străin mă simt acum de toate

mi-e toamna plină de tristeţe
petala de roză-a rămas
fără culoare
şi-apusul e mereu aproape
şi-atât de departe
se deschid zorii

cerul de plumb
amestecă norii
şi plouă mărunt
zile la rând...

prin porii deschişi
frigul îmi intră în oase
şi carnea mă doare
parcă-i o rană
păşesc pe un covor
de frunze roase
străin mă simt acum de toate
doar vechi amintiri
îmi picură-n gând
când tu erai şi amândoi
mână în mână
prin ploi indiferenţi treceam
şi adieri de vânt tăioase...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->