Jocuri de cuvinte – prenume

          Geografie lingvistică

          (postarea precedentă)

          Prenume

          Moto: „Eu cred că Moş Crăciun, pribeagul,/ O să ne dea din nou ocol,/ Căci nu vrea să ne calce pragul,/ Cu sacul peticit şi

Doar  jumătate de adevăr  ne este dat să aflăm în această existență.

Și chiar mai puțin de atât. Aparent singuri, și poate nu...

Cea care m-a însoțit pretutindeni, a fost umbra mea, această mirare

ce nu și-a desăvârșit  împlinirea.

Adesea, îmi place să-m

Sfârşit de an 1997. Bosnia. Baza auxiliară NATO.

Două maşini de teren părăsesc baza cu o misiune obişnuită de curierat. Cei opt bărbaţi din maşini au de străbătut un drum cam stricat, dar destul de cir­culat şi atent controlat. Teoretic, un drum lipsi

Peste lunca înverzită,
Din obraji de cer curat;
Peste-o apă limpezită,
Ieși astru purpurat.

Trezi lumea mărunțică.
Ici, din mușuroi bombat,
Vecinica mea furnică,
A ieșit la adunat.

Dintr-un corcoduș, alături,
Coțofana a zburat.
Un țâstar zvârli tre

• Postări bloguri personale
• Blogul Meu

Un autodidact despre atemporalitate şi despre sens în istoria concretă

[eseu escatologic ]

- Dumitru G.Sin

• Postat de Dimitrio în Decembrie 4, 2009 la 6:30pm
• Vezi blog

1. Lupoaica se intoarce pe Lipscani (foto din cotidia

Doamna Zdreanță, Băltăreață,

Cu nas lung, puf la mustață,

Păr vâlvoi și deșirat,

Parcă-i pom înrămurat.

Zbârlită-i și o sprânceană,

Răsfirată-i peste geană;

Ochii negri și rotunzi,

De-o vezi, fugi să te ascunzi.

Pe nasul cât o

Vântul s-a trezit devreme,
Cu lungi cute pe obraz,
Ce jenant și ce necaz!
Că dormi cu nasu-n perne.

Și-a masat fața frenetic,
Cu apă dintr-o gulie,
Făr* papuci și pălărie,
Șuierând, țâșni bezmetic.

A trecut razant prin trestii,
Și-nciudat că e rida

Nici nu ne ”dezmeticisem” bine… de pe urma comunismului, din lagărul ”aripilor frânte” și ”întuneric” spiritual, când s-a ivit această oportunitate, acest miracol, de a merge în excursie.
Grecia! Citisem în cărți. Mi se părea doar o iluzie.
Și, când

În dumbrava înverzită,
Într-o rochie boțită,
Șade cioara pe o creacă,
Se foiește, se apleacă,
Drege glasul răgușit,
Și apoi a glăsuit.

-Preacinstită adunare,
Harnica ciocănitoare,
A zvonit printre frunzare,
Că un cârd de călătoare,
S-au cazat mai ieri, la noi,

Iubirea ta e hrana sufletului meu,

izvor de  dor  şi lacrimi cristaline

la tine mâ gândesc în nopţile senine

când focul iubirii îţi aduc ca Prometeu

De tine mi-este dor în fiecare clipă

de nu te văd o zi, totul e trist,anost

viaţa se scurge monotonă, fără