestre [xxvii]

sau o Wilma aflată în acele clipele de indispoziţie , obsedată de condiţia

„cel [-lui] de-al doilea sex ”[xxviii]– Nu !…………….

Evident Wilma , nu este o Simone de Bevoir ,ea nu este nici eroina sondajului

de opiniea realizat de revista „ Elle ”în care 70% din femeile lumii de azi ,

se declară îndrăgostite , iar din care două treimi declară că dragostea

este condiţia indispensabilă pentru viaţa sexuală şi aşa cum Fred nu este

Jean-Paul Sartre sau vreunul din acei bărbaţi „metrosexuali” („barbaţi

heterosexuali din marile metropole cu tendinţe uşor narcisiste şi cu

venituri suficient de mari încit să-şi permită să aloce fonduri importante pentru

a-şi modela silueta şi înfăţişarea”[xxix] ) care populează megapolisurile de azi .

Bine observa în însemnările sale Constantin Noica [xxx],

femeia de Neandertal are tutela speciei şi răspunderile procreaţiei.

Înlăuntrul lui Fred gîndirea s-a recunoscut pe sine , a fost o realizare

deosebită ( autorul forţează cît poate imaginaţia , dat fiind că este imposibil să

avem un „Jurnal de idei” scris a lui Fred sau mărturie scrisă a vreunui biograf ,

ori vreun autor de” Dicţonar de idei de literatura ” vis a a vis de această

acest rebus autorul a dezlegat şarada cu un speraclu german existenţialist

întrodus în rădăcinile gîndirii , şi astfel a găsit determinarea cauzei gîndirii [xxxi] .

Dezlegarea problemei a demonstrat dacă mai era nevoie Bărbatului de

Neanderthal a devenit trestiea gînditoare [xxxii] a speciei care a dispărut

asemeni Elodiei.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Holbîndu-se în unda apei după peşti Fred recte homo naturalis [12]

s-a zărit pe sine absolut din întîmplare .

” Nu vă scufundaţi niciodată în ape întunecoase ”

Pe Fred l-a stîrnit propria-i figură răsfrîntă în unda netulburată a apei, a

declanşat în el o pofta de nestăvilit a cunoaşterii de sine .

Hey yellow submarin [xxxiii]:Fred şi văzut mutra

„Împresionant cum se reflectă realitatea în mintea

omenească ! ”

se poate presupune suprafaţa translucidă a apei a servit drept cadru

magic pentru autodeocherea lui Fred de Neanderthal

O imagine virtuală de neatins cu neputinţă de reţinut iată o vrăjitorie

şi apoi cine este bătrînul cu părul sur străbătut de presentimentul morţii ?

Este un alt Fred cu trăsăturile feţei surpate peste gingiile ştirbe ,

dar cu acelaşi suflet al tînarului Fred!

Bintuie pretutindeni o întrebare nedescoperită încă :

„To be or not to be , that is the question [xxxiv]”.

Efectele magice ale acestei vrăji de apa , vor deveni înţelesuri logice ,

peste veacuri, grecul Tales va spune trezit pentru o clipă din vrajă :

totul este apă , în penumbra aceste gîndiri spuse , se vor construi dedeucţiile şi

reducţiile logice: de la totul sau nimic, la unul şi principiul unicităţii conform

căruia EU ,Fred, sînt unul dintre ceilalţi, , tu , Barney eşti al doilea după

mine dar tot unul dintre ceilalţi aşa cum tu Wilma eşti a doua după mine Fred

dar şi una din mulţimea cetei noastre , şi toţi îndiferent de sex vor

folosi pentru a se identifica cu ei înşişi convenţionalul Eu [13]

e prima dată în lume cînd omul a folosit fără să ştie – asemeni personajului

lui Moliere care nu ştia că vorbeşte în proză – apăruse ,iată,standardizarea sinelui …

Eul pentru fiecare insuşi dar şi Eul standardizat .

note


[1]la dom’profesor urcarul pe lîngă exerciţiul fizic presupune şi un exerciţiu spiritual deci peripatetic ca la scoala lui Aristotel

[3] [3] * *„ Elementul semnifcativ care a impregnat cu feminitatea sa , Gnoza , a fost Sophia figură abstractă căreia i s-a dat curînd o personificare romanescă . Se ştie că ea reprezenta inţelepciunea, […] “ [pag.56 ]

„[…] pentru majoritatea gnosticilor , Sfîntul Duh se identifică cu o

femeie imaterială , soră şi soaţă a lui Hristos ; sufletul ar fi o tînără

închisă în trupul bărbatului ..”[ pag.55,56] ALEXANDRIAN „ Istoria filosofiei

oculte ” , editura , Humanitas , Bucureşti , 1994 .

[4] născut în unul dintre statele Occidentului , autorul se consideră un cetăţean al Occidentului, adică cetăţean europeano-american , stat federal care începe de la Sud-Est de la Marea Neagră şi se prelungeşte pînă-n Nord-Vest pe malul Atlanticului de Nord , în SUA deci un Eu aparţinînd Statelor Unite ale Europei şi Americii , pentru conformitate mai trebuie o formalitate şi poate spune că este cetăţean europeano-american , deci occidental

[5] data 2007este data la care expiră cererea de aderare a României l UE

[6] cu tată , mamă , fraţi , surori , verişori şi verişoare , veri îndepărtaţi etc

[7]aprinsul focurilor pe măguri , internetul din zona Maramureşului ,

este un obicei atestat de acum 2000 de ani ,(rugăm să fie consemnat

acest fapt indubitabil în caitul de şedinţă privind aderarea în UE mai ales că

o ramură din din arborele inventatorului internetului , Nicolas Negropontes

ajunge pe la Pontul Euxin, cînd grecii erau persecutaţi de Poarta Otomană , pe la 1870 s-au despărţit

în3 ramuri , luînd drumul exilului : o ramură în Franţa , una Ţara Românească şi

alta în Elveţia din cea din urmă au descins fraţii Negropontes : John ambasador

al Americii la ONU…şi Nicolas , inventatorul internetului amândoi verişori [ apropiaţi ! ] cu

Sanda Necropontes Tătărăscu , fiica fostului prim –ministru liberal Tătărăscu )

[8] cam cînd a începeut războiul în Irak

[9] ţara verişorilor noştri îndepărtaţi

[10] cuv. care azi desemnează un barbat de toata isprava , sinonim cu virilitatea.

[11] – veşnic Fred absorbit de profesie la vînătoare !

[12] strămoşul prezumtiv al omului (deci şi al canditatului nostru)

[13] în franceză « Je »

autor Dimitrio, moderator al grupului „Vraful de cărţi, reviste, publicaţii literare” din cadrul proiectului Cititor de Proză http://cititordeproza.ning.com/group/vrafuldecarti

Nume .prenume iniţială şi după mamă

Dumitru G Sin

Tata : –

Mama: Georgeta

Născut în oraşul Constanţa ,

într-o zi de marţi,

pe  8Februarie,

între orele 08,30-09,00 A.M

anul 1949

Şcoala primară şi clasa a 8-a de liceu ,

Liceul Mircea cel Bătrân

şi apoi am continuat la

Liceul Mihail Eminescu ,

am fost ultima generaţie

care a terminat cu

11clase promoţia iune 1967,

cu diplomă de Bacalaureat

Examen la  Facultatea de teatru

secţia actorie

Respins.

Şcoală post liceală

pentru activităţi portuare

cu diplomă de absolvire

Două cursuri de specialitate

pentru activităţi portuare

Alte atestate şi diplome

de specialitate portuară

Şef secţie schimb în port şi dispecer

pînă în 1991şi după…

După 1991 acţionar majoritar şi minoritar

,administrator şi director executiv

la diferite societăţi înfiinţate la iniţiativa

lui Dumitru G. Sin

Începînd  din 1991cu

S.N.C apoi cu S.R.L şi

continuînd cu SA

pînă-n în 2008.

Pensionare la limită de vîrstă

în noiembrie 2008

Domiciliat în oraşul

Constanţa

e-mail :

sin_dumitru2001@yahoo.com

t.t.m.q.sin@gmail.com

sindumitru@live.com

Căsătorit

Cu colega de liceu

şi de an cu mine

Elisabeta

Doi copii ,

o fată şi un băiat

Adina , născută pe 29 Octombrie 1975

Cristian ,  născut pe 4 August 1977

(după cutremurul din Martie 1977 )

Citeste mai mult…

Domnule Sorin Adam Matei în momentele disputei numită apoi „Cearta intelectualilor” de la „Dilema Veche „începută în 2004 și continuata în 2005

(sincer , am citit cu  antipatie intervențiile și de articolele din ”Observatorul Cultural ”)

  Am urmărit  intervențiile dumneavoastră și ale lui Ion Bogdan Lefter la televiziune în contrast cu articolele din Dilema Veche

(care  atunci erau în grațiile și simpatia mea …)

Cu toate acestea , în dispută, eram de partea lui Adrian Marino (care cu toate că mă intriga conduita sa nefericită în privința vieții sale particulare , v.cazul Petru Romoșan) ,citisem mai demult „Dicționarul de Idei literare” și mă uimise spiritul sau enciclopedic (dar azi trebuie sa recunosc rușinat ca am început sa trec dincolo de unele prejudecați în privința apucăturilor de turnători la securitatea a somităților literare, trecute și prezente)

EUROPA LIBERA era un reper  înainte de 1989.Postul acela clandestin ave un serial captivant cu FENOMENUL CULTURAL ÎN PLINĂ DESFĂȘURARE  la Păltiniș …

Eroii erau bineînțeles adepții filosofului Noica și școala sa „peripatetica” …

Erau “întîmplări de mit “ ascultate de mine,  printre paraziții și chiar dispariții din unda ale postului cu pricina datorita bruiajului securității , vă dați seama,probabil , cît de rîvinit era „fructul oprit” ....…

Azi pare de domeniul irealului că de acolo transmitea cu candoare și „colaboratorul Hari” atît de popular acum la una din televiziunile particulare (devenit ulterior ambasadorul nostru din Germania)….

După 2006 cînd am început să mă scutur de vraja păltinișenilor și datorita prezentei lor de vedete culturale la postul lui S.O.V preluat de la Prigoană  și la alte posturi în postura de deschizători de drumuri noi în cultura post –comunistă , mi s-a făcut lehamite și cum spune țăranul ”mi s-a aplecat”.

Trasînd un itinerar sigur , certitudinea acestor intelectuali de frunte , mă obosise ca și marxism-leninismul , eram sătul de ei .

Cu timpul insistența cuplului Andrei Pleșu&Gabriel Liiceanu devenise sîcaitore ca și reacția vindicativă și surprinzătoare .

Prin “joasa sa etica ” tocmai din partea autorului“Apel la lichele” mă pusese pe gînduri , așa că am reluat articole dumneavoastră și ale lui Ion Bogadan Lefer scrise atunci , le-am recitit , slava internetului și am început sa privesc cu alți ochi cele susținute de dumneavoastră , cu mai multa serozitate și nu odată v-am aprobat .

Abia azi  realizez importanța intervenției dumneavoastră ,de atunci , pentru evoluția culturii romane .

Deci să concluzionăm , după umila mea părere , intervenția dumneavoastră a avut un rol benefic în peisajul cultural din epocă populat cu eroi anticomuniști de mucava dintre care nu-l exclud pe Tismăneanu ,  și observ ca în final lucrurile stau altfel , a fost nevoie de cartea lui Adrian Marino ”Viața unui om singur,” ca sa înțeleg că a sosit momentul clarificării „fenomenului cultural romanesc post-comunist”

PS.
”Boierii Minții” a rămas o carte de referință în cultura româna aștept cu nerăbdare și curiozitate intelectuala sa citesc”Idolii Forului”

Salvează

Salvează

Salvează

Citeste mai mult…
 
"Cheresig paradisul din sertar"
(partea a doua )
 
« O VARĂ RUPTĂ DIN NORI CU UN VIITOR ÎN TRECUT »
 
"Afară din văzduh a răbufnit o detunătură , cerul s-a întunecat brusc , nori gravizi cu apă au plesnit fulgerînd deasupra satului . Primii stropi
mari au lovit cu putere în geam .
 
« Mama ce ploaie ! » zise admirativ Iza , către mama natură gîndindu-se la Caloian , Mama Ploilor . Nu plouase de mult .
 
« Hai în tindă să strîngem apa de ploaie , pentru spălat pe cap » .
 
Potopul era în toi.Iza uitase complet de « secunda rea - premonitivă » robotea bucuroasă înşirînd sub streaşina şiroindă a tindei vasele la umplut .
Răpăială bătea vesel darabana în cazane , ligheane , crătiţi, oale şi ulcele.
 
Lică îşi înmuie mîinile în unda şuvoiului de apă ce curgea zglobiu prin uluci şi se varsa cu clabuci în curtea şcolii . În pragul tindei uşa era deschisă ...aerul proaspăt spălat de ploaie se împrăştie în toată casa .Din bolta cerească se desprindeau franjuri lungi alcătuiţi din bilioane de picături care scăldau şcoala ca un duş uriaş. Aerul tratat cu ploaie era tocmai bun de băut.După ceva timp torentul de apă s-a potolit .Acum picături mărunte ţeseau o pînză fină drapînd curtea şcolii cu falduri transparente de apă. Copilul a ieşit în curte sărind într-un picior cîntînd cît îl ţineau plămînii
« Plouă cu soare /cărămidă rea / dă Doamne să stea ! »
 
Deodată s-a întîmplat ceva ce nu mai văzuse , pe bolta umedă în partea opusă soarelui , deasupra capului său lumina s-a descompus într-un miraculos arc multicolor . Învăţătoarea îl lămuri numaidecît .
 
« E curcubeul !»
 
Era un cearcăn uriaş , al ochiului din cer , aprins în şapte culori .A dispărut apoi şi a luat iar forma superioară a luminii , topindu-se-n raiul cerului...
 
După ce s-a oprit ploaia , melcii au ieşit la păscut .
 
« Melc melc codobelc/ scoate coarne boureşti »
Lică luase unul în mîna sărind din nou într-un picior , în jurul mamei şi cîntînd melcului :
 
« Ca să ajungă în prag la Aurora îi trebuiesc două zile »
 
îi dezvălui Iza zimbind misterios
 
« Da? !..» se miră a întrebare Sâmedru .
 
" Eu dacă vreau ajung acum ! " găsi el prilejul să se laude isprăvind cu-n rîs fudul .
 
Aurora fiica directorului , era o adolescentă , nurlie, une “jeunes filtes en fleurs “ cum o răsfaţa tatăl ei , profesor de franceză pentru clasele gimnaziale.
 
Odată , adorabila Aurora a intrat în casă şi i-a agăţat după urechi o pereche de vişine coapte .
 
« Îţi plac aceşti cercei ? » a întrebat fata , atîrnîndu-şi printre cosiţe după urechea sidefie o altă pereche de vişine mov, cu cozi subţiri şi verzi. Da îşi aminteşte perfect . Jubilau amîndoi , dă-i rîsete , dă-i distracţie ... Lică era topit după Aurora . Aurora era fumoasă ca un curcubeu îşi zise sieşi băiatul din Cheresig . Era îndrăgostit.
 
Pe înserate , după cină , aproape de fiecare dată mergeau în vizită la familia directorului. Ei erau singurii lor prieteni şi vecini. Iza îl spala , îl pieptana şi-l îmbraca cu haine curate . Erau poftiţi în sufrageria mobilată simplu şi sobru ca la oraş. În timp ce adulţii stăteau la taifas , Lică îsi petrecea timpul cercetînd cu atenţie sufrageria . Alegea de obicei cîte un obiect care-i stîrnea interesul şi îl cerceta îndelung .De exemplu paharul cu bucheţelul de albăstrele de pe masa ovală . Savura întîi parfumul florilor , admira apoi graţia tulpinelor, apoi culoarea lor verde-crud ,apoi florile cu petale albastrui din vîrf reflectate jos în tansparenţa translucidă a apei .Şi obiectul acela ciudat clepsidra a cărui utilitate n-o pricepea sub nici o formă , o întorcea şi urmărea
încîntat cum nisipul se aduna la bază , o întorcea iar , nisipul curgea iar, atras de bază . Astfel cu odată cu nisipul se scurgea fizic şi timpul ... pînă el uita de el , uita de ceilalţi ,uita de tot şi de toate , tot întorcînd clepsidra şi urmărind cum se adună firele de nisip la bază , fiecare fir ca un eşantion smuls din trupul de ore al zilei , ca dintr-un mănunchi invizibil de zile ,luni ,ani ...din infinitul vremurilor
 
De aceasta dată , ploaia torenţială îl scutise de cele două ore obligatorii de somn din timpul zilei .
 
Mama Iza l-a lăsat pe Sâmedru liber scutindu-l de porţia de somn obligatoriu .
 
Joaca, în curte , de unul singur , furată după-amiezilor de somn , era pasiunea lui .
 
Acum avea timp berechet la dispoziţie problema era alegerea temei şi a locului de joacă .
 
Zidul şcolii arunca o umbră imensă care acoperea trei sferturi din curte şi răcorea , în verile încinse , răsadurile de flori de la temelia condominoului .
 
Uneori la sfîrşit de săptămînă venea de la oraş o caravană cinematografică. Oamenii se urcau pe zidul şcolii , montau un cearceaf alb care ţinealoc de ecran .Peliculele proiectate începeau obligatoriu cu-n jurnal propagandistic în care erau ilustrate măreţele realizari ale oamenilor muncii , de la oraşe şi sate , conduşi de înţeleptul nostru Partid Muncitoresc Român , care era îndrumat de marele prieten de la răsărit spre un viitor luminos…bla, bla,
bla,bla etc . După circa o jumătate de oră cu alte zece minute minute de pauză era pusă rola cu filmul propriu-zis...
 
Îndeobşte filmul era cam despre acelaşi subiect ,războiul ...cum îi băteau ruşii cei buni pe nemţii cei răi – un fel de Armaghedon al ateilor – bolşevicii împotriva hitleriştilor .Scenariu era elaborat ca de obicei de aceeaşi cineaşti sovietici devotaţi sistemului , după aceleaşi reţete elaborate de laboratoarele
noi artei sovietice socialiste .O scenă eroică cu un personaj pozitiv ,invariabil un partizan rus pe fundalul unei istori contrafacute.Ca ADEVĂR ISTORIC cel mai mare conflict mondial militar al tuturor timpurilor cu implicaţiile sale decisive , politice, economice şi diplomatice din secolul 20 , cunoscut ca veacul totalitarismelor - şi care angrenase 80% din populaţia lumii în acest casus belli - fusese TRUCAT ÎN MOD ORDINAR de învingători comunişti odată cu intrararea imediată în RĂZBOIUL RECE şi adaptat la ideologia şi interesele propagandistice de moment ale liderilor ATEI care construiau "statul laic dinastic comunist " pentru leaders providenţiali ,fiii şi fiicele lor şi pentru "burghzia proletariatului" - de care Lenin avertizase ca de un pericol mortal care poate mina din interior statul muncitorilor şi ţăranilor - clientela noilor potentaţi ai zilei ,armata de activişti ai statului şi guvernului socialist numită "nomenclatura".Lenin a avut dreptate "nomenclatura " a pregătit implozia URSS .
 
În realitate Al Doilea Război Mondial , a fost o încercare dramatică şi contradictorie pentru noi românii . O altfel de experienţă dintr-o altfel de realitate obturată însă brutal de cărţile de istorie proletcultistă. Karma întregii naţii a fost ignorată fără ruşine ....
 
Românii au luptat pe ambele fronturi , întîi împotriva sovieticilor , ca aliaţi ai Germaniei hitleriste , scopul fiind alipirea Basarabiei la România, apoi de partea aliaţilor occidentali , împreună cu sovieticii împotriva Germanei hitleriste urmărind printre altele ,prin întoarcerea armelor,două obiective principale : unul pragmatic şi umanitar , scurtarea războiului cu cel puţin un an şi deci salvarea de la moarte inutilă a zeci de mii de vieţi şi al doilea obiectiv fiind de factură politico-diplomatică , statutul de ţară cobeligerantă în Europa
postbelică . Obiectiv nutrit chiar de Italia fascistă .Un exemplu edificator al paradoxalului front românesc este cel al unui pilot de vînătoare ,erou român ,ale cărui fapte de vitejie au inspirat pe poetul Păstorel Teodoreanu şi ale cărui versuri au fost puse pe note de compozitorul Gherase Dendrino .Cîntecul adevenit rapid şlagărul la modă al anului 1941,asigurînd pe veci
celebritatea aviatorului vînător şi a faptelor sale ...
 
"A a plecat la vînătoare Agarici /
 
A plecat să vîneze bolşevici,.."
 
Cu refrenul :
 
"Agarici, Agarici ,care bagă, bagă spaima-n bolşevici !!!"
 
El a fost medaliat şi de comandanţii armatelor lui Hitler şi de comandanţii armatelor lui Stalin...istorie fără sens.
 
Puterea Celui de Al Treilea Reich , a fost smulsă prin lupte crîncene cu vărsări de rîuri de sînge uman , cu enorme sacrificii umane în special ale popoarelor din Republica Sovietelor ,înstaurată la Kremlin , după Revoluţia Bloşevică din Octombrie. Ruşinea holocaustului va fi înlocuită cu ruşinea gulagului .Oamenii ,ca mase ,par a fi lipsiţi de logică ,frizînd uneori absurdul,
instinctul primar se manifestă in special la colectivităţi , numai eroii sînt individuali ,nu şi eroul necunoscut ,fireşte, cu satuia "soldatului necunoscut" ,care este , la o analiză lucidă o gogoriţă propagandistică a învingătorului.............................................................................................................
 
În Europa de Est utopia socialistă de tip fascist ...va fi fost înlocuită cu utopia comunistă.Visul statului totalitar de o mie de ani al lui Hitler ....va fi fost înlocuit cu visul «satului global » socialist de tip comunist .O nouă tentativă de globalizare a lumii , cu un "Papă magic comunist ", adept al ideologiei magice marxist-leniniste , ca o sfidare diabolică împotriva eforturilor seculare ale Vaticanului de a instaura o singură religie globală ."O lume catolică globală".Iată visul sacru de veacuri al Vaticanului. În acest sens o reţea de spionaj mişuna în întreaga lume de milenii ... Chiar Fidel Castro era unul din agenţii recrutaţi în armata nevăzută condusă de cîrja papală .
Nu degeaba a întrebat retoric cinicul Stalin « Cîte divizii are Papa ? »
Exportul de revoluţie ....va fi fost continuat odată cu decolonizarea din Africa , Asia şi America Latină .Kalaşnicovul ...va fi devenit cîrja "Papei de la Kremlin "cea mai populară armă din lume în următorii 60 de ani .Puşca AK-47 fabricată în 1947 imediat după terminarea războiului ...va fi fost copiată după o armă nazistă ...va fi fost folosită ca braţ înarmat al noii ideologii dialectice în lupta de eliberare socială şi naţională în circa 50 de ţări .Crezul unic al internaţionalei socialiste ...va fi fost "PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE UNIŢI-VĂ" . Visul sărmanilor... va fi fost o viaţă visată de "mujic" cu ochii larg deschişi în plin vis .Iată un sfîrşit glorios...va fi fost prezis istoriei civilizaţiei umane .Economia planificată în cincinale ....va fi parcelat globul şi cosmosul într-un elan stahanovist . Cucerirea cosmosului ...va fi fost întîi cu Laika , căţeaua comunistă , apoi ...va fi fost cu Gagarin , homo sovieticus.
Ţelul nostru suprem... va fi fost .AICI ... va fi fost PARADISUL COMUNIST ...
Koneţ filma .
 
Ca o replică de peste ocean, Hollywood-ul ...va fi fost inventat pentru americanul de rînd capitalist şi nu numai ...ci pentru întregul Occident ...va fi fost , chiar , pentru întregul glob . Globalizarea lumii de către corporaţiile transnaţionale de tip american . Produsul ideologiei capitaliste ... va fi fost « visul american » . "Happy End-ul " ...va fi fost felia de reclamă a economiei de piaţă realizată de reţeta de succes a studiorilor de film american din California , una şi aceeaşi formulă "American Dream" o parabolă mistificatoare a societăţii de consum capitaliste distribuită fiecărui american cu drept de vot ,visul american...a fost întîi imaginea din film a americanului de succes, a nababului american îmbogăţit imediat după război . Homo faber americanus ...va fi făcut o maşină pentru fiecare... ce va fi ieşit asamblată întîi una pe lună, apoi pe zi , apoi la fiecare oră , apoi la fiecare jumătate deoră , apoi la fiecare zece minute , de pe "banda Ford" , pentru "cetăţeanul american standardizat " ca nevoi...va fi fost un vis împlinit aievea .Iată-l pe "Yankee" mîndru la volan rulînd elegant pe şoseaua PARADISULUI CAPITALIST ...al lumii de DINCOLO de CORTINA de FIER.
 
America prospera , concurenţa din economia liberă ...îi va fi dat aripi...va fi cîştigat şi prin pasul uriaş al lui Amstrong ...va fi înfipt steagul lui homo americanus pe solul selenar înaintea lui homo sovieticus . În Războul Rece ce ...va fi urmat ...va fi fost trasată garaniţa lumi bipolare creatoare de echilibru. Ultimul act în lumea bipolară ...va fi fost Războiul Stelelor ....Va fi fost cîştigat de homo captalistus şi lumea ...va fi fost dezechilibrată din nou şi... va fi
devenit pentru scurt timp unipolară. Adică ...va fi fost dezechilibrată şi decalibrată iar . Lăcomia bancherilor americani ,criza şi cutremurele dese de pămănt ca şi topirea gheţarilor de la poluri... toate acestea la un loc şi altele pe deasupra ...vor fi presat axa Terrei întru inversarea polurilor....America seoolului XX zugrăvită cu umor și duioșie în ”Joia dulce” a lui John Steinbeck unde Doc și chiar cel mai umil american care avea măcar tăria de a visa ,aievea, că ar putea fi într-o zi char președintele Americii dispăruse....În secolul XXI ,,America nu mai visează, e ”just„ cinică vorba unuia din liderii fruntași ai Partidului Republican ,Paul Ryan ”în Statele Unite , determinările la naștere nu determină succesul în viață adică explică The Economist este o credință falsă că fiecare american are șanse egale pentru o viață mai bună.
 
Pe un site intitulat „VREAU CALEIDOSCOP ”cineva cu dor aprins după paradisul pierdut al copilăriei scria :
 
„Vă mai aduceţi aminte de caleidoscop? Oare mai există aşa ceva? Se mai fabrică?”
 
altcineva un internaut,un binevoitor desigur, îi răspundea
 
"Da există. I-am luat eu unul juniorului prin septembrie. Le poţi gasi la magazinele cu “Chinezisme””
 
Caleidoscopul secolului 20 tocmai s-a spart la 11 septembrie 1991...
 
Dacă privim invers sărbătoarea de culori a vitraliului de jucărie observăm că au dispărut,ca şi revoluţiile de toate culorile şi parfumul lor asemuit cu al florilor ... Bucăţile de sticlă spartă din interiorul
"CALEIDOSCOPULUI" sînt lipsite de armonie , culorile vii s-au spălat ,
nuanţa focului în degrade (portocliu roşu) şi a violetului (mov-lila)
s-au şters...Dacă privim invers ACUM avem în reflexia luminii un tunel alb - negru ( incert)...
 
 
1979369458?profile=original.
Citeste mai mult…
 
"Cheresig paradisul din sertar"
(partea a doua )
 
 
« O VARĂ RUPTĂ DIN NORI CU UN VIITOR ÎN TRECUT »
 
"Afară din văzduh a răbufnit o detunătură , cerul s-a întunecat brusc , nori gravizi cu apă au plesnit fulgerînd deasupra satului . Primii stropi mari au lovit cu putere în geam .
 
« Mama ce ploaie ! » zise admirativ Iza , către mama natură gîndindu-se la Caloian , Mama Ploilor . Nu plouase de mult .
 
« Hai în tindă să strîngem apa de ploaie , pentru spălat pe cap » .
 
Potopul era în toi.Iza uitase complet de « secunda rea - premonitivă » robotea bucuroasă înşirînd sub streaşina şiroindă a tindei vasele la umplut . Răpăială bătea vesel darabana în cazane , ligheane , crătiţi, oale şi ulcele.
 
Lică îşi înmuie mîinile în unda şuvoiului de apă ce curgea zglobiu prin uluci şi se varsa cu clabuci în curtea şcolii . În pragul tindei uşa era deschisă ...aerul proaspăt spălat de ploaie se împrăştie în toată casa .Din bolta cerească se desprindeau franjuri lungi alcătuiţi din bilioane de picături care scăldau şcoala ca un duş uriaş. Aerul tratat cu ploaie era tocmai bun de băut.După ceva timp torentul de apă s-a potolit .Acum picături mărunte ţeseau o pînză fină drapînd curtea şcolii cu falduri transparente de apă. Copilul a ieşit în curte sărind într-un picior cîntînd cît îl ţineau plămînii
« Plouă cu soare /cărămidă rea / dă Doamne să stea ! »
 
Deodată s-a întîmplat ceva ce nu mai văzuse , pe bolta umedă în partea opusă soarelui , deasupra capului său lumina s-a descompus într-un miraculos arc multicolor . Învăţătoarea îl lămuri numaidecît .
 
« E curcubeul !»
 
Era un cearcăn uriaş , al ochiului din cer , aprins în şapte culori .A dispărut apoi şi a luat iar forma superioară a luminii , topindu-se-n raiul cerului...
 
După ce s-a oprit ploaia , melcii au ieşit la păscut .
 
« Melc melc codobelc/ scoate coarne boureşti »
Lică luase unul în mîna sărind din nou într-un picior , în jurul mamei şi cîntînd melcului :
 
« Ca să ajungă în prag la Aurora îi trebuiesc două zile »
 
îi dezvălui Iza zimbind misterios
 
« Da? !..» se miră a întrebare Sâmedru .
 
" Eu dacă vreau ajung acum ! " găsi el prilejul să se laude isprăvind cu-n rîs fudul .
 
Aurora fiica directorului , era o adolescentă , nurlie, une “jeunes filtes en fleurs “ cum o răsfaţa tatăl ei , profesor de franceză pentru clasele gimnaziale.
 
Odată , adorabila Aurora a intrat în casă şi i-a agăţat după urechi o pereche de vişine coapte .
 
« Îţi plac aceşti cercei ? » a întrebat fata , atîrnîndu-şi printre cosiţe după urechea sidefie o altă pereche de vişine mov, cu cozi subţiri şi verzi. Da îşi aminteşte perfect . Jubilau amîndoi , dă-i rîsete , dă-i distracţie ... Lică era topit după Aurora . Aurora era fumoasă ca un curcubeu îşi zise sieşi băiatul din Cheresig . Era îndrăgostit.
 
Pe înserate , după cină , aproape de fiecare dată mergeau în vizită la familia directorului. Ei erau singurii lor prieteni şi vecini. Iza îl spala , îl pieptana şi-l îmbraca cu haine curate . Erau poftiţi în sufrageria mobilată simplu şi sobru ca la oraş. În timp ce adulţii stăteau la taifas , Lică îsi petrecea timpul cercetînd cu atenţie sufrageria . Alegea de obicei cîte un obiect care-i stîrnea interesul şi îl cerceta îndelung .De exemplu paharul cu bucheţelul de albăstrele de pe masa ovală . Savura întîi parfumul florilor , admira apoi graţia tulpinelor, apoi culoarea lor verde-crud ,apoi florile cu petale albastrui din vîrf reflectate jos în tansparenţa translucidă a apei .Şi obiectul acela ciudat clepsidra a cărui utilitate n-o pricepea sub nici o formă , o întorcea şi urmărea
încîntat cum nisipul se aduna la bază , o întorcea iar , nisipul curgea iar, atras de bază . Astfel cu odată cu nisipul se scurgea fizic şi timpul ... pînă el uita de el , uita de ceilalţi ,uita de tot şi de toate , tot întorcînd clepsidra şi urmărind cum se adună firele de nisip la bază , fiecare fir ca un eşantion smuls din trupul de ore al zilei , ca dintr-un mănunchi invizibil de zile ,luni ,ani ...din infinitul vremurilor
 
De aceasta dată , ploaia torenţială îl scutise de cele două ore obligatorii de somn din timpul zilei .
 
Mama Iza l-a lăsat pe Sâmedru liber scutindu-l de porţia de somn obligatoriu .
 
Joaca, în curte , de unul singur , furată după-amiezilor de somn , era pasiunea lui .
 
Acum avea timp berechet la dispoziţie problema era alegerea temei şi a locului de joacă .
 
Zidul şcolii arunca o umbră imensă care acoperea trei sferturi din curte şi răcorea , în verile încinse , răsadurile de flori de la temelia condominoului .
 
Uneori la sfîrşit de săptămînă venea de la oraş o caravană cinematografică. Oamenii se urcau pe zidul şcolii , montau un cearceaf alb care ţinealoc de ecran .Peliculele proiectate începeau obligatoriu cu-n jurnal propagandistic în care erau ilustrate măreţele realizari ale oamenilor muncii , de la oraşe şi sate , conduşi de înţeleptul nostru Partid Muncitoresc Român , care era îndrumat de marele prieten de la răsărit spre un viitor luminos…bla, bla,
bla,bla etc . După circa o jumătate de oră cu alte zece minute minute de pauză era pusă rola cu filmul propriu-zis...
 
Îndeobşte filmul era cam despre acelaşi subiect ,războiul ...cum îi băteau ruşii cei buni pe nemţii cei răi – un fel de Armaghedon al ateilor – bolşevicii împotriva hitleriştilor .Scenariu era elaborat ca de obicei de aceeaşi cineaşti sovietici devotaţi sistemului , după aceleaşi reţete elaborate de laboratoarele
noi artei sovietice socialiste .O scenă eroică cu un personaj pozitiv ,invariabil un partizan rus pe fundalul unei istori contrafacute.Ca ADEVĂR ISTORIC cel mai mare conflict mondial militar al tuturor timpurilor cu implicaţiile sale decisive , politice, economice şi diplomatice din secolul 20 , cunoscut ca veacul totalitarismelor - şi care angrenase 80% din populaţia lumii în acest casus belli - fusese TRUCAT ÎN MOD ORDINAR de învingători comunişti odată cu intrararea imediată în RĂZBOIUL RECE şi adaptat la ideologia şi interesele propagandistice de moment ale liderilor ATEI care construiau "statul laic dinastic comunist " pentru leaders providenţiali ,fiii şi fiicele lor şi pentru "burghzia proletariatului" - de care Lenin avertizase ca de un pericol mortal care poate mina din interior statul muncitorilor şi ţăranilor - clientela noilor potentaţi ai zilei ,armata de activişti ai statului şi guvernului socialist numită "nomenclatura".Lenin a avut dreptate "nomenclatura " a pregătit implozia URSS .
 
În realitate Al Doilea Război Mondial , a fost o încercare dramatică şi contradictorie pentru noi românii . O altfel de experienţă dintr-o altfel de realitate obturată însă brutal de cărţile de istorie proletcultistă. Karma întregii naţii a fost ignorată fără ruşine ....
 
Românii au luptat pe ambele fronturi , întîi împotriva sovieticilor , ca aliaţi ai Germaniei hitleriste , scopul fiind alipirea Basarabiei la România, apoi de partea aliaţilor occidentali , împreună cu sovieticii împotriva Germanei hitleriste urmărind printre altele ,prin întoarcerea armelor,două obiective principale : unul pragmatic şi umanitar , scurtarea războiului cu cel puţin un an şi deci salvarea de la moarte inutilă a zeci de mii de vieţi şi al doilea obiectiv fiind de factură politico-diplomatică , statutul de ţară cobeligerantă în Europa
postbelică . Obiectiv nutrit chiar de Italia fascistă .Un exemplu edificator al paradoxalului front românesc este cel al unui pilot de vînătoare ,erou român ,ale cărui fapte de vitejie au inspirat pe poetul Păstorel Teodoreanu şi ale cărui versuri au fost puse pe note de compozitorul Gherase Dendrino .Cîntecul adevenit rapid şlagărul la modă al anului 1941,asigurînd pe veci
celebritatea aviatorului vînător şi a faptelor sale ...
 
"A a plecat la vînătoare Agarici /
 
A plecat să vîneze bolşevici,.."
 
Cu refrenul :
 
"Agarici, Agarici ,care bagă, bagă spaima-n bolşevici !!!"
 
El a fost medaliat şi de comandanţii armatelor lui Hitler şi de comandanţii armatelor lui Stalin...istorie fără sens.
 
Puterea Celui de Al Treilea Reich , a fost smulsă prin lupte crîncene cu vărsări de rîuri de sînge uman , cu enorme sacrificii umane în special ale popoarelor din Republica Sovietelor ,înstaurată la Kremlin , după Revoluţia Bloşevică din Octombrie. Ruşinea holocaustului va fi înlocuită cu ruşinea gulagului .Oamenii ,ca mase ,par a fi lipsiţi de logică ,frizînd uneori absurdul,
instinctul primar se manifestă in special la colectivităţi , numai eroii sînt individuali ,nu şi eroul necunoscut ,fireşte, cu satuia "soldatului necunoscut" ,care este , la o analiză lucidă o gogoriţă propagandistică a învingătorului.............................................................................................................
 
În Europa de Est utopia socialistă de tip fascist ...va fi fost înlocuită cu utopia comunistă.Visul statului totalitar de o mie de ani al lui Hitler ....va fi fost înlocuit cu visul «satului global » socialist de tip comunist .O nouă tentativă de globalizare a lumii , cu un "Papă magic comunist ", adept al ideologiei magice marxist-leniniste , ca o sfidare diabolică împotriva eforturilor seculare ale Vaticanului de a instaura o singură religie globală ."O lume catolică globală".Iată visul sacru de veacuri al Vaticanului. În acest sens o reţea de spionaj mişuna în întreaga lume de milenii ... Chiar Fidel Castro era unul din agenţii recrutaţi în armata nevăzută condusă de cîrja papală .
Nu degeaba a întrebat retoric cinicul Stalin « Cîte divizii are Papa ? »
Exportul de revoluţie ....va fi fost continuat odată cu decolonizarea din Africa , Asia şi America Latină .Kalaşnicovul ...va fi devenit cîrja "Papei de la Kremlin "cea mai populară armă din lume în următorii 60 de ani .Puşca AK-47 fabricată în 1947 imediat după terminarea războiului ...va fi fost copiată după o armă nazistă ...va fi fost folosită ca braţ înarmat al noii ideologii dialectice în lupta de eliberare socială şi naţională în circa 50 de ţări .Crezul unic al internaţionalei socialiste ...va fi fost "PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE UNIŢI-VĂ" . Visul sărmanilor... va fi fost o viaţă visată de "mujic" cu ochii larg deschişi în plin vis .Iată un sfîrşit glorios...va fi fost prezis istoriei civilizaţiei umane .Economia planificată în cincinale ....va fi parcelat globul şi cosmosul într-un elan stahanovist . Cucerirea cosmosului ...va fi fost întîi cu Laika , căţeaua comunistă , apoi ...va fi fost cu Gagarin , homo sovieticus.
Ţelul nostru suprem... va fi fost .AICI ... va fi fost PARADISUL COMUNIST ...
Koneţ filma .
 
Ca o replică de peste ocean, Hollywood-ul ...va fi fost inventat pentru americanul de rînd capitalist şi nu numai ...ci pentru întregul Occident ...va fi fost , chiar , pentru întregul glob . Globalizarea lumii de către corporaţiile transnaţionale de tip american . Produsul ideologiei capitaliste ... va fi fost « visul american » . "Happy End-ul " ...va fi fost felia de reclamă a economiei de piaţă realizată de reţeta de succes a studiorilor de film american din California , una şi aceeaşi formulă "American Dream" o parabolă mistificatoare a societăţii de consum capitaliste distribuită fiecărui american cu drept de vot ,visul american...a fost întîi imaginea din film a americanului de succes, a nababului american îmbogăţit imediat după război . Homo faber americanus ...va fi făcut o maşină pentru fiecare... ce va fi ieşit asamblată întîi una pe lună, apoi pe zi , apoi la fiecare oră , apoi la fiecare jumătate deoră , apoi la fiecare zece minute , de pe "banda Ford" , pentru "cetăţeanul american standardizat " ca nevoi...va fi fost un vis împlinit aievea .Iată-l pe "Yankee" mîndru la volan rulînd elegant pe şoseaua PARADISULUI CAPITALIST ...al lumii de DINCOLO de CORTINA de FIER.
 
America prospera , concurenţa din economia liberă ...îi va fi dat aripi...va fi cîştigat şi prin pasul uriaş al lui Amstrong ...va fi înfipt steagul lui homo americanus pe solul selenar înaintea lui homo sovieticus . În Războul Rece ce ...va fi urmat ...va fi fost trasată garaniţa lumi bipolare creatoare de echilibru. Ultimul act în lumea bipolară ...va fi fost Războiul Stelelor ....Va fi fost cîştigat de homo captalistus şi lumea ...va fi fost dezechilibrată din nou şi... va fi
devenit pentru scurt timp unipolară. Adică ...va fi fost dezechilibrată şi decalibrată iar . Lăcomia bancherilor americani ,criza şi cutremurele dese de pămănt ca şi topirea gheţarilor de la poluri... toate acestea la un loc şi altele pe deasupra ...vor fi presat axa Terrei întru inversarea polurilor....
 
Pe un site intitulat „VREAU CALEIDOSCOP ”cineva cu dor aprins după paradisul pierdut al copilăriei scria :
 
„Vă mai aduceţi aminte de caleidoscop? Oare mai există aşa ceva? Se mai fabrică?”
 
altcineva un internaut,un binevoitor desigur, îi răspundea
 
"Da există. I-am luat eu unul juniorului prin septembrie. Le poţi gasi la magazinele cu “Chinezisme””
 
Caleidoscopul secolului 20 tocmai s-a spart la 11 septembrie 2001
 
Dacă privim invers sărbătoarea de culori a vitraliului de jucărie observăm că au dispărut,ca şi revoluţiile de toate culorile şi parfumul lor asemuit cu al florilor ... Bucăţile de sticlă spartă din interiorul
"CALEIDOSCOPULUI" sînt lipsite de armonie , culorile vii s-au spălat ,
nuanţa focului în degrade (portocliu roşu) şi a violetului (mov-lila)
s-au şters...Dacă privim invers ACUM avem în reflexia luminii un tunel alb - negru ( incert)...Răboiul Rece a revenit (”cu semnale puternice de a fi preludiul unuia cald ”- spunea Cristian Unteanu in articolul său publicat în ”Adevărul„ numit la disperare
”Ofensiva dezinformării în România. Mesajul central: nu mai fiţi siguri de nimic, toţi mint, ţara e neguveranbilă ”apărut într-o tristă aniversare tocmai la data de 11 septembrie 2017, )
 
"Cheresig paradisul din sertar" (partea a doua a unui roman-eseu ) de Dumitru G. Sin - reteaua literara
1979369458?profile=original
Citeste mai mult…

Un autodidact despre atemporalitate şi despre sens în istoria concretă

[eseu escatologic ]

- Dumitru G.Sin


1. Lupoaica se intoarce pe Lipscani (foto din cotidianele bucurestene)

De la Ceylonul vazut la Katyn -ul descoperit

[Din ciclul eS-eu-rile lui Sin ]


[Din ciclul eS-eu-rile lui Sin ]

Moto :
Pentru a fi credibil povestitorul nespecializat în domeniul istoriei trebuie să fie subiectiv cu riscul de a fi “optuz”, asumîndu-şi astfelsingurătatea ca pe-o libertate…

..................................................
"ISTORIA INCEPE cu relatarea faptelor"[i]
  .Faptele trecutului consemnate în texte codificate cu semnul cuneiform sau în hieroglifa[1] egipteană ori în” semnul sumerian „transferate din locaţii murale pe papirusuri , jurnale ale vremii , cu o istorii imprevizibile care
uneori bulversează pînă şi imaginaţia istoricului modern documente
scrise preluate din antichitate ca Ramayana unde e descris Ceylonul
văzut din aer (avioane , ioc !atunci ! metempshoză ?autoscopie?clarviziune?orice devine posibil.) cu alte tratate din aceeaşi
perioadă ca Samaragana şi Sutradnara care şi ele conţin informaţii
surprinzătoare ca descrierea diferitelor tipuri de avioane (avioane!?)
avînd combustibil mercurul (mercurul [2] !?) , un alt tratat Vymana
Sutra cuprinde trei mii de versete despre constituţia avioanelor
continuînd cu un manual al tehnicilor de pilotaj , apoi tratatul
Sulva-sutra destinat inginerilor constructori , redactat în mileniul I
î.Hr , cu soluţii şi generalizări intersante din punct de vedere
geometric este interesantă şi grafia numerelor cu poziţia cifrelor şi
folosirea sistemului „0” extragerea rădăcinii pătrate şi cubice , în
curgerea ei istoria indiană consemnează în secolul al VII-lea d.Hr.
matematicieni celebrii ca Aryabhatta , în seria descoperirilor
senzaţionale se înscriu şi găsirea manuscriselor de la Marea Moartă
apoi textele scrise de Sfîntul Pavel .În aceste condiţii , omul este
forţat să mediteze vertical în transcendent , Noica îl defineşte „
dincolo de ce este aici şi dispare ” . Obsedantele deveniri circulare
în care totul reîncepe fără progres , doar cu frisonul ciclurilor
stupefiante pot fi lăsate şi doar ca somaţii de excepţie relativă
trimise spre atenţionare istoricilor existenţialişti .
     La asemenea documente , profesorul de istorie , de meserie arhivar al trecutului nici măcar nu se oboseşte să redacteze  întîmpinare ci zîmbeşte
complice şi aruncă înscrisurile neglijent într-un raft etichetat "entertainment"după care cu o mină gravă aduce la cunoştinţă publicului, fapte ale unui trecut de bun simţ : înainte ca regatele să se
desprindă de Imperiul Roman - tonul face muzica ! ...n`aşa ?
  Aşadar se va cerne în paralel o istorie cuminte liniară cu grămătici care
contabilizează cu conştiinciozitate evenimente notabile scrijelind cu
pana pergamentele folosite curent în Bizanţ , obicei perpetuat şi în
regatele desprinse deja din Imperiul Roman . În zorii evului mediu , în
vremea lui Carol cel Mare şi în timpurile lui Robert cel Pios , unic
rege al Franţei , un soi de infocronomanii vor inunda bibliotecile
mânăstireşti , numite de istorici annale . Aceste lucrări istorice vin
în întîmpinarea Bisericii prin ajustarea şi amonizarea unor
evenimentele ecumenice ca stabilirea de date mobile ale Paştelui sau
adaptarea şi coordonarea unor date individuale cu cele stipulate în
Cartea Cărţilor .
      Ca o şosea marcată de pietrele kilometrice , istoria
şerpuieşte prin timp înreruptă de formula : Le roi est mort ! Vive le
roi ! [ii] care evidenţia apariţia şi dispariţia regilor . Muza
istoriei ignora cotidianul onorînd excepţionalul , în forme simple ,
atractive . Scrierea annalelor a stîrnit pasiuni estetice unor
împătimiţi ai genului . Prelucrate artistic annalele au devenit
literatură istorică cu tendinţă vectorială , adică cronici de autor :
nişte istorii care în contrast cu anti-istoricitatea mitului urmăresc o
desfăşurare cronologică şi epică a faptelor consacrînd eroi în
succesiunea şi înlănţuirea evenimentelor oferind , în concluzie , teme
de meditaţie şi înscriind istoria ca specie literară .
       Structurile feudale din Primul Val de civilizaţie se vor consolida odată cu
creştinismul ‚istoricii , prin inserţia sacrului în societatea laică , vor acorda evenimentelor notabile - „ sîmburele dulce al stiinţei istoricului” [iii] - un sens , sau cel puţin aşa se credea pînă la Hegel! Istoricii acelor vremuri , şi cei care nu erau călugări , erau educaţi în mănăstiri , vîrful penei lor era înmuiat în călimara şi cerneala mănăstirească în timp ce sufletul cuceric cerea îngăduinţa Providenţei pentru orice acţiune individuală.
          Afirmaţia „ Căci crestinismul sacralizează istoria , el o transformă
în teofanie.” [iv] este pe deplin justificată… Întrucît tiparul lipsea... la invenţia lui Gutemberg , nici măcar , nu se putea visa , copiştii cu pana şi cu pergamentul lor , erau tiparniţa umblătoare a vremii
     „[…]
în acest scop mă străduiesc să adun o bibliotecă […], am cheltuit mulţi
bani ca să plătesc copişti şi cărţi […]În funcţie de ceea ce îmi vei
spune , voi trimite pergamentul[v] şi banii necesari […]”
(lui Rainard , călugăr , la Babbio)[vi]
Aceşti călugări copişti făceau ce fac astăzi copiatoarele Xerox [vii] .!
          Cît despre călugării Celui De-al Treilea Val , aceştia , folosesc tasta computerului personal în locul , penei de gîscă , hîrtia electronică [viii](dactiloscriptele şi dischetele), în locul pergamentului , astăzi calculatorul (ştiinţa!) îl slujeşte pe Dumnezeu aşa cum odată filozofia Greciei antice slujea cu umilinţă , în perioda scolastică , religia creştină . Astăzi oamenii cu ajutorul ştiinţei încearcă să-L imite , Imprimanta lui Dumnezeu [ix], ar puea fi
un exemplu , tot mai mult se zvoneşte prin cercurile de iniţiaţi : că Dumnezeu este Ştiinţa . Intra muros în mănăstiri , azi : pot fi
admirate picturi surealiste care ilustrează scena crucificării într-o
manieră modernă gen „Christos al Sf. Ioan al Crucii ” [x] , este unul
din acele momente cînd religia se lasă explicată public cu ajutorul
suprarealismului care îşi are sorgintea în gîndirea magică izvorîtă din
filozofia ocultă - dar să nu anticipăm este recomandarea autorului !
         Dilema cuvîntului scris acel , scriba manent , angajază şi are
semnificaţii cu ecou în vreme , odată , undeva , Salaman Rushdie scria
„ istoria este tot ceea ce rămîne din om ” cronicile surprind tot
mai multe întîmplări - facem ce facem , ne învîrtim  , ce ne învîrtim şi
tot în evul mediu nimerim, nimic nu este întîmplător !
    Această disciplină istoria , priveşte răsturnat preceptrul biblic „ crede şi nucerceta ” adică „ cercetează nu crede ” la fel cum Hegel priveşte
filozofia , filozofia spune el este lumea pe dos . Nu omul , reprezintă
ţinta preocupărilor celui ce se ocupă de istorie ci societatea , este
crezul istoricului pur sînge [3], de tipul lui Lucien Febvre [xi] care
ne arată o cale de a recupera esenţialul din „Lumea pe care am
pierdut-o” [4] este necesar ca istoricul să deblocheze istoriografia de
manierismul academic ,de unilateralitatea şi pozitivismul [5] acestuia
care duce la istorii [6]ale utilajului mental [7].
     Conceptul de istorie şi de progres va fi marcat în acest eseu , marota unei polemici pangermane , în speţă , a două atitudini adoptate de doi mari filozofi germani : Hegel şi Nietzsche , una declarat optimistă , însemnată cu
semnul „+”, alta fără semn , cu o nuanţă pesimistă : prima , cea de tip
hegelian , potrivit căreia istoria în mersul ei evolutiv spiralat are
un sens pozitiv sinonim cu progresul, a doua , cea a lui Nietzsche ,
pare despuiată de semne şi sens , cu termenul progres amputat - aceea :
„nouă istorie ” sugerată prin anii ‚50’ de grupul parizian , adunat în
jurul Revistei Annales , în frunte cu Marc Bloch şi Lucien Febvre cît
şi de simpatizanţi notabili , de genul solitarului Philippe Aries [xii], un istoric de duminică  [xiii] care scrie o „ istorie existenţială ”, diferită de continuităţile şi repetiţiile spiralate ale turmei păstorită de Hegel . La Philippe Aries perspectiva istorică este inversată şi sucită-n prezent : iată două concepte istorice care dacă nu sunt opuse vizibil sunt cel puţin vădit diferite , ele vor avea ecou în vreme şi vor duce la afirmaţia scandaloasă că trăim în timpuri postistorce
Autorul este departe de a prezenta o disciplină , nici pomeneală de aşa ceva!
      Şi numai pentru motivul că nu are calificarea necesară! Este doar un itinerariu al „Eu”-ului său cu aprecieri personale care includ şi exclud prin prisma unor judecăţi pur subiective , in paranteze, teze privind acest subiect, dar şi aprecieri ale unor oameni de spirit , fără a fi neapărat istorici ...ca şi obsevaţia dintr-un vîrf de bici al lui Voltaire privind ordinea finală a istoriei care a fost propusă de Hegel ca progres prin finalitate , moarte :
         „ Istoria nu este decît tabloul crimelor şi nenorocirilor ” , calmul elocvent al altui om de spirit Lion Feuchtwagner , ascunde o atitudine de tip
Nietzsche , chiar dacă :
      „ scrie (istoria) spre a povesti nu spre a dovedi ceva ” [8] povestea lui Lion Feuchtwagner descrie „lupta unei minorităţi capabile de a judeca şi hotărî împotriva unei majorităţii enorme şi compacte a celor orbi de judecată şi conduşi numai de instinct ” convingera lui Lion Feuchtwagner reieşită din romanele sale cu subiect istoric ne îndreaptă spre teza „ repetabilităţii în istorie ”cunoscuta sintagmă istoria se repetă nu are un autor cunoscut , altfel , conform obiceiului l-am fi citat , în fine „nimic nou sub soare ”
      Azi de exemplu Profesorul Nicholas Boyle, de la Universitatea Cambridge, readuce pe tapet teoria „schimbărilor ciclice”
Boyle, citat de Daily Mail, numeşte "Marele Eveniment" cu semnificaţie internaţională ca fiind "de proporţiile unui cataclism". Din studiile
lui a rezultat că, în ultimii 500 de ani, un asemenea eveniment
"cataclismic" s-a produs în al doilea deceniu al fiecărui secol şi fie
a provocat războie sau conflicte religioase, fie a adus pace.

ISTORIC

În 1517, Martin Luther a afişat pe uşa Bisericii din Wittenburg cele 95 de teze ale sale care cereau interdicţia comerţului cu indulgenţe
(donaţii băneşti contra iertarea păcatelor), intrând în conflict cu
Biserica Romano-Catolică, sugerând reformarea acesteia şi luptând
pentru afirmarea Protestantismului;

Anul 1618 a marcat începutul Războiului de 30 de ani şi decenii de conflicte religioase în Europa Occidentală;
În 1715, conflictul s-a încheiat prin instalarea dinastiei de Hanovra, de origine germană, care s-a extins şi în Regatul Marii Britanii;
În 1815 a avut loc Congresul de la Viena, urmat de înfrângerea lui Napoleon, ce a încununat începutul unei perioade de relativă stabilitate în Europa;
În 1914 a izbucnit primul război mondial, un conflict catastrofal, soldat cu milioane de morţi, ce a dat tonul unor neînţelegeril ce s-au prelungit până astăzi.

Urmând acelaşi algoritm, Boyle nu are nici un motiv să creadă că în deceniul următor al secolului nostru va fi altfel şi spune că fenomenul
crizei economice, care a lovit Statele Unite în 2007 şi s-a extins la
scară planetară este doar "preludiul" unui eveniment epocal ce se va
produce, după estimăile lui, în 2014.

SCHIMBĂRI CICLICE

Teoria sa se bazează pe schimbările ciclice produse în fiecare secol, care au impus anumite tendinţe ce au marcat întregile perioade de după.
El susţine că, la fel ca şi la om, caracterul unui secol se conturează
în jurul vârstei de 20 de ani.

           Cât priveşte previziunile pentru anul 2014, Boyle susţine că recentul colaps economic a pus în mişcare roţile unor neînţelegeri şi mai mari
în relaţiile internaţionale. Astfel, el anticipează că Statele Unite
vor fi actorul principal pe scena internaţională, care va lega şi dezlega alianţe, va lua sau va anula anumite decizii, în urma cărora secolul fie va cădea în violenţă şi sărăcie, fie va intra într-o nouă eră a cooperării la nivel global.
Boyle avertizează însă că pacea nu va fi posibilă până când lumea nu va înţelege că este nevoie de un sistem global de guvernare, şi nu de
sisteme indiviuale, ale fiecărei ţări în parte. Iar probleme şi provocări cum ar fi încălzirea globală, ascensiunea Indiei şi Chinei sau criza globală a datoriilor nu vor putea fi rezolvate sau evitate decât printr-o cooperare la nivel internaţional.

    "Marile schimbări economice duc la mari schimbări politice, pe care încă nu le-am văzut. Conform teoriei mele, o altă criză ne pândeşte,
iar acest lucru se poate vedea după problemele pe care le ridică mai
degrabă datoriile naţionale, decât datoriile creditelor private", a mai
spus Boyle .[2014, anul care ne va schimba soarta
Un specialist de la Cambridge prezice că în 2014 se va prodiuce un "eveniment epocal" ce va determina cursul acestui secol. [articol, Sînziana Stancu sursă:ziare.com ]

       Iată cum comenteză articolul respectiv despre această teorie un internaut iubitor de literatură,asemeni mie, care postează sub
nickname-ul Dan, îl citez :

"4. Despre cotituri istorice si alte carmeli
de Dan | 18/06/2010 22:43:05
Ceea ce "descopera" acest profesor a fost intuit demult printre altii si de catre scriitorul Maurice Druon. Dupa cum observa el in romanul
"Regii Blestemati", al paisprezecelea an al aproape fiecarui secol era
harazit sa aduca napasta:

anul 714: navalirea musulmanilor din Spania.
anul 814:moartea lui Charlemagne care în circumstantele politice ale acelor vremuri insemna un dezastru.
anul 914:navalirea ungurilor si foametea cea mare.
anul 1014:primul imperiu bulgar cade sub loviturile bizantinilor. Boyle nu a mai luat in considerare acestea probabil fiindca nu are cu ce sa le continuie pana in sec 16.

Acum sa luam ceva la care m-am gandit in urma acestui articol: eu prevad inca de pe acum ca Europa deceniului al noualea al secolului
nostru va fi zguduita de revolte.
De unde stiu?
simplu:
anul 1989:revolutiile din Europa de est,
anul 1886:razmeritele din Haymarket care stau la baza
obtinerii drepturilor muncitorilor si aparitiei sarbatorii de 1 mai,
anul 1789:Revolutia Franceza,
anul 1688:Revolutia Glorioasa,
anii1584-1589: Razboiul celor trei Henrici-o serie de razboaie civile care au macinat Franta.

Deci iata 500 de ani de de revolte neintrerupte. Aș mai vorbi si de
alte evenimente de seama dar e tarziu si mai am unele obiective inainte
de a ma culca.

"
           Fără ironie - o spun şi o scriu- în arealul său semidoct deci nespecializat în ştiinţa istoriei autorul acestui eseu recomandă celor
ca el  studiul "istoricist " al lui Toynbee privind ciclurile de viaţă ale civilizaţiilor .
(v."„Eseu asupra istoriei” al lui Toynbee )
       Dar şi această teorie are "istoria ei" originile ei se află pitagoreism , stoicism, budism , însă ideea în sine e dezbătută serios pentru prima
dată în Europa de istoricul şi filozoful italian , în 1725 , la Neapole,
Giovani Battista (Giambattista ) Vico care în lucrarea sa de filozofie
a istoriei : Principiile unei stiinţe noi despre natura comună a
naţiunilor , acreditează ideea că există o legitate istorică universală
potrivit căreia toate popoarele trec prin cele trei stadii de dezvoltare
corespunzătoare celor trei vîrste ale omului : copilăria tinereţea şi
maturitatea idee preluată şi prelucrată neohegelian peste c.c.a 200 de
ani de filozoful german Oswald Spengler
care considera că istoria ar
fi determinată de „spiritul culturii ” pe care o compară cu un oganism
biologic , unic şi irepetabil asemenea organismelor individuale : se
nasc , înfloresc şi mor [xiv] ; în sprijinul ideei din context aducem
precizarea "Numai morţii nu se mai reîntorc ” cuvinte memorabilile
rostite de deputatului Bertrand Barere de Vieuzac , în anul 1794 , la
Convenţia naţională franceză , pentru a evidenţia că spre deosebire de
oameni : faptele , evenimentele , întîmplările se pot repeta .
   Continuînd povestea pe riscul autorului acestui eseu ( orice cetăţean
fie el candidat again [9] la democraţia occidentală , are dreptul la
eroare întrucît creaţia spre deosebire de creator nu este perfectă
[xv]) ajungem la decapitarea acestei minorităţi capabile [xvi] , şi ne
întoarcem iar la pornirea instinctuală şi vindicativă a majorităţii
enorme , apoi , la vidul de putere generat de lipsa elitelor diriguitoare , ajungem iar la haos , la anarhie de care va profita un Die Diktator [xvii], la Das Dritte Reight [10], la totalitarisme de dreapta , la fascism şi lagărele sale eficiente , la elitele fascismului , Hitler , sau la totalitarisme de stînga , la comunism , cu experimentul său gulagul concentraţional , la „o monstruasă invadarea omului de către istorie ” [11] , la elitele comunismului , Stalin , la
încercarea lor de a manipula "haraşo " atît trecutul cît şi viitorul
„prin distrugerea adevărului” [xviii] ori după cum spune Hegel

Adevărul este Intregul ”
    Asistăm nici mai mult nici mai puţin la distrugera raţiunii [xix]îndiferent de sensul totalitarismului .

         Philippe Aries , care alături de Pierre Boutang , conducea revista
Paroles [12] , referindu-se la odiosul masacru de la Katyn , scria
într-un articol „ Istoria nu este orientată într-un sens sau altul
.Nimic mai fals decît ideea unui progres continuu a unei evoluţii
neîncetate . Istoria cu săgeată nu există[…]
          „Acum întreaga istorie ne ajunge din urmă , şi această deosebire , în mod paradoxal , este baza rupturii noastre cu trecutul . Astfel sensul schimbării se modifică fundamental„ spune Alvin Toffler în ” Şocul viitorului”
      Melodiile noi elite au acelaşi refren magic : de a manipula majorităţi enorme şi ca într-un deja vu` : epocile de cult alternează cu cele de cultură : «visul ne întoarce iarăşi în stadiile îndepărtate ale culturii umane şi
ne pune la îndemînă un mijloc pentru a o înţelege mai bine »
aşa grăit-a Nietzsche[xx] .
Atitudinea secundă privind istoria , cea, este adoptată de cei cei care împărtăşesc ideea că „ altă dată a fost la fel ” adică istoria se auto-reproduce , e arhetipală[13] , deci ioc progres . Miroase a tămîie !
   Prins în vîrtejul ameţitor de idei , atătea morţi venerabille înşiruite-n
pomelnice interminabile de care auzim începînd cu vîrsta preşcolară ,
din care autorul-autodidact va lipsi ca un anonim dus pe lumea cealaltă
printre locurile de veci O jalnica căutarea de sine , a unui biet
profan , nu-ţi aduce automat şi consacrarea şi nici nu-ţi asigură un
loc pe sofa lîngă erudiţii din cluburile ezoterice alături de „elită“
sau „elita autoproclamată“ (p. 218, Marius Ghilezan) a ţării tale care
îţi oferă ţie un troglodit ADEVĂRUL cu majuscule , ţie celui care
orbecăie în ceaţa vremurilor noi ieşit din "peşteră comunisului"(vezi
metafora filozofului Platon descrisă de filozoful Liiceanu la
G.D.S).
  "Cu alte cuvinte, adevarul sau falsitatea unei idei nu tine de
argumentare logica ci de identitatea celui care aduce in discutie
argumentul"
(v.forumistul Alex comentariu la "Idoli şi idolatri (II)"de Andrei Cornea
"22"iunie 2010)[XXI].
         Iata sinceritatea ”Eu”-lui, un optimist tocmai prin pesimismul sau funciar surclasînd ridicolul acestui discurs desuet , în comparaţie discursul titrat elaborat al profesionistului ...
        Cititorul , sau cititoarea sunt  invitați ,  să ofere un cec alb acestui amator pe care numai patima pentru fenomenul numit literatură îl
mai poate salva chiar  dacă este susţinut  de sinceritatea declamată ca avîntatată pe acest drum al ”Eu”-lui în drumul său către sine evitînd calea cea de toate zilele , indicată de duzina profesorilor istorie al căror tic obositor este evidenţia sucesiunii dar mai ales mai ales după ani de naşteri, decese, domnii , victorii , înfrîngeri şi iar naşteri , decese , domnii ,
victorii , înfrîngeri .
         Slavă Domnului pentru asta avem azi computerul personal- PC- care îi poate înlocui cu brio pe "enciclopedişti" prin "Gogal", "Goagăl" sau "Gagal" cum ne îndruma "primarul care este " pentru "urmatoarele ultimile zile care au trecut.! " sau "Nu am un spate, sunt normal. Mă adaptez conform logicii. Mă adaptez în functie de ceea ce cred." (panseluţele prmarului Vanghelie "fost făcător de istorie pesedistă " mai ceva ca
"Lahovary, fost ministru de Război şi al Afacerilor Străine la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900"
(,vezi şi cripta bunicului nemuritor a pesedistului în viaţă).
Întrebarea care se impune subit:
oare e adevărat că istoria este scrisă de învingători?
"Dacă vor sa nu mai fie parlamentari care dorm, dacă vor sa nu mai fie parlamentari care fac jocuri, dacă vor sa nu mai fie parlamentari care
strang gunoiul, dacă vor sa nu mai fie parlamentari care fac hotele,
dacă vor sa nu mai fie parlamentari care au jefuit Bucureştiul, sa
voteze oamenii seriosi.".
   Iată o mostră elocventă a ethos-ul său social-democrat (citat din "dilematicul Vanghelie") [XXII]...
    Vorba altui clasic în viaţă „general,parlamentar şi erou al timpului său ”Catalin Voicu, prezentul"decimeaza fiinta umana"...restul e istorie.
Dar e cam devreme pentru astfel de abordări , dincolo de istorie şi istorism să ne concentrăm la prezentul viu plămada poveştii este Time
is 0....
Citez dintr-un eseu interesant  publicat de curînd  al unui american Tobias Stone doxat :             
   ” Încerc să vă spun că aceste tragedii sunt ciclice. Se întâmplă din nou și din nou, dar, pentru că majoritatea oamenilor au doar o perspectivă istorică de 50-100 ani, ei nu văd atunci când ciclul de distrugere se repetă. În timp ce se desfășurau evenimentele care au dus la începerea Primului Război Mondial, au existat câteva minți sclipitoare care au avertizat că o mare greșeală s-a produs, că țesătura de alianțe dintre diferite țări europene ar putea duce la un război, dar acele avertismente fost respinse, iar autorii lor numiți isterici, nebuni, sau proști, așa cum se întâmplă acum cu cei îngrijorați de Putin, de Brexit sau de Trump.
Apoi, după un război ce părea că a pus capăt tuturor războaielor, a mai venit încă unul. Din nou, pentru un istoric, Al Doilea Război Mondial era destul de previzibil. Trebuie doar să faci oamenii să simtă că au pierdut controlul asupra propriei țări și asupra propriului destin, apoi ei vor căuta un țap ispășitor, apare apoi un lider carismatic ce capturează populația oferindu-i țapul ispășitor. Retorica unui astfel de lider este generalistă, el evită detalile, dar bate tobele furiei populare și ale urii. Imediat masele se mobilizează fără nicio logică și totul devine de neoprit.
Așa a fost cazul lui Hitler, dar a fost, de asemenea, și al lui Mussolini, Stalin, Putin, Mugabe, a fost cazul multor alți lideri. Mugabe (până de curând dictatorul Republicii Zimbabwe) este un exemplu foarte relevant. El a incitat mânia națională și ura față de minoritatea albă (care deținea terenurile agriocole dar care știa și cum să conducă fermele), a confiscat terenurile pentru a le redistribui populației, o măsură ce a pus la pământ agricultura și toată economia națională, lăsând populația muritoare de doame, dar proprietară de terenuri. Vezi de asemenea, foametea produsă de Uniunea Sovietică, sau de comuniștii chinezi în secolul trecut, în care au murit între 20 și 40 de milioane de oameni. Pare de neconceput că oamenii ar putea crea o situație în care zeci de milioane de oameni mor fără motiv, dar Omenirea repetă din nou și din nou același scenariu.”
(Mulțumim pentru acest pasaj tradus și stilizat de dl. Moise Guran de la Biziday )
tobias stone

Tobias Stone
Antreprenor, Cercetător, Scriitor

THE BLOG

”History Tells Us What Will Happen Next With Brexit And Trump ”

07/25/2016 11:09 am ET | Updated Nov 11, 2016
n-TRUMP-628x314.jpg

Articol preluat din Huffingtonpost, tradus și publicat cu acordul autorului

Notă: Acest eseu conține mai multe link-uri subliniate pe care le recomand spre lectură în susținerea opiniilor mele.
[Trump is] a charismatic narcissist who feeds on the crowd to become ever stronger, creating a cult around himself.
  Mulțumim pentru acest pasaj tradus din original și stilizat apoi  de dl. jurnalist Moise Guran de la 
Biziday
................................................
NOTE SUBSOL (cu indice din cifre arabe)
-------------------------------------------------
[1] unul din primii decodori care a decriptat textele egiptene :
hieroglifa a fost Champollion cel care a găsit lumea trecutului şi a
descifrat-o
[2] abia în epoca modernă motoarele ionice funcţionează pe bază de mercur
[3] Cel care scrie „ sine ira et studio ”= „ fără mînie fără părtinire
” trăsături pe care Tacit în „ Analle” le atribuie unui istoric adevărat
[4] P. Lasslet
[5] Lucien Febvre
[6] ibidem
[7] ibidem
[8] „Scribitur ad narrandum,non ad probandum ” Quintilian, De institutione oratoria , X , 1, 31
[9] cuv, engl.= ( adv. ) , iar (şi )
[10] (din germ ) , în treducere Cel D-al Treilea Imperiu aluzie la
Sfîntul imperiu roman , titulatura primului Reigh din Evul Mediu era de
Sfîntul imperiu roman de naţie germană .
[11] Philippe Aries
[12] în care a fost publicat primul dosar , al masacrului sovieticilor săvîrşit asupra ofiţerilor polonezi , la Katyn
[13] in sensul de : « model originar , tip primitiv » o imagine recurentă avînd rol moderator şi organizator
................................................
NOTE SUBSOL (cu indice litere din alfabetul latin)
-------------------------------------------------
[i] ibidem ,”Codul Biblic” la pag 7:[în "Întroducere",prima propozitie TIME is 0...
[ii] « Regele a murit ! Trăiască regele ! » , cu aceste cuvinte se
anunţa în Franţa moartea regelui şi urcarea pe tron a urmaşului său
[iii]
Marc Bloch , istoric de marcă francez , La societe feodale ,( Evolution
de l’Humanite 34 şi 34 bis) Paris ,1939-1940 , membru de frunte al
grupului de redactori da la revista de studii istorice , Analles ,
[iv] G.Duby, ibidem , pag 14. [v] Astăzi firma Du Pont finanţează
proiecte care inlocuiască hîrtia cu un afişaj flexibil , o pelicolă de
tranzistori organici bazaţi pe semiconductori carbonici .
[vi] GeorgesDuby , Anul 1000 , Despre copişti şi cărţi ,din
corespondenţa lui Gebert , cel mai învăţat dintre oamenii timpului său
, care sub numele de Silvestru al II-lea , va fi papa anului 1000.
[vii] În 1949 , este produs primul copiator din lume , Xerox Model A ,
sursă : ibidem « Evenimentul Zilei –infocromomania » , [viii]monitoare
de calculator , subţiri ,flexibile asemeni foi de ziar dar neşifonabile
şi ecologice
[ix]profesorul de bioenergie Thomas Boland (38 de ani ) crede în acest
proiect excentric , ba el ,chiar a adaptat cîteva imprimante înlocuind
de acum clasicul jet de cerneală cu un jet de bieoceneală [x] pictură
realizată 1951 , a artistului plastic Salvador Dali , născut la
Figueras , Catalonia , în 1904 , considerat pictor surealist după unii
critici cu toate că din cauza stilului elaborat al compoziţiilor şi
respectarea convenţiilor plastice , îl fac pe papa surealismului Andre
Breton să fie împotrivă considerîndu-l pe Dali distanţat de principiile
suprarealismului doctrinar , şi deci un pictor academist.
[xi] Lucien Febvre intemeietor împreună cu Marc Bloch aşa numitei «şcoli istorice » de la revista pariziană , Annales .
[xii] ca tînăr , geograf , filozof şi istoric bazîndu-se pe “simţul
istoric ca o „adeziune în timp ” îi apare în 1954 cînd avea 40 de ani
cartea „Timpul Istoriei ” care reeditată , a circulat mai mult prin
biblioteci , a apărut în România , în 1997 ,la Ed. Meridiane , în
Bucureşti , în traducerea lui Răzvan Junescu [xiii] cum se autodefineşte
[xiv] « Morfologia culturii » O.Spengler
[xv] Plotin (204 –270 ), filozof mistic grec , reprezentant principal
al neoplatonismului , conducător al unei şcoli proprii la Roma
[xvi]vezi precedentul creat în 1649 cînd Carol I a fost executat iar monarhia Camerei Lorzilor lichidată
[xvii] în 1921, juristul şi publicistul politic Carl Schmitt scotea sub tipar prima ediţie a eseului Die Diktator
[xviii]George Orwell : „ O mie nouă sute optzeci şi patru ” apărut în Bucureşti în , 1991.
[xix] „ Distrugerea Raţiunii ” , G.Lukacs ,”Sinteza demagogică a filozofiei imperialismului german ”
[xx] Parafrază la opera filosofi-poematică “Aşa grăit-a Zarathustra “[
Also sprach Zarathustra – 1883/1885 ] , a poetului şi filosofului
Friederich Wilhelm Nietzsche (1844-1900)
[XXI]Forumistul Dan postează la comentarii poz.44 ,
Dan :
"De cand citesc articole si comentarii pe tema cartii de la Corint ma
tot macina o intrebare: daca dezbaterea nu e de fapt "intelectuali
generalisti/umanisti" vs. "intelectuali specializati"? Observ ca, fara
exceptie, niciunul dintre cei acuzati in "Idolii forului" si aproape
niciunul dintre aparatorii lor nu par sa aiba nici un fel de studii in
strainatate. In clasificarea mea, bursele in afara (post-docuri sau
DAAD, Humboldt, Fulbright) care nu duc la diplome nu conteaza ca
educatie occidentala ci doar examenele dure, cu comisii din profesori
care n-au legaturi cu apucaturile romanesti. Nici macar dezbaterea ISI
vs. carti nu conteaza atat de tare in fata constatarii ca avem de-a
face de fapt cu o disputa in care o tabara, aproape integral, e
productia educatiei pre si post-1989 din Romania, deci evaluata
exclusiv potrivit criteriilor de aici. Asa ca mie mi se pare ca aceasta
e mai degraba o rejucare, in alt timp, a meciului autohtonisti -
occidentalizanti de care cultura noastra are parte de doua secole. Desi
cred ca se ocupa de valori universale, "intelectualii generalisti" de
la noi nu s-au supus niciodata rigorilor lumii mari a stiintei si
culturii si raman, pentru totdeauna, valori locale."
[XXI]Bunicul lui Vanghelie, îngropat în cripta lui Lahovary
● Actualitate
"Ca şi prietenul său arestat, Cătălin Voicu, Marian Vanghelie îşi
înhumează rudele la Bellu, în criptele unor personalităţi de seamă ale
României. În capela familiei fostului ministru de Război şi al
Afacerilor Străine, Iacob Lahovary (1846-1907), se odihnesc acum două
rude ale primarului sectorului 5, Marian Vanghelie, potrivit Adevărul."

"În anul 1905 s-a clădit aceast sfânt lăcaş ca să fie adăpost
rămăşiţelor pământeşti ale celui mai bun şi mai iubit fiu Jacques I.
Lahovary", scrie la intrarea în capela ridicată de generalul Iacob
Lahovary, fost ministru de Război şi al Afacerilor Străine la sfârşitul
anilor 1800 şi începutul anilor 1900.

În aceeaşi capelă, el însuşi trebuia să doarmă somnul de veci. Numai că
veşnicia a durat o sută de ani, în capelă fiind acum îngropate rudele
primarului 'care este" în sectorul 5, Marian Vaghelie. Este vorba
despre bunicul său, Constantin Niculae, şi o altă rudă, Liana Bojan.În
2003, Radu Dumitru , în calitate de şef al Administraţiei Cimitirelor
şi Crematoriilor Umane (ACCU), a anulat actul de concesiune din 1950 al
descendenţilor familiei Lahovary, prevalându-se de un articol ambiguu
din fostul Regulament de funcţionare a cimitirelor. A declarat brusc
cripta Lahovary ca fiind „lăsată în părăsire" şi în aceeaşi zi a
concesionat-o, cu tot cu morţii îngropaţi, pe numele angajatului lui
Vanghelie, Nicolae Dan Cristea, actual director al Administraţiei
Domeniului Public (ADP) Sector 5, mai scrie Adevărul(Publicat Joi, 10
iunie 2010)şi preluat de COTIDIANUL.ro ,vineri, 25 iunie 2010, 14:18
Publicat Joi, 10 iunie 2010

PS,
Vanghelie-"Doneaza"cavoul pe care in prealabil il furase.

"Marian Vanghelie renunta la cavoul familiei Lahovary: E pacat de Dumnezeu

de R.M. HotNews.ro
Joi, 24 iunie 2010, 19:06 Actualitate | Esenţial

Marian Vanghelie a declarat joi, la Radio Guerilla, ca va renunta la cavoul familiei Lahovary, pe care il va ceda urmasilor familiei generalului Iacob Lahovary. "Sunt dispus ca sa repar aceasta
problema morala prin a dona familiei respective acest cavou ca nu am
nicio problema, nu mi-am dorit niciodata sa creez asemenea probleme si
plus ca e pacat de Dumnezeu", a afirmat el, in emisiunea lui Liviu
Mihaiu.
"
Publicat de 8sin49 la 5:14 PM

Salvează

Citeste mai mult…

CLUBUL ESEIȘTILOR

Eseul fiind în viziunea lui Nicolae Balotă "gen semiliterar" suspendat l "între structurile imagistice şi cele ideologice"în timp ce Adrian Marino îl situează într-o zona “hibridă”undeva intre literatură și filosofie

Site Web :

http://sin.g.dumitru

Activitatea Recentă : Feb 4, 2014

O ÎNCERCARE DE PROLOG LA O CULEGERE DE ESEURI KILOMETRICE DE SERTAR

Editare

(colaj de Ion Bârladeanu)

1979354232?profile=original


(edtitie finala ...sper)

I.Subcapitolul : intenții și clasificări

[din ciclu Eu-l candidatului și civilizațiile occidentale ]

Mă numesc …Dar ce importanță are acest lucru” Io ” pot fi pentru dumneavoastră domnul Cutare sau domnul Cutărică sau Nea` Caisă (cum îi place lui C.T.P. să-i numească pe cititorii sai de " Hamagia ") ”Io” sunt doar mijlocitorul care a făcut posibil acest...” eseu” , nu știu cum să-i spun , feature ? [i] ...

Pe scurt ”Io” sunt un fost cetățean ceaușist și un actual fericit cetățean al satului global dar și posesorul al unei averi nesperate numita : libertatea ...vorba cîntecului cu ...„O inimă de dor și lumină” -  tîmpite versurile celui care iubește și „cîinii vagabonzi” , n-am nimic cu bietele patrupede...dar am cu versurile.

Asta este povestea mea , nu are rost să o narăm acum .

Eseul pe care care-l propun este , unul găsit pe vasul de croazieră FMI -2 , pe care am fost îmbárcat vrînd-nevrînd  spre  Occidentul mult visat , remember sintagma „vin americanii”...

Nava Nord-Atlantic , e o navă pasager promisă noua romanilor  tocmai de cînd niște naivi luptau în munți pentru libertate ....acum visul s-a împlinit .

Pe nava Nord –Atlantic cu un hotel FMI 1 și 2 ....„ Io ”sunt pe FMI 2 ...de cîteva stele negociate pentru 20 de ani  are ce-i drept și cîteva cabine luxoase pentru Oligarhia nomenclaturistă din linia 2 , care se deschid cu cartelă magnetică , tip FNI ,cabine dotate cu telefon , televiziune prin satelit , computer , tot ambientul secolului XXI . În computer am găsit , un DVD , pe a cărui etichetă era trecut numele și prenumele cuiva , între ghilimele scria „ Asociaţia anonimă a pensionarilor sinucigaşi din România ” , probabil foști nomenclaturiști agreați de FNI....

    Activat DVD-ul avea acest motto cu addnotarea respectivă : „Vom muri şi vom fi liberi”[ii] , {Ia uite domne` au luptat și secaturile astea de aplaudaci} urmat de un titlu cel pe care tocmai l-ați citit , un subtitlu în paranteză și motto-ul comisarului european privind integrarea României în UE ...

     ”Io” nu sunt un mare cititor , dacă nu era această lungă călătorie , spre  marea democrație...”Io” sunt altfel.

Problema este că nu știu precis dacă numele posesorului DVD - ului este și numele autorului acestei lucrări . ”Io” după ce am parcurs documentul , am intervenit ici acolo unde a fost nevoie și am livrat materialul unei edituri suportînd cheltuielile aferente în "coplată " cu o asociație guvernamentală care din 2009 a fost desființată și apoi re-înființată în 2010 sub alta titulatura ma rog .. d`ale reformei, nu-mi amintesc acum , în rest cum se spune Dumnezeu cu mila !!!

.......................3.2,1 gata incepe eS-eu-l:

Cotidianul prin mişcări leneşe cerne de sus somnifer pisat , praful se dizolvă-n sursele de apă salină .Se doarme în democrație cum se dormea și-n ceaușismul-totalitar în cartierele cu blocuri-dormitor ...

O majoritate însingurată și debusolată moțăie drogată de somn la poarta Europei .

Suntem noi romanii în frunte cu rrromii lui Vasile Porojan ...

Din rîndurile acestei mulțimi anonime se desprinde un individ , insignifiant....este el Eroul adica Eu-l acestui eS-Eu

E hotărît să acţioneze pe cont propriu , forţează cu înverșunare soneria . Are privirea dîrză a acelora pe care nici măcar fiscul roman n-o poate intimida(ha,ha,ha,ha,ha!!!!...La faza asta am ras cu lacrimi,pe bune !) . Prin vizetă, de control , a consulatului român , pătrund doar stropi de ploaie.Semn că-n Europa plouă cu găleata .Omului i-a amorțit mîna cu degetul pe sonerie . Este un individ încăpățînat. Specialitatea lui este să bată la uşi care nu se deschid .

(eSeul va urma doar dacă nu sunteți obosiți și doar dacă sunteți „trezi „ și sunteți curioși ,doar este democrație ,n`asa?!)

Alooo!!!

Stați la locurile dumneavoastră !

  Vezi că mai multi moși sinucigași povestesc ca să se afle în treabă , pen`că...ce ar zice nepoții ? Că au trăit degeaba stînd la cozi kilometrice...

NOTE OFERITE LA SUBSOL (e mai haios la subsol)
 
[i] în engleza-americană am văzut în filme că termenul e folosit atunci cînd e vorba de ceva strict particular, dacă aș folosi singurul echivalent apropiat în limba română făcătură sensul acelui ceva , ar fi distorsionánt.
 
[ii] era scris cu graffiti pe zidurile Universității , pe zidurile clădirilor din Piața Universității , pe zidurile cartierelor mărginașe ale capitalei romanești . Sunt vorbele unor muribunzi tineri , după rostire, trupurile s-au prăvălt inerte pe caldarîmul de decembrie . Era noaptea de 21 spre 22 . Din această rostire magică a apărut România de azi înșetată de democrație ..Istoria a rînjit în direct . Showbiz . Televiziunea română a dat pe post un autodafe [ii] al sărmanilor crainici , lacrimi , regrete întoarceri la buna credinţă etc …. un sul de hîrtie higienică oferit la fix, în direct, a pus capăt acestor efuziuni lirice . Firea omului este păcătoasă …. Că a fost un mea culpa de ochii lumii , o demonstrează și atitudinea crainicilor ceauşişti care, cu fiecare zi au devenit mai agresivi , mai cu tupeu , mai obraznici , mai iacobini . Autointitulată liberă televiziunea , a transmis non-stop sub amenițarea unor teroriști misterioşi , vidului de putere , spre spaima spectatorilor, şi-a arătat fără pudoare întrega cavitate haotica . Filmări în direct , cu un balcon în CC , în care oratorul este țintit pentru a nu fi nimerit ,ca-n filmele cu prosti ...Liste de revoluţionari , liste de guverne .Liste de cabinete ad-hoc :Dăscalescu,Verdeț ,Iliescu (ultimul pe lista ,hihihihhihi!...iar am ras ce țepălau cu Ilici , asta-i mai țepar decat marinarul-cacialmist).. Norocul proverbial al celui din urmă . Un Prim-Mministru în pulover fară gÎt ,ajuns ,la urgentă. un prim ministru democrat carismatic , franceză fluentă . Un guvern neceaușist . Să rîdem de madam’Codoi . APACA „coup de foudre ”simultan cu clasa muncitoare feminină... .Craincii cameleonici mint poporul cu televizorul . Revoluție şi contrarevoluție .Teroriștii arabi . Jos securitatea ! JosTerorişti !. Concomitent .Conspirație . Zile întregi .Partide istorice .CPUN.Controverse . Ce ai făcut în ultimii cinci ani ? Ai mancat salam cu soia ?..Daca nu ,valea !!!!!!! Consecinţe .MineriI..FSN. Pod de flori . Cripto-comunism .Alegeri libere. FDSN.Un preşedinte pentru liniştea noastră . 20 mai .primele alegeri libere .Orbii au votat pentru linstea noastra (un preambul al chiorului unde s-a votat pentu nelinistea noastra)..Golaniada celor 52 de zile .La Paris un ambasador al golanilor . Punctul 6 de la Timişoara . Iar ....ai mîncat salam cu soia ?IMEGB face ordine .Mineri.fac horticultură în centrul capitalei .Economia de piaţă şi amputarea cozii de căţel .Investitori arabi: Omar Hyysam un investitor de frunte al PSD înca din timpul lui Ceasca (unicul terorist international prins si judecat in Romania regimului dsmocrat condus de presedinele-jucaus) Minerii. Alegeri libere .PDSR . Alegeri libere . Din balconul golaniadei direct în fotoliu de preşedinte aluneca un geolog mandru dupa port ca si Ion Cuza si curat la suflet ca și Don Quijote (WC.Ttribunul l-a numit Don Pisote de la Pisuar). Fîs ! Alegeri libere .Să legem democraţia : PSD !. Pod de flori . Capitalism de cumetrie . Baroni.Corupție .Recurs în anulare. Evoluţii duale . România distorsionată .Cvasi-anonimat .Derizoriu. Amînare .O România uitată în anticamera Europei . Au trecut 13 ani , mult zgomot pentru nimic , urlă cîinele de pază al societăţii , urlă în van , mai cu spor latră tigrul de hîrtie al organului de presă , al partidului nostalgicilor , virulent şi mînios cu accese schizoide , nu iartă pe nimeni , e justiţiar , se repede cînd asupra partidului- stat al baronilor , cînd asupra firavei opoziţii , cînd asupra presei libere . Confuzie .Un con de umbră mătură un electorat avid de linişte . Sărăcia a cuprins majoritatea alegătorilor , în aceste condiţii libertatea a devenit inutilă E bună pentru sinucigaşi , mori demn , sărac şi cinstit , fără datorii la întreţinere . Peste restul naţiunii s-a asternut intr-un mod precis , stabilită de electorat linistea ...un baiat destept Nastase a refacut partidul –stat intr-o maniera placuta...somn de voie in opozitie ...dar Patricianul insa nu doarme face bani , e mai treaz ca niciodata într-o natiune adormita-n cantec de leagan „Dormi linistit FNI lucreaza pentru tine romane!”...Mircea fii bucuros si fa-te ca lucrezi „disidentule”manca-te-ar lupii bunicutei cu coltii de argint ,în direct !!!
 
(colaj de Ion Barladeanu)
 
Biliografie selectiva :
 
"Mă gîndesc la Ceauşescu ca la un personaj mai slab decît Traian Băsescu. Nicolae Ceauşescu a fost învins de „prostănacul“ vremii sale: Ion Iliescu. Traian Băsescu n-a fost învins (încă!) de „prostănacul“ vremii noastre: Mircea Geoană." (Ion Cristoiu)
 
[Ion Cristoiu: "N-am petrecut şi nu petrec nici o sărbătoare. Nici măcar ziua mea de naştere"]
 
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 23 Dec 2009 | Dragos Vasile]

http://www.amosnews.ro/Dezvaluiri_socante_despre_Revolutia_Romana_din_1989_-272753

LA MULTI ANI 2010 !
--
Publicat de către 8sin49 la Sile this Millennium , 1/01/2010 08:52:00

http://groups.google.com/group/farfuridis/web/o-ncercare-de-prolog-la-o-culegere-de-eseuri-visata--editare-finala?hl=ro

Salvează

Salvează

Citeste mai mult…

Criza ca o simetrie care confirmă „istoria ” şi infirmă „postistoria”

(note de lectură)

de

Dumitru G.Sin

Postat de Dimitrio în Februarie 27, 2010 la 12:30pm
Vezi blog

Ce va urma oare după prefixul post …sau după postmodernism şi postuman etc.? …


Mileniu III moşteneşte o parte din clişeele şi automatismele mileniului II , industria inima, economiei care suferise primul infarct a intrat în noul mileniu cu by pass desigur e vorba de momentul crizei petrolului din anii`80[i] în aceşti ani se vehiculează în mass-media termenii care încep necondiţionat cu post , un prefix care ca şi “comandă de căutare” pe “goagle” , te duce ba la civilizaţia postmodernisă[1], ba la termeni ca postindustrial, ori chiar la civilizaţia postistorică , să acordăm puţină atenţie ultimului termen care care a făcut multă vîlvă la timpul lui, pe vremea administraţiei Clinton de către unul din consilierii săi ,care l-a pus în operă intrigînd o lume întreagă : cum vine asta civilizaţie postistorică ?

Dacă în vara lui 1932 ai fi înserat această sintagmă într-un articol şi apoi ai fi brodat pe marginea acestuia un eseu, ar fi fost,cu siguranţă, interzis de cenzură Romană , pentru că nu puteai să-l contrazici pe cel mai mare om din stat pe însuşi Ducele[ii] comandantul suprem al fasciilor , în ceea ce priveşte conceptul despre istorie, spre deosebire de nazişti , fascistul italian locatar vremelnic al Quirinalului[iii], cocheta cu filozofia lui Hegel …

În vara lui ’89 erau condiţii politice şi culturale în Europa pentru a dezbate un articol intitulat atît de provocator « Sfîrşitul istoriei ? »[iv],acest articol a pus pe jar , nu numai Europa , ci întreaga lume .O serie de comentarii contradictorii au apărut mai întîi în SUA apoi în Anglia , Franţa ,Italia , URSS , Brazilia , Africa de Sud Japonia şi Coreea de Sud, reputatul om de cultură american susţinea un punct de vedere cel puţin curios…în lipsa documentului scris am acceptat convenţionalul preistorie[v] cu protoistoria ne-a convins Mircea Eliade ca de altfel şi Claude
Levi-Strauss cum că religia nu are istorie pentru că ea are un caracter autonom în raport cu societatea dar "politica " ea politica are istorie şi "postistorie"?...

Realitatea a venit şi ea cu paradoxul civilizaţiilor ...puteai să-i urmăreşti în direct pe channel «National Geographic » nişte triburi din al 27 stat federativ al Braziliei , Mato Grosso ,unde civilizaţia contemporană se află din punct de vedere istoric, în epoca de piatră , aici,acum în jungla amazoniană ,acolo ,anumite triburi se aflau în zorii istoriei « epoca de piatră » ...


Ei au fost descoperiţi şi filmaţi în direct, în premieră , cum se zgîiesc la un supersonic din civilizaţia « epocii informatice »...adică o unealtă de zbor sofisticată - faţă de liana cea lungă care te ajută să zbori din copac în copac indiferent de epoca istorică - construită de societatea aflată dincolode Mato Grosso în postistorie

Era prea mult ca afirmaţie ,că epocile istoriei şi postistoriei pot exista simultan , în prezent... oare conceptele noastre despre istorie şi postistorie sînt instrumente despre care realitatea prezentului are raza unui surîs ironic , ca să nu zic o întreagă bătaie de joc ?

Cu toate că ateul Nietzsche contestase şi el rolul progresului în istorie,dar să conteşti istoria însăşi , asta e din cale afară , nu ne rămîne decît să ne informăm direct de la sursă de felul cum stau lucrurile :« Arăta în el [în articol ][2] că a apărut în ultimii ani, în întreaga lume ,un uimitor consens în privinţa legitimităţii democraţiei liberale ,pe măsură ce aceasta învingea idelogii rivale ca monarhia ereditară ,fascismul , şi, cel mai recent , comunismul. »


Eseistul american precizează mai departe că democraţia liberală modernă este «punctul final al evoluţiei ideologice a omenirii » deci « forma finală de guvernare umană» şi aduce în sprijinul tezei sale argumentul că « idealul democraţiei liberale nu mai poate fi perfecţionat » şi în consecinţă conceptul clasic de istorie e perimat de unde şi enunţul « sfîrşitul istoriei » , aceste afirmaţii curajoase au

lăsat perplexă ,opinia publică internaţională , după ce momentul surprizei a fost depăşit , un număr disproporţionat de critici în contrast cu economia articolului, l-a determinat pe Francis Fukuyama ,căci despre el este vorba (fost consilier al cabinetului Clinton - azi i-a venit iar apa la moară Doamna Clinton este ditamai Secretarul de stat al SUA) să pregătească o replică pe măsură , aceasta s-a materializat în ESEUL best-seller « Sfîrşitul istoriei şi ultimul om » [vi]Termenul

de postcomunist s-a impus firesc la sfîrşitul deceniului opt cînd s-a produs Marea Ruptură [vii] şi Al Treilea Val a lovit cu

berbecele în Zidul Ruşinii [3]. Şocul [viii] a povocat puterea[ix]şi în aceste clipe astrale [x] a început sfîrşitul sfîrşitului , s-a prăbuşit statul est-german care a antrenat , în cădere , conform regulilor jocului de domino , un lanţ de căderi spectaculoase ale regimurilor comuniste din Cehoslovacia , Polonia ,Bulgaria şi la sfîrşitul lui decembrie ‘89 , al României , care cade în direct [4] ca o mireasă comunistă desculţă cu o mînă întinsă direct soţului capitalist , un mire bogat şi de succes .

Fericiţi fie cei săraci cu duhul căci a lor este împărăţia cerurilor , însă vai de cei surzi şi de cei orbi care au urechi bune de auzit şi ochi buni de văzut , căci ei sigur se vor rătăci din nou .Toată lumea era super optimistă nimeni nu bănuia că după această salbă de revoluţii de toate culorile , ca rochiile în toiul verii, va veni ,cea mai neagră criză mondială pe care „istoria ” o va repeta ,fără nicio jenă, intelectuală în „postistorie”

***

(Practic, criza aceasta repeta criza financiară din „anul istoric

1929 „de pe Wall-Street „ în anul de graţie al postistoriei 2009

simetrie care confirmă „istoria ” şi infirmă „postistoria” , tot în acelaşi

loc ,Wall-Street şi tot de aceeaşi anvergură mondială deci avem

unitate de timp de loc şi de mod ,termeni clasici ,instrumente istorice,

Q.E.D)

***

Toate sunt strategii ale luptei pentru recunoaştere , recunoaşterile la care adăugăm pe cele filtrate de Fucuyama din unghi hegelian care pun parcă şi problema noastră, a identităţii noastre postrevoluţionare şi a crizei de identitate al ultimului om care suntem noi (vorba primarului "care este")….azi in Europa.

Tot pentru recunoaştere s-a luptat şi colonistul din Nordul Americii aliat cu sclavul de pe plantaţiile din Sud , cu negrul care s-a înrolat ca voluntar în armata lui George Washington , rezultatul a fost libertatea …

Declaraţia de independenţă , a fost proclamarea republicii SUA , altă recunoaşerea celor 13 colonii engleze din America de Nord şi implicit recunoştera în 1783" de către Anglia (a cărei "monedă istorică” liră sterlină a fost atacată fără menajamente de finanţistul american Soros în postistorie şi care finanţist american iată acum în plină criză se pregătea să atace euroiul)...

Comanda recunoaştere dată codului de căutare în lumea futurologilor ne-a adus înapoi cel de Al Doilea Val , această recunoaştere este exploatată exhaustiv de Fucuyama în cartea sa Sfîrşitul istoriei şi ultimul om [5] şi mai departe la următoarea sa carte „Viitorul nostru postuman-consecinţele noastre biotehnologice ”[6] în subcapitolul intitulat „Începutul nostru postuman”şi care capitol începe astfel :

„ Regimul american a fost construit ,începănd cu anul 1776” pe bazele dreptului natural .Guvernarea constituţională şi domnia legii prin limitarea autorităţii arbitrare a tiranilor urmau să protejeze acea liberate de care fiinţele omeneşti se bucurau de la natură.Aşa cum sublinia Abraham Lincon 87 de ani mai tîrziu, acesta a fost de asemenea un regim devotat ideii că toţi oamenii sunt creaţi egali.Trebuia să existe o egalitate a libertăţii doar fiindcă exista o egalitate naturală a oamenilor,sau,în termeni mai pozitivişti ,faptul că exista egalitatea naturală cerea o egalitate a drepturilor politice ”

Dar despre subiectul acestei cărţi altădată.

………………………………………………………………………………..

Cugetînd , platonic despre imortalitatea sufletului , autorul propune

să abordeze tradiţia românescă în maniera personalizată a zilelor

noastre unde o părere despre acest subiect se poate instala de ce

nu , pe o postare online pe un Blog şi de ce nu pe un DVD , sau la o

porţie de taifas (chat) pe internet cu un cititor din cealaltă emisferă a

globului pămîntesc , amîndoi preocupaţi în aceeaşi măsură ,

de drumul sinelui dar şi al naţiei tale odată cu tine ,spre lumina

viitorului...sună pompos dar nu meschin ca "luminiţa de la capătul

tunelului"....

Fără istorie nu putem păşi şi depăşi "postistoria" care la rîndul ei face acum  vrînd-nevrînd parte , paradoxal, din istorie  altfel vom rămîne ca talibanii care tind să fie atemporali  prin distrugerea statuilor ridicate pe locurile istorice unde

au trăit moşii şi strămoşii lor .

Note subsol

[1] v. romantismul tîrziu românesc

reprezentat de Eminescu sau posmodenismul

reprezentat opzeciştii în frunte cu Cărtărescu

[2] spune Fukuyama

[3] Zidul Berlinului

[4] vezi , Revoluţia Română o producţie a TV.R-Liberă

[5] Începînd cu primul om fie el şi primul sclav eliberat

de stăpînul i-a recunoscut valoarea

[6] Francis Fukuyama ,

”Viitorul nostru postuman-consecinţele revoluţiei biotehnologice ”

Capitolul „politici pentru viitor ”subcapitolul „Inceputul istoriei postumane ?”

Pag.248-249

Ed.Humanitas,traducere din engleză de Mara Rădulescu

[i] în 1982 apare în România la editura Politică cartea patronului de ziare francez Jean-Jacques Servan-Schreiber « Sfidarea Mondială » prefaţată
, traducere din limba,franceză

de Rodica Georgescu şi Sanda Mihăiescu-Boroianu

[ii] Mussolini “În afara istoriei omul nu înseamnă nimic “ (iunie 1632)

[iii] Quirinal din Roma [ palat din Roma] început în 1574 şi mărit de nenumărate ori

Quirinalul a fost pe rînd reşedinţa de vară a pailor în 1870 ,

a regilor Italiei şi ulterior a preşedinţilor Republici Italiene

[iv] în jurnalul american The Nathional Interest

a apărut articolul cu acelaşi nume semnat

de japonezo-americanul Francis Fukuyama

[v] încît recent , un arheolog de recunoscut prestigu ca H. Muler-Karpe , n-a ezitat să îşi intituleze manualul de preistorie « Istoria epocii de
piatră »

[vi] carte care a apărut în România la editura Paideia în 1994 şi

are în prima pagină citatele de mai sus

[vii] - cartea Marea Ruptură a lui Fr. Fucuyama

va apare mai tîrziu în America anului 1999,

iar în România şi mai tîrziu în anul 2002,

la editura Humanitas

[viii] aluzie la bestseller-u lui Alvin Toffler «Şocul viitorului » Cuvînt Înainte de Silviu Brucan ,trducere din limba engleză
Leontina Moga şi Gabriela Mantu

, Ed. Politică ,Bucureşti, 1973 .

[ix] vezi Powerşhift ,Putera în Mişcare, best-seller internaţional a lui Alvin Tofler, apărut la editura Antet în
1995,traducere ,din lb.engleză de Mihnea Columbeanu

[x] apropo la titlul cărţii lui Stefan Zweig

« Ore astrale ale omenirii » apărută în România în 1972

Citeste mai mult…

Cunoaşterea sacră vs . legendara discordie primordială (note răzleţe)

Să ne amintim de omul natural , apelînd la Fichte , pentru a-l înţelege mai bine , dar româneşte prin gîndul filtrat de un filozof român , spre exemplu” hegelianul „ Noica : [i]„ actul de cunoaştere e asimilator la propriu , ca nutriţia , prefăcînd altceva în acelaşi”, conştiinţă de sine (aşa cum o definea Hegel ), se afirmă cum ar spune Noica în orb adică într-o minte oarbă încă [ii], dincolo afară din Natură într-o dimensiune străină : „ Transcendentul trece prin eu în transcendental ”[iii] omul primitiv se preface în şaman … Natura , nu este niciodată exclusiv naturală: ea va fi întotdeauna încărcată cu valoare religioasă. Lucru explicabil , deoarece Cosmosul este o creaţie divină : ieşită din mîna zeilor , Lumea va fi impregnată de sacralitate.”[1] . „ Cînd o latură a sacrului se manifestă (hierofanie) ceva se ocultează , în acelaşi timp devine criptic . Aceasta e adevărata dialectică a sacrului : prin simplu fapt că se arată , sacrul se ascunde [iv]”. Gîndirea umană devenită transcendentală va fi marcată în profunzime de sacralitate, pentru că ”Între toate aceste creaturi , speţa umană ocupă într-un fel mijlocul , deasupra tuturor animalelor şi sub spiritele celeste" Nu-i este dat decît omului , dintre toate animalele , să se înalţe spiritual ; dar în schimb dacă nu reuşeşte devine dintre toate demn de dispreţ ”[v] de-a lungul civilizaţiilor fie ea a fierului , a bronzului a tot ce înseamnă civilizaţie de la Primului Val , la al Doilea VAL şi pînă azi cînd vieţuiesc pe Terra peste 7,2 miliarde de oameni [vi], fiecare cu propriul său program său genetic , pînă azi spuneam , la Al Treila Val [vii] de civilizaţie , pînă la eclatanta vale a Siliciului [viii], legănul computerelor.

***

Acum cincizeci de ani [2] , deci , a fost descoperit ADN-ul , un gram de ADN contează cît o mie de miliarde de calculatoare , în nebunia lui omul este preocupat acum să folosească ADN-ul ca structură folosită pentru a asambla un computer cu ADN ca material de construcţie în locul siliciului . Imprimantele cu jet ale acestui neobişnuit computer vor scuipa o biocerneală compusă din celule dispuse într-o matriţă gelatinoasă care va tipării : ţesuturi , organe şi chiar organisme cu vase de sînge deja imprimate. Companii celebre în domeniu (Cannon etc ) şi-au manifestat vădit interesul…. şi tot aşa înainte spre homo cyberneticus funcţional .Nu sunt departe vremurile , spun optimiştii , cînd ne vom putea trage o faţă nouă din ţesuturi tipărite de „ Deus ex machina[ix] pentru a înlocui obrazul pe care l-am „boţit ” prin îmbătrînire.


***


"Timpul, spunea Einstein ca şi Minulescu in versul său , nu este deloc ce pare a fi .El nu se scurge într-o singura direcţie , iar trecut si viitor sînt simultane" .


"Distincţia intre trecut , prezent si viitor este doar o iluzie, oricît ar fi de persistentă."[3]"Newton, nu susţinea doar ca viitorul exista deja ,dar credea că el poate fi cunoscut dinainte si căuta el însuşi codul ascuns in Biblie care l-ar
fi dezvăluit." [x], dar lui Newton îi lipsea calculatorul or după cum s-a văzut fără această sculă Biblia nu putea fi decodată ....In prezent ,unii savanti , inclusiv cel mai important fizician al lumii de azi Stephen Hawking ,sînt încredinţaţi că, într-o zi,oamenii vor putea sa călătorească in timp"călatoria în timp",scrie Hawking,"ar putea deveni o posibilitate în viitor"[xi].


:"Timpul prezent și timpul trecut /Sînt amîndoua ,poate, prezente în viitor ,/Iar timpul viitor se afla în timpul ce-a trecut ". [4] Totul e prea complicat s-o luăm băbeşte dar cu Biblia-n mînă ,cu prima zi ,cu a doua zi …

***

Facerea Lumii ne informează că s-a făcut luminăzi


A văzut deci Dumnezeu , că lumina e bună şi atunci a despărţi-o de întuneric, lumina a numit-o Zi şi întunericul Noapte , a Doua Zi , după opinia un gînditor din vechime [xii], au început problemele , la faza cînd Dumnezeu a despărţit apele inferioare de cele superioare s-a născocit , dualitatea [xiii] astfel încît Creatorul a omis să spună că era bine aşa cum făcuse în situaţii similare …vorba lui Hagi să fie bine ca să nu fie rău....


Cert este că a Doua Zi unicitatea se delimitează şi apare dualitatea care devine autonomă , putem spune că în acest moment apare calculul binar dar și originea sămînţei răului din mărul discordiei , și acestă situaţie apărută în primordialitate , nu numai că derutează dar şi depăşeşte puterea noastră de înţelegere , însă , involuntar , ne zgîndăre o întrebare ajutătoare : este vorba de binele perevertit, un fel de rău necesar care conţine în el binele învingator? …

Eroare spune Mircea Eliade „Întocmai ca eroarea căreia
Goethe îi acordă virtuţi stimulatoare :
Dacă nu greşeşti , nu vei dobîndi înţelegerea
(Wen du nicht irrst ,komst du nicht zu verstand ,spune Mefisto lui Homunculus –vers 7847-)”[1]

În „Tinereţe fără bătrîneţe ” Mircea Eliade spunea că „privite dintr-o perspectivă ,

binele şi răul îşi pierd sensul şi în absolut fiinţa coincide cu nefiinţa”

«Creatorul lumii este perfect şi, în mod necesar ,creaţia este imperfectă »

este de părere Plotin [i]...

În lumina acestei idei să analizăm sub aspect moral , al doilea

termen , cel inferior , creaţia, în speţă creaţia conştientă de ea

înseşi , omul , căruia Creatorul i-a dat posibilitatea de a alege ,

între răul - nedorit,de divinitate dar permis de ea - şi binele

primordial , în acest context răul devine cel de al doilea termen de comparaţie ,

deci el este un adevar necesar , traseul spinos al cunoaşterii ne duce pînă la

marea schismă a bisericii romane care a frînt biserica creştină , în biserica romană de răsărit ,cea ortodoxă (dreaptă şi naţională) şi biserica romană de la apus cea catolică ,( Apostolică şi globală , Papa find urmaşul lui Sf.Petru )iată una din faţetele multiple pe care le poate lua dualismul propice naşterii conflictului de orice fel între civilizaţii între religiile lor...

În contextul misterios al predestinării se naşte firesc întrebarea :
în această fază procesul facerii a fost scăpat de sub control ?

Note subsol

[1] din «Mitul Reîntregirii » pag 330 rînd 19 din volumul «Drumul spre Centru » anthologie alcătuită de Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu din opera lui
Mircea
Eliade , Ed.Univers , Bucureşti,1991.


[i] Plotin (204-270.d.Hr.) flosof mistic grec reprezentantul principal al

neoplatonismului


[1]cap. III.pag.106 „ Sacralitatea naturii şi religia cosmică ”din cartea lui Mircea Eliade


„ Sacrul şi profanul ” traducere din limba franceză de Rodica Chira , Ed. Humanitas , 1992 .


[2] sursă : „ Evenimentul Zilei ”


[3] Albert Einstein , 1955


[4] poetul T.S.Eliot



[i]„ Jurnal de idei ” Constantin Noica , [49], pag 42 , text stabilit de :

Thomas Klleininger , Gabriel Liiceanu , Andrei Pleşu , Sorin Vieru ,

Humanitas , 1991, Bucureşti ,


[ii] Jurnal de idei ” Constantin Noica , [52 ], pag 43 , text stabilit de :

Thomas Klleininger , Gabriel Liiceanu , Andrei Pleşu , Sorin Vieru ,

Humanitas , 1991, Bucureşti ,


[iii] Op. cit ..( V ,[265] pag 372 , C.Noica


[iv] Mircea Eliade « Fragments d’un journal »


[v]pasaj din Istorii de Raul Glaber cules de la pag 57, din citatul expus în cartea istoricului francez Georges Duby ,"Anul1000"traducere Maria Ivănescu,Ed Polirom,Iaşi,1996


[vi] 1982 ,cel mai mare recensămînt mondial de pînă atunci , se înregistrează o populaţie de 4,6 miliarde de locuitori : China rapărtează 1008 miliarde iar în 2013 „

Prima pagină D:News

E oficial: astăzi trăiesc 7,2 miliarde de oameni. Iată când vom fi 8 miliarde şi ce se va întâmpla cu România!

06.14.2013 | ● Vizualizări: 12817
14 Comentarii
ONU estimează că populaţia Europei urmează să scadă cu 14% până în anul 2100     (Foto: Shutterstock.com) + zoom E oficial: astăzi trăiesc 7,2 miliarde de oameni. Iată când vom fi 8 miliarde şi ce se va întâmpla cu România!
Galerie foto (4)

Organizaţia Naţiunilor Unite a dat publicităţii cele mai noi predicţii referitoare la populaţia planetei. ONU estimează că astăzi trăiesc 7,2 miliarde de persoane, urmând ca populaţia globală să crească la 8,1 miliarde până în anul 2025, cea mai mare parte a creşterii urmând să aibă loc în ţările în curs de dezvoltare, mai ales în Africa. Specialiştii ONU estimează că în 2050 pe Terra vor trăi 9,6 miliarde de oameni. În 2100 se estimează că vor trăi pe Terra aproape 11 miliarde de oameni, cu 800 de milioane mai mult decât în estimările date publicităţii în 2011.

Populaţia Indiei urmează să o depăşească ca număr pe cea a Chinei în jurul anului 2028, atunci când ambele ţări vor avea aproximativ 1,45 miliarde de locuitori. Dacă experţii estimează că populaţia Indiei va creşte până la pragul de aproximativ 1,6 miliarde de locuitori, urmând ca apoi să scadă lent până la nivelul de 1,5 miliarde de locuitori în 2100, China va începe să scadă după 2030, ajungând la 1,1 miliarde de locuitori în 2100.

Experţii ONU afirmă că populaţia Nigeriei o va depăşi pe cea a Statelor Unite ale Americii până la jumătatea acestui secol, atunci când se estimează că în SUA vor trăi 400,8 milioane de persoane, faţă de 440,3 milioane de persoane în Nigeria.

„Până la finalul acestui secol Nigeria ar putea să concureze cu China pentru locul secund în clasamentul celor mai mari ţări ca număr de locuitori”, se arată în raportul ONU, unde se estimează că Nigeria ar putea avea 913,8 milioane de locuitori în 2100.


[sursă „Evenimentul Zilei – Infocronomania ]


[vii] – titlu cărţii viitorilogului american Alvin Toffler , apăută în 1983 la Ed . Politică , Bucureşti , , traducere Leontina Moga ŞI Gabriela Mantu , apărută la NewYork ,la

Ed. Random Hause , 1970 .


[viii] (în orig. engl.) VALEY SILLICON , cu referire directă la „chip”-rile de siliciu ale calculatorului
, denumire generică pentru locul
unde sînt concentrate societăţile care fabrică acest component de computere din
California (stat a cărui activitate economică depinde în mare măsură de
multitudinea socetăţile producătoare de computere din zonă).Parafrază la opera
filosofi-poematică


[ix] (lat) în traducere : „ Deux ex machina ” în rezolvarea unei situaţii peste puţinele omeneşti în teatrul antic , se rezolva în timpul spectacolului
de către scripeţi şi maşinişti care coborau din ceruri o zeitate ,
expresia a prins această formă de la
Platon care a făcut referire la situaţie în dialogurile sale
(Kratylos ) cu remarca “ Un zeu dintr-o maşinărie”

 Astăzi în secolul 21 situația a găsit o rezolvare pe atît de simplă dar pe atăt de fantastică prin utilizarea computerului :: ”Prestigioasa revistă New Scientist a început să vorbească încă din 2011 despre noua revoluție industrială pentru a se referi la imprimantele 3D, iar mai mulți cercetători au anunțat posibilitatea de a imprima organe care să poată fi transplantate omului într-un viitor apropiat, relatează site-ul one.abc.es.
imageResize?path=%2Fmedia%2Fimages%2F2016-06%2F062117111803916760.jpg&size=6

Este greu de spus cu exactitate când se va realiza acest prim transplant și ce organ va fi ales, chiar dacă s-au desfășurat deja cu succes experimente pe animale (rinichi și tiroidă). Cercetătoarea Nieves Cubo de la Universitatea Carlos III din Madrid, specialistă în bioinginerie, aprecia că unul dintre sectoarele în care bioimprimarea poate fi foarte utilă pe termen scurt este cel al pielii și oaselor. Pielea este cel mai mare organ (are aproximativ doi metri pătrați și cântărește până la cinci kilograme) și are rol protector și de menținere a structurii organismului. Posibilitatea de a reface aceste țesuturi dă o speranță de vindecare pacienților cu arsuri grave, în cazul cărora propriile celule nu mai pot regenera pielea afectată.

Cercetătoarea spaniolă, una dintre primele din Spania în domeniul bioimprimării, se arată optimistă în legătură cu posibilitățile acestei noi tehnologii, în pofida dificultății de a găsi materiale stabile pentru fixarea celulelor. Nu există, de exemplu, un material universal care să servească pentru orice tip de țesut. Totuși, "imprimarea 3D ne permite să ne trimitem obiecte. Pot să fac o piesă, să o pun pe Internet și să merg la culcare. În ziua următoare, când mă scol, văd că cineva din altă parte a lumii a modificat-o, a îmbunătățit-o și a pus-o pe Internet", spune Nieves Cubo. Aceste procese, impulsionate de cercetători tineri care încorporează în mod natural colaborarea pe Internet, sunt speranța pentru ca multe lucrări să avanseze mai repede.

AGERPRES/(AS — autor: Pepa Sița, editor: Codruț Bălu, editor online: Irina Giurgiu)


[x] (pag.27) "CODUL BIBLIC" MICHAEL DROSNIN


[xi] (27,idem)


[xii] pe numele său , Dornes carturar în sutană din vechime a cărui idee teologică

se află în notele de subsol ale carţii lui C.G. Jung citată anterior.


[xiii] = binaris, idem

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Citeste mai mult…

Roman
Cheresig paradisul din sertar

Posted on Februarie 26, 2010 de Hopernicus

O VARĂ PROMIŢĂTOARE

(partea întîi)

Cîmpia îşi emana înţelepciunea ocrotitoare în tot cuprinsul ei fără discriminare de la partea română la cea ungurească . Intinderea aceasta de pămînturi datează din timpuri imemoriale, în aceste locuri au fost descoperite urme de existenţă umană începînd din paleoliticul superior , solul roditor a fost o permanentă atracţie pentru cultivatorii de pămînturi . Agricultorii care şi-au întemeiat vatra aici care au dat formă cu timpul la aceea de potcoavă locuită . Potcoava, se ştie ,în folclorul acelor locuri simbolizează norocul .

Cheresigul românesc , era parte din potcoava situată la cîmpia care era tăiată
pieziş de graniţă convenţională , restul de cîmpie se pierdea în maghiarime pînă la cealaltă jumătate de sat…Cheresigul unguresc . Peste ambele meleaguri se anunţa o vară încîntătoare .

Pe pajistea românească se zbenguie trei fiinţe : un copil , un căţelandru şi un mînz . Copilul se numeşte Sâmedru , caţelul Ene , mînzul Eremia. Cuprins de o dulce toropeală copilul s-a răsturnat pe spate în orbitoarea lumină a zilei printre florile sălbatice multicolore , înţepînd cu-n pai în gură , aerul cald saturat de mirosul ierbii ascultînd bîzîiturile gîngăniilor . Cîinele Ene vînează muşte şi latră nervos cînd ratează . Mînzul Eremia se pierde în zare nechezînd în soare.

Soarele s-a pogoarît peste ziua povirnită de amurg , animalele s-au mai potolit, s-a aşternut o linişte relativă .Cu ochii cascaţi spre orbitorul soare puiul de om a explodat într-un strănut eliminind din nări stropi de salivă in aerul lui cireşar irizat de parfumul de violetelor sălbatice .

La răspîntie , dincolo de orizontul sîngeriu , al satului geamăn ,cel al ungurilor, soarele s-a pitit după un nor in spatele statui lui Sándor Petőfi …Pare că apune-n tîlcul vremurilor care învăluia viaţa în urma cu o sută de ani după Revoluţia din 1848 , pe vremea dualismului austro-ungar , cînd românii erau obligaţi să vorbească ungureşte că satul acesta : Cheresig era una – vorba celor bătrîni , unguri şi români , laolaltă .Păcat că asediaţi de istorie lumea a uitat că Sándor Petőfi a scris şi frumoase poezii de dragoste

După decembrie 1918 cînd Transilvaia s-a unit cu România satul a fost despărţit în două de frontiera de la cîmpie : o localitate în România cu statuia lui Avram Iancu iar cealaltă în apus , în Ungaria cu statuia lui Sándor Petőfi şi uite aşa dintr-un sat s-au făcut două dar cu acelaşi nume pentru că nici unii n-au renunţat la numele de Cheresig .

Între cele două războaie mondiale , cele două sate se aveau ca două surori , se vizitau cu ocazia tîrgurilor , a sărbătorilor, sau a altor petreceri lumeşti ocazionate şi de căsătoriile mixte cu încuscririle şi năşirile ce înrudeau magiarii cu românii …Graniţele erau deschise , situaţia aceasta era tratată de oficialităţile ţărilor vecine cu indulgenţa cuvenită .

Acum de cînd veniseră comuniştii era rău la vecini , dansa ursul şi Satana atît a aşteptat … „şi-a şi băgat coada” , şopteau babele din sat , ” elemente revizioniste, se răsteau indignaţi comuniştii din sat , care în cîrdăşie cu forţe incitate şi sprijinite din Apus, în frunte cu Imre Nagy au incercat o lovitură contrarevoluţionară care să lichideze cuceririle revoluţionare ” etc. O nebunie din care omul de rînd nu pricepea o iotă , o nouă revoluţie nimic nou sub soare !

De unde să ghicească românii că acelaşi tip de revoluţie , cu nesemnificative deosebiri va fi după 33 de ani … ceea ce la scara istoriei e acolo un flecuşteţ .

EREMIA ALEARGĂ.

Trec ţiganii….

„E musai să le tocmiţi pe ţigănci acum pentru dezlegarea satului de blestemul roşu … să se dezlege satul de toate cele rele arăta-te-n bobi „,
povăţuiră babele pe ţăranii necolectivizaţi .

Cifrul întregului destin uman se dezvaluie în libertatea primei copilarii…Ce reprezintă oare ţiganii nomazi cu organizarea lor simplă în şatră cu bulibaşă , înconjurat de vrăjitoare , ca un mare vraci-conducător de trib ?…
O ceată slobodă sub soare hălăduind neobosit încă din zorii civilizaţiei .

……………………………………………………………………………………………………

Cîmpia este ţara ţiganului aici se simte el în largul lui aici e „acasa lui” vorba lu’ Niky .

Ţiganii , popor migrator , colindă peste tot locul : bocesc la îmormîntări
cîntă la nunţi ,descîntă la deochi sau blesteamă la necaz
O ceată de lăeţi s-a aciuat la marginea Cheresigului , sătenii îndemnaţi de babele din sat i-au tocmit pe ţigani să dea în bobi pentru vatra satului urmînd ca pentu cel curios , pentru soarta in ” particuler „să se tocmească separat la datul cu ghiocul .

O ghicitoare tuciurie, se tot freca la ochi şi îndruga în transă :

“Sora mea , fratele meu ori cît m-aş beli la bobi aştia tot boală mare văz : „ferească Maica Precista” , zise ţiganca stuipînd în sîn : « « « „`ţi-ai` dracu` de comunişti ” « « « «

“Uitaţi-vă , oameni buni , la jumatatea asta de bobi ! E jumatate de sat culcat cu picioarele înainte … că poa’ să ia seama şi cine nu cunoaşte …scrie rău pentru voi…pentru satu` vostru ”

Vrăjitoarele s-au apucat de treabă în miez de noapte , au început să rostească
incantaţii magice , bolborosind pe ţigăneşte cuvinte fără noimă la ceasul ielelor agitând ca apucatele , vîrtelniţa dînd roată în jurul focurilor – Focul element esenţial folosit ba pentru filtre aprinse din plante uscate cu fumegaţii halucinante , ba în fierberea ierburilor totemice .” Roată , roată…” tropăiau pămîntul în pas saltat “cum se-nvirteşte vîrtelniţa , aşa să se-nvîrtească răul în pustietăţi … “

În magia albă ţigăncile utilizau cca 30 sau 40 de plante guvernate de soare : rostopasca ,genţiana ,dafinul, cimbrul ,rozmarinul ,gălbenelele, maghiranul şi altele , unele erau puse la uscat altele la macerat ; în timp ce în magia neagră incantaţiile erau diferite… era invocat însuşi necuratul , erau folosite scîrboşenii ca sămînţa rece ca gheaţa a lui Ucigă-l Toaca sau sperma îngheţată a unui ucigaş ori erau folosite plantele guvernate bineînţeles de Lună…ca amestecul de polen şi pistil uscat de regina nopţii , de nufăr,stînjenel ,mac roşu de cîmp , sau seminţe de castravete ,de mac alb, de cînepă , de dovleac ,de pepene galben ori substanţe cum ar fi argintul viu ,salpetru ,camforul , praful de sulf etc. La plecare ,aşa cum le era obiceiul , magraonii şi-au dat arama pe faţă, au furat fără pic de ruşine din gosporării tot ce le-a căzut în mînă. Bizara şleathă bîntuia cîmpul ba cîntînd , ba chiuind , pocnind din degete , furată de ritmul înfocat al jocului ….ba certîndu-se aprig şi tăindu-se în custuri împroşcînd cu sînge proaspat – « sangre ardiente » (sînge ţigănesc cum zic catolicii din Cheresigul unguresc ) – cîmpul înflorit sau călcînd desculţă pe urma lăsată de căruţe şi alaiul gălăgios a dispărut într-o zi în fundalul stacoju al apusului de soare….

Întins printre flori – unicul spectator , al acestei dispariţii , un om de-o schioapă urmărea cu privirea prinsă in mierea amurgului cum le flutura vîntul prin straiele colorate şi le fură cîntecul cu înţeles cu tot…apoi doar ecoul risipit în orizonturi .

Ajuns acasă Sâmedru a adormit de îndată , în somn a auzit cîntece ţigăneşti acompaniate de sunet şi de viori.

ENE

A trecut ceva vreme de cînd cîinele şi copilul , se zbenguiau împreună zburdind fără grijă , cînd prin curtea şcolii, cînd prin cîmpia de la marginea satului .

Îl adora pe acest cîine . Animalele , se ştie ,poartă în ele propria lor desăvîrşire . Se poate afirma că Ene era primul prieten din viaţa lui Sâmedru . Iza mama lui Sâmedru , i-a spus că Ene era de seama lui….

«Ehei.. !….experienţa unui cîine în acest caz nu se poate compara cu ceea a unui copil !? ….

Evident e cu totul diferită : cu alte unităţi de masură operează un cîine, de exemplu mirosul şi cu altele în cazul unui copil , de exemplu Paradisul …Vîrsta în acest caz nu are nicio relevanţă .

Uneori privirea aceea canină încărcată de trăiri anterioare cu licăriri sălbatice îi sfredelea fiinţa părunzînd în tainice unghere , pe care el însuşi nu apucase să le exploreze . În acele momente se crea între ei o distanţă care îl arunca în solitudine , alte ori cîinele Ene se comporta ca un nebun . Atunci îşi recunoştea căţelul – tot ce facea era menit să-l distreze pe micul stăpîn , alerga în jurul cozi ….ce să mai vorbim de cursele acelea ad-hoc cînd năvalea ca un zîrghit băgînd în sperieţi orătăniile din bătătură , se înfăţişia în faţa stăpînului lui cu-n aer sprinţar , păşind ţanţoş pe cele patru labe . Atunci il privea c-o mîndrie-şugubeaţă de cîine , alteori , cu mina schimbată şi cu o infăţişare linguşitor-umilă se gudura la picioarele stăpînului .

MAMA IZA

Mama Iza , care era învaţătoare , in Cheresigul românesc , i-a povestit , copilului Sâmedru , de mai multe ori despre părinţii lui adoptivi , « Adică , cum ? » întrebase copilul
« Adică , vezi tu mama ta cea adevărată , nu e bine !…adică , fiica mea, mama ta adoptivă …îh,îh,îh..se bîlbîi ea, dar cum să-ţi spun că eşti prea mic să înţelegi!….împreună cu tatăl tău adoptiv care trăiau undeva departe …la marea cea mare , au hotărît să mi-te încredinţeze să stai aici la sat , la Cheresig ,să te educ , pînă va sosi sorocul , să mergi la şcoală …

« Atunci cîte mame am eu ?”…întrebă copilul şi începu să enumere , îndoindu-şi degetele de la mîna stîngă cu degetele de la mîna dreaptă :” O mamă adevărată , o mamă care…mne ,mne, aa..aia fiica lu’Iza , mama mea… Mama mea eşti tu care …eşti mama mea…»încheie confuz , Sâmedru, « da …da îngîmă şi mai încurcată Iza

«Şi unde se află marea cea mare ? » întrebase curios , Sâmedru .

« Dincolo de Ardeal , dincolo şi de codri ai Vlăsiei şi ai Teleormanului ( în
turceste, pădure neagră) dincolo de Podul de peste Cernavodă (în ruseşte ,
apa neagră) tocmai colo , la Marea Neagră , acolo unde se varsă apele curgătoare se află tătăl tău adoptiv de care ,tot întrebi şi care e un neisprăvit ! » zise în încheiere mama Iza dusă de val.

COPACUL NUMIT ” AŞTEPTAREA”

« Unde era tata lui ? » pe lîngă alte noianuri întrebări care nu-i dădeau pace aceasta devenise obsedantă , „mamă” de bine de rău avea două pe mama Iza şi pe fiica ei , dar tată de nici o culoare .

În momentele de singuratate , chinuitoarea întrebare rămînea suspendată aşteptînd deasupra unui gol să fie salvată de un răspuns , erau clipe de cumpănă în care sufletul devorat de dorinţa mistuitoare care se naşte atunci cînd părinţi lipsesc din preajma copiilor lor , ea se naşte din nevoia naturală a puiului de a auzi ciripitul perechi care l-a zămislit , de a auzi glasul sîngelui .

Sâmedru dorea , la fel ca toţi copiii , să-l vadă pe tatăl său în carne şi oase .

« Cum am un tată , dacă eu nu l-am văzut niciodată ! » borborosea înciudat de fiecare dată , Sâmedru.

Din sămînţa dorinţei s-a născut o plantă stranie „aşteptarea „(o stare care aducea cu aceea a locotenentului Drogo din « Deşerul tătarilor » ) , pe fondul speranţei născută din aşteptare se croia individualitatea sa melancolică , învăţa să să-şi stăpînească lacrimile pentru că era baiat mare dar şi să-şi educe răbdarea

« Va fi o zi cînd , el tatal , va veni ! » , erau cuvintele care-l îmbărbătau ; în solul acestei triste contemplaţii s-a infiripat iubirea , o triada a iubirii : mama Iza , cîinele Ene şi tatălabsent

« Se poate iubi o absenţă ? »

Era luna lui cuptor , zăpuşala toropitoare a amiezii subjuga ziua cu un soare puternic , umbra ca o oază răcoroasă , sorbea cu nesaţ din umbrărişul des , lăsat de stejar , el era în deşertul aşteptării , dragostea pentru bătrînul arbore îi potolea aşteptarea , aşa cum dragostea pentru Ene îl ancora într-un prezent de adorabil infinit , numai că azi-noapte liniştea edenică a verii fusese înjunghiată de urletul cîinelui , un urlet straniu ca un sol de moarte , mama Iza deschise fereastra şi ţipă la Ene :
« Marş de acolo potaie , că doarme băiatul ! »

« Dar nu este Ene …căţelul meu nu face aşa urît ! »

« Ba bine că nu , el e numai că au intrat duhurile necurate în el şi-l întărîtă să latre la luna bălegată de ciobani… » Sămedru vru `să mai întrebe ceva dar răpus de somn adormi adînc .

Dimineaţă spre bucuria lui stejarul , vecinul din fereastra deschisă , îl întîmpină foşnind amical… Printre crengi străbătea slova luminii , vorbea in vers copacul Gică …cel al lui Sâmedru se numea „Aşteptarea” .

Aici era locul lui de joacă , lîngă stejarul ” Aşteptarea „, la ora mesei şi a siestei mama Iza , durdulia Iza , aparea în pragul tindei cu sînii tresăltînd sub rochiea-i înfoiată în soare , iscodea cu privirea curtea scolii pentru a-l striga la masa de
prînz .

SÂNMEDRU UN NUME ORTODOX

“Ce nume ţi-a pus şi taică-tu’ ăsta de împrumut…cred ca era pilit ori naşul era moţ , n-a putut să te boteze cu un nume de oraş ca pe acolo , Dumitru e Dumitru , nu Sânmedru , altfel nu se explică de ce acest nume , probabil că l-a luat la întîmplare pe unul din moţii care strigă pe străzi « Hai la linguri şi ciubere , de vînzare !» zici că a bolunzit lumea , nu putea să-ţi spună simplu Dumitru că doar n-ai fi şi tu vreun sfîntuleţ!“ zise intrigată Iza căutîndu-l din ochi pe băieţelul care stătea ascuns, ca de obicei după stejar …şi care bineînţeles auzea tot.

“Cum să-i zici ? cum să-l alinţi ! Medru…. ?

A strigat pentru încercare ”Medru-lică!“ s-a oprit un minut neclintită ,furată de peisaj ascultînd parcă ecoul . Încadrată de uşor ca într-o ramă de tablou, încît de la distanţă parea o pictură a Vameşului .
SECUNDA REA

Copilul rîdea înfundat cu nasul turtit de scoarţa aspră a trunchiului gros. Se ascundea pentru că nu suferea somnul de după-amiază .

« Mai Lică arată-te ! »

Copilul îşi arată mai întîi chipul surizator apoi se înfaţişă tot .

« Aşa mai merge ! » zise Iza susurînd satisfacută

Iza se ataşase de acest copil , al nimănui , mai mult decît crezuse . Afecţunea era reciprocă . În dormitor , într-un elan subit , cuprins de dragoste tandră , copilul a prins-o de mînă s-a înalţat pe vîrfuri şi-a tuguind buzele într-un un pupic.

« Stii ce ! de acum încolo te vei numi Lică ai înţeles? » întrebă Iza dîndu-l jos din braţe şi mîngîindu-l pe creştet.

« Da », răspunse copilul încă îmbujorat de la îmbrăţişare .

« Lică »repetă , ea .

« Cum te cheamă ? »

« Zor-de-zeama ! » chicoti baiatul făcînd sprinţar cu ochiul.

« Nu fi răsfăţat şi spune ai înţeles care e numele tău de acum încolo?” se adresă învaţatoarea abţinîndu-se să nu zîmbească

« Lică » confirmă copilul.

« Aşa !… inteligentul mami »

Deodată , sub imperiul unui presentiment nefast expresia feţei s-a metamorfozat brusc , arata pentru o clipită ca ceea pe care Dumnezeu vrea să-o piarda – sau « quos Deus perdere vult » cum spune preotul catolic din Cheresigul unguresc – pătrunsă subit de un fior straniu , Iza a izbucnit tam-nisam într-un plîns necontrolat . Copilul dezorientat , cu pupilele mărite de mirare contaminat de tristeţea mamei s-a pomenit cu obrazul plin de lacrimi .

« Tu de ce plîngi » l-a chestionat Iza .

Lică a ridicat din umeri , nedumerit de întorsătura surprinzătoare a faptelor .

« Am avut un presentiment ! …de o săptămînă am un nod în gît şi mi-se zbate ochiul stîng … dar tu ce motiv ai să plîngi ?» îl întrebă femeia înduioşată .

«Şi eu…şi mie ! » , a spus băiatul ceva mai dumirit de natura fenomenului malefic prin care trecuseră împreună .

« Hai gata cu văicareala , se încurajă sîngură femeia alungînd printr-un gest energic al ambelor braţe virtuala piaza-rea .

« E numai o indispoziţie trecatoare …. treci la culcare , cine doarme cînd trebuie creşte mare »

Bocetul acela de cobe din secunda rea s-a adeverit ca prevestitor al unui şir de circumstanţe fatale.

Ene era tolanit pe preşiul de la uşa dormitorului , cu botul pe labe . Din cauza unui mănunchi de raze jucauşe desprins din soarele dogoritor al amiezii, căţelul ţinea ochiul drept închis , celalat doar jumate . În dosul uşorului un păianjen atîrna pe un fir vestind apropierea norilor.

Lică era întins vis-à-vis , în pat , amirosind lenjeria cu parfum de levănţică , spălată în apa ploaie . Somnul nu s-a lipit de el imediat a privit un timp cu ardoare la prietenul patruped.

Aceasta a fost ultima frîntură din realitate . Doborit de somn , a alunecat pe nesimţite în altă lume . Lumea visului , o lume în care trupul se înalţă eliberat de lestul gravitaţional , în levitaţie asemeni unui fulg de păpădie desprins din capitule …

Trupul astral zboară voios deasupra a ierburilor îmresmate, deasupra florilor sălbatice de cîmp însoţit de zumzetul gîzelor, de ciripitul păsărilor. Spiritul se desfată în lumina aceea orbitoare şi se delectează cu amestecul savant de miraculos , plin de iubire , revelaţia raiului dezvăluit. Sufletul stochează aceasta pată trandafirie într-un ungher al memoriei ….Doar hazardul în momentele de graţie hotărăşte ca parfumul, florii rodită din pomului vieţii să fie împrăştiat în adierea sa şi iată , din alchimia stranutu1979351498?profile=original1979353958?profile=originallui provocat de amirosire , se desprinde componenta volatilă a unui deja`vu .

…………………………………………………………………………………………………………

[Din romanul-esEU a lui Dimitrio ]

va continua

Autor Dimitrio,(alias Dumitru Sin)


Partajează asta:

Partajează pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe LinkedIn(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Twitter(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Tumblr(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Pocket(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Reddit(Se deschide în fereastră nouă)Click pentru imprimare(Se deschide în fereastră nouă)Dă clic pe email(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru Publică-asta!(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Pinterest(Se deschide în fereastră nouă)Clic pentru partajare pe Google+(Se deschide în fereastră nouă)

Citeste mai mult…

Lacrima lui Titi - Dumitru Sin zis Titi

Lacrima lui Titi

(Postat în Decembrie 29, 2010 la 2:47pm)


O lacrimă din prozodia-mi a căzut în "farfurie "
................................................................................
Sînt pe dinafară învelit în suflet hain
Azi am fost în pericol din cauza brizei
Am lăcrimat din nou albastru marin
Nu m-a văzut încă şarpele cu clopoţei
...............................................................................................
Eu beau dimineaţa de frica morţii cîte un pahar de venin

3.gif

Titi cel şmecher 1979354230?profile=original

Salvează

Citeste mai mult…

Ora Meduzei - Dumitru Sin

undefined

Dumitru G Sin: (18-11-2009 la 00:00)

~In ceruri lui Adrian Boldan~

1979351756?profile=original

Ora Meduzei

- Dumitru Sin

[ în Pontul Euxin Darius pe racheta…

călare]
E privire MEDUZEI vie
E cîntec ..e prozodie
De St.O . Iosif…descîntec e
Arde ATHENA..
Cenuşă hîdă pune…
În loc de pădure.
Din Creaţia cu Arbore ,
Rîde>>>
Şarpele masonic .
Arde iar un petic
Din Heaven virtual
Creat de Athena-n mental
Piatră şi templu ruină .
In mintea bellă
Un monstru doarme.
Noapte cu noapte
Ne întoarcem in piatră.
Torsul de rocă vălurit e
Sub privirea Meduzei.
Cea magică stană de piatră
E Darius printre zei !
Perseu cu scutul lui Hegel
Se apropie dialectic monstrul
Ce doarme cu văzul stins,
Privind prin gîndirea de sfinx.
Ce se gîndeşte pe scut ?!!!….
Nadă aruncă Meduzei în somn,
Pereseu prinde-n oglida
scutului hegelian pe “DARIUS,
MEDUZA,DOUĂ SCLAVE”,
Vraji, iubiri ,norocul si veselia meduzei… “
S-a stins Meduza” dulcea amantă
Din versul lui Iosif Şt. O…
E piatră din nou –n- nou -ce-ncepe-n-rit
Şi Peresus zis David e mort .
O!…
Capul Gorgonei se arătă proteic
In Pontul Euxin e prezent vălurit,
În unde…
Pare că e însuşi Zeul
Din cerc înmulţit
Doar o privire…

1979353799?profile=original

[ de Sile this Millennium]

In memoriam……….

Salvează

Salvează

Salvează

Citeste mai mult…

Pietonul Adam - Dumitru Sin

Sile this Millennium: (18-11-2009 la 00:00)
1979350925?profile=original
[poem euologic]

Pietonul Adam

Adam sînt eu
this Millennium,
De la măr vin toate ,
şi virtual the apple
in memoriam
Oricum , oricînd …
Sarpele a fost mason
Printre eternele
simulacre aeriene,
un surd ecou străbate…
Iar vechea voce
în timp vibrează
uitată-n viitor de ieri.
E vocea lui Adam….
E glasul meu pe macadam ….
E glasul meu Madame ,

EVA.

PS.
{Pentru Adrian Boldan pietonul accidentat in Toronto, in nefasta zi de 17 Noiembrie – drum bun!}

Salvează

Citeste mai mult…
-->