Nici nu ne ”dezmeticisem” bine… de pe urma comunismului, din lagărul ”aripilor frânte” și ”întuneric” spiritual, când s-a ivit această oportunitate, acest miracol, de a merge în excursie.
Grecia! Citisem în cărți. Mi se părea doar o iluzie.
Și, când nu te aștepți, iluziile pot deveni realități. Lucram în turism, la Mithos-Tour, Tulcea.
Camera de comerț și industrie a organizat această ieșire. Erau ”implicați” mai mulți oameni de afaceri, directorii de hoteluri, specialiști în diverse domenii. Norocul a fost și de partea mea. Emoțiile erau incomensurabile, gândindu-mă la această plecare… Fericirea nu avea țărmuri.
Depășind granițele țării, o țară aflată sub communism aproape 50 de ani, am avut impresia că am ieșit dintr-un coșmar:
”Cum? Există și altfel de viață? Lumea trăiește diferit de noi?”
Mă minunam de fiecare lucru întâlnit în cale. Eram plină de extaz. Abia acum simțeam că
am pășit în ireal! Frumusețea Greciei nu se compara cu nimic. Doar cu raiul! Rai pământesc.
Cenușiul României, lagărul în care am trăit ca niște prizonieri, înlănțuiți într-un sistem
îndobitocit, poate mai rău… mereu înfricoșați și cu un ”traseu” bine stabilit – începea să se piardă printre florile și clădirile albe situate pe coline, aureolate de soarele unui septembrie prietenos.
N-aș fi dorit să mă mai întorc. Asta era imposibil, atunci…
Am cunoscut fericirea! Am trăit fericirea! Mulțumesc celui ce mi-a oferit această șansă, această incomensurabilă emoție , această supremă bucurie.
Și iubire…
Din păcate, acest minunat Om, irepetabil, unic… a plecat, după un timp scurt, către alte orizonturi.
Poate așa a trebuit să se întâmple! Dar nu înainte de a-mi dărui sublimul!
De atunci, îl caut în fiecare clipă, în fiecare tresărire de suflet…
ZADARNIC!
Și totuși, un scop trebuie să existe…
Valentina,
cea care a cunoscut noblețea unor trăiri…
( imaginile sunt salvate din înregistraea video)
-->
Comentarii
”Am cunoscut fericirea! Am trăit fericirea!
Mulțumesc celui ce mi-a oferit această șansă, această incomensurabilă emoție , această supremă bucurie.
Și iubire…”
Vă doresc numai fericire.
Gânduri minunate,
Valentina