mi-e toamna plină de tristeţe
petala de roză-a rămas
fără culoare
şi-apusul e mereu aproape
şi-atât de departe
se deschid zorii
cerul de plumb
amestecă norii
şi plouă mărunt
zile la rând...
prin porii deschişi
frigul îmi intră în oase
şi carnea mă doare
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!