Postările lui Gabriela Mimi Boroianu (318)

Filtrează după
Conceptul și privirea lui Ion Predescu despre Cezar BaltagÎți trebuie mult curaj, ca să nu zic și ... altceva să te iei la „trântă” cu profesorul Ion Predescu, să-i analizezi o scriere a sa.În această carte, „Cezar Baltag, conceptul și privirea”, Ion Predescu, profesor doctor, istoric literar, publicist și scriitor, îl „disecă” la nivel de ... „Cupa Campionilor” pe scriitorul și criticul literar Cezar Baltag.Câteva cuvinte acum despre Cezar Baltag: „S-a născut pe 26 iulie 1939, în Mălinești-Hotin – Basarabia și a decedat în 26 mai 1997.Este fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag născută Alexandrescu.Este un poet român, eseist și tălmăcitor modern, strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției lirismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu …După absolvirea liceului, la Pitești, în 1955, urmează cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București (1955 - 1960).Lucrează ca redactor la Gazeta literară (1960-1968), ca redactor-șef adjunct la Luceafărul (1968-1974), apoi ca redactor la Viața românească. Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, Comuna de aur, volum „girat“ în fața proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase“, Paul Georgescu.Apoi, urmează „decada de aur“ a volumelor sale de versuri care cuprinde: Vis planetar (1962), Răsfrângeri (1966), Monada (1968), Odihnă în țipăt (1969), Șah orb (1970), Madona din dud (1973), Unicorn în oglindă (1975), Poeme (1981), Dialog la mal (1985), Euridice și umbra (1988), Chemarea numelui (1995), Ochii tăcerii (1996) etc.Eseistul se remarcă prin Paradoxul semnelor (1996); iar tălmăcitorul din limba franceză, prin traducerea unor vestite lucrări semnate de Mircea Eliade – Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, II, III, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, 1986 și, respectiv, 1988; Dicționar al religiilor (de M. Eliade și Ioan P. Culianu), București, Ed. Humanitas, 1993; etc.”.Autorului acestei scrieri, profesorul Predescu, nu-i scapă nimic, ba, prin trimiterile pe care le face aproape la fiecare pagină, ne dovedește că a studiat mult, că s-a documentat foarte mult până să înceapă a așterne pe coala de hârtie cele necesare „fabricării acestui produs”, a acestei opere.Despre eseistul Cezar Baltag, autorul cărții ne spune că „Orizonturile poeticii, stilisticii, filosofiei, teologiei îi sunt familiare, metamorfozele imago-ului trecând peste magnificarea cogito-ului. Esențialitatea operelor „frisonează” orizontul de așteptare al criticului. Mihai Eminescu, George Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Nichita Stănescu se regăsesc pentru lector, în studiile lui Cezar Baltag.Criticul literar Ion Predescu, face o analiză literară criticului Cezar Baltag.După modul cum se face această critică tragi concluzia că în paginile acestei cărți „analiza” curge ca un șuvoi curat, bine ozonat, valorile incontestabile ale celor doi critici, Ion Predescu și Cezar Baltag ieșind în clară evidență.”Eseurile lui Cezar Baltag ar putea fi astfel comparate cu Ab urbe condita de Radu Enescu, Hermenautica lui Adrian Marino, Varia (I,II) de Al. Piru, Sfidarea retoricii de Eugen Simion, Temele lui Nicolae Manolescu, Încercarea în politropia culturii de Gabriel Liiceanu, Fereastra criticului de Valeriu Cristea, Lecturile fragmentare ale lui Ion Pop, Singura critică a lui Mircea Martin, sau Bibliotecile deschise ale li Al. Călinescu”.Definiția metaforei din studiul lui Cezar Baltag despre cartea lui Paul Ricoeur, de asemenea citatele din Paul Evdochinov, același Paul Ricoeur, sau Angelus Silesius ne arată cum „Rațiunea, aproximabila magnificare a cogito-ului va duce spre imaginarul care se întoarce pe fereastră, într-o afirmație clasică.”Cartea este de o mare complexitate, mare valoare, o carte document.Nu degeaba a fost apreciată și premiată de editură și nu numai.Autorul cărții, al acestui deosebit studiu, face o paralelă între ceea ce spunea Cezar Baltag (omul care se raportează în permanență la filosofie) în studiul Tensiunea metaforei (II) raportându-se la Heidegger și Lucian Blaga.Metafora, tensiunea metaforei, „regina scrisului”, a devenit un studiu „biblic” pentru Cezar Baltag, iar profesorul Ion Predescu, „cu lupa minții și științei” analizează cronologic, „în ținută academică”, cu tot amănuntul creația și munca lui Cezar Baltag.Nu ezită „domn’ profesor” Predescu să ne informeze, să ne demonstreze că de „vasta-i critică baltagiană nu a scăpat” nici Titu Maiorescu (Maiorescu sau verticalitatea culturii), nici Camil Petrescu (Autenticitate și substanță la Camil Petrescu), nici Lucian Blaga (Metaforă și destin la Lucian Blaga), nici Nichita Stănescu (Nichita Stănescu sau sensul barocului), nici Mircea Eliade (Paradigma eliediană).Mai suntem informați că „Cezar Baltag scrie studii fundamentale despre datinile populare și regiliozitatea folclorului”.Universul poetic baltagian este iarăși bine „scărmănat” de către criticul Ion Predescu informându-ne că „Studii fundamentale despre poezia modernă au publicat Marcel Raymond, Hugo Friederich, dar și Vladimir Streinu, Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu, Eugen Simion, Eugen Negrici, Nicolae Manolescu, Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina”.Capitolele cărții: Comuna de aur, Vis planetar, Răsfrângeri, Odihnă în țipăt, Șah orb, Madona din dud; Unicorn în oglindă; Dialog la mal; Euridice și umbra; Chemarea Numelui, sunt trecute pe sub lupa unor mari specialiști ai domeniului cum ar fi domnul academician Eugen Simion, profesorul și criticul Eugen Negrici, Criticul Nicplae Manolescu, criticul literar Mircea Marin, C. Rădulescu-Motru, profesorul Ion Predescu nefăcând altceva decât să concretizeze spusele celor de mai sus, să participe la scoaterea din conul de umbră a lui Cezar Baltag, să-i șteargă colbul depus, să-i dea strălucirea binemeritată și să-l așeze pe raftul marilor valori ale literaturii române.Bine documentată, cartea se ridică la nivelul de document.Felicitări, maestre!Felicitări domnule profesor Ion Predescu!Succinte păreri despre cartea ”Cezar Baltag, conceptul și privirea” a profesorului și criticului literar Ion Predescu.
Citeste mai mult…

Un strigăt în noapte

Un strigăt în noapteMă simt singură... Atât de singură că nu mă mai recunosc, nu-mi mai găsesc un rost în lumea aceasta.Nu reușesc să dau o utilitate timpului meu. Îmi trec clipele printre degete, știu că ar trebui să strâng pumnul dar nu am voința necesară. De fapt nu voință ci o lipsă totală de... rost. Mă întreb mereu de ce aș face-o, pentru ce sau pentru cine când simt că nu-i sunt nimănui de folos. Nici măcar pentru mine nu simt că merită să strâng pumnul...Era o vreme când nimic nu mi se părea imposibil când priveam în ochii tăi și știam că pot trece peste orice doar ca să te am alături. Te iubesc, dar azi acest lucru nu mi se mai pare suficient că să-i dea vieții mele un rost. Ceilalți... m-am mințit o perioadă că au nevoie de mine dar e doar o minciună pe care ți-o spui singur că să găsești o utilitate timpului petrecut în această viață. Poate că le-aş lipsi un timp dar... totul se uită pierdut în cotidian. Nici măcar ție nu-ți mai sunt de folos... Nu reușesc să te mai înțeleg. Mereu ți-ai păstrat gândurile pentru tine dar măcar îți eram parter de vise. Azi nu mai visăm sau cel puțin nu împreună. Totul e o rutină care ne înghite zi de zi ucigându-ne iubirea. Suntem unul lângă altul aproape tot timpul dar nu suntem împreună... Mereu e cineva între noi iar atunci când suntem singuri te izolezi pentru că nu găsești nimic de spus. Poate ar fi multe dar ... nu-ți găsești cuvintele. Și tăcerea vorbește în felul ei...Lumea își urmează curgerea firească, mereu spre mâine, într-o goană nebună de a prinde timpul din urmă. M-am oprit pentru o clipă și am privit în jur ...e atâta inutilitate în tot ce facem... iar moartea e atât de aproape. Îi simt mirosul perfid și ochii arzându-mi ceafa... Nu mi-e frică. Nici măcar regrete nu am. Doar un dor se ridică în mine ca o chemare spre absolut .Mă strânge haina asta de lut...mi-aş deschide pieptul să respir libertate.Mă dor aripile sufletului închise de viață, se vor deschise într-un zbor deasupra de vremuri.Simt curgerea timpului în mine numărându-mi pașii neputincioși, numărând de câte ori am deschis și am închis ochii speranței. Aş pune mâinile la urechi să nu-l mai aud.. Mă mișc prin viață ca un robot după un program bine stabilit iar aceasta rutină îmi macină dorințele.Mă cheamă universul îi aud strigătul cu fiecare gând ce-mi lăcrimează.Mor... în mine...Și, Doamne!Mi-e atât de dor de nemurire...de Gabriela Mimi Boroianu06.09.2015
Citeste mai mult…

Dulce-i viața... de Puiu Răducan

Ce dulce este, Doamne, viața de student! 

Dacă ne gândim că aici, în această carte ne este reliefat un fragment al acestui segment de viață de la începuturile pătrunderii ,,de bună voie și nesilit de nimeni” a socialism-comunismului în țara noastră, situația devine și mai interesantă. 
Era totuși o perioadă și o stare a lucrurilor când se învăța carte. În orice perioadă de orânduiri sociale viața de student râmâne frumoasă. 
Cea mai frumoasă. 
Și apoi, cu cât ,,greutățile” studenției sunt mai mari, mai aspre, vine perioada aducerilor aminte, când, iată și acest exemplu, cartea domnului profesor Grig Gociu, ,,Căminul Racoviță”, ne duce cu ochii minții și pe noi cititorii în acele vremuri tulburi.
Această carte ar trebui să fie o lecție de istorie pentru tânăra noastră generație... ,,studioasă foc”, care situează învățătura pe mai mult decât un plan secund. 
În primul rând ar trebui să constituie o pildă pentru cei care azi se ocupă cu învățământul și apoi pentru...,,tinerimea studioasă”.
Că autorul acestei superbe cărți scrie cu patimă, cu suflet reiese și din cele dedicate să-i zicem paginii a IX-a a cărții: Universității clujene Victor Babeș, institutul superior de învățământ transilvan care i-a șlefuit și strălucit cariera, studenților de-atunci și de acum, dar și acelei părți umane care a cunoscut Gulagul românesc. 
Eu, unul care fac aceste notițe, pot spune că sunt bucuros că l-am cunoscut fie și așa de târziu pe domnul profesor Gociu, că-i văd startul vieții prin lumea studențească prin această carte, dar la fel de bine pot spune că îmi pare rău că nu l-am cunoscut mai de mult, că tare multe aș fi învățat de la domnia sa. 
Nu oricând poți citi această carte care transmite ceva, care crează imagini și te trimite-n locuri prin care ți se pare că și tu ai trecut. 
Ești acolo, trăiești evenimentele și suferi. Este o durere dulce, ,,memorialul” domnului profesor îți provoacă insomnii. 
Nu poți citi o singură dată ,,Căminul Racoviță”. 
Lași semne prin carte, te întorci la ea pentru că te cheamă. ,,Curtea pătrată a Universității, în acel an 1956, era plină de lume pestriță, de toate vârstele, în care, totuși, cei mai mulți erau tineri”.
Normal că maestrul începe cu începutul, cu... admiterea, ,,un șuvoi mare se scurgea dinspre poarta cu deschiderea la strada...”, bucuria reușitei, ,,dau de locul meu de ,,admis”, la cursurile de zi, secția didactică”. 
Ca peste tot în frumoasa-i lucrare, domnul profesor Grig Gociu, se exprimă într-un limbaj al Olteniei de sud, chiar dacă obârșia-i este în Oltenia de nord, Oltenia de sub munți. 
Pe tot parcursul cărții observăm cum mereu gândul îl ducea acasă, la familie, care nu trebuia să știe prin ce greutăți, prin ce umilință trece copilul lor, studentul, că l-ar fi chemat acasă. 
Gândul la o ,,neputință familială” de a urma cursurile facultății îi știrbea bucuria proaspărului ,,boboc”. Interesante și plăcute, acum, sunt și datele despre familie, despre tata, despre mama, despre război, dar și despre ,,cuibul” legionar. 
Cartea ,unge” și te pătrunde, te pune în locul autorului. Parcă te vezi stând de vorbă cu Dumitru Popescu din Novacii Gorjului. 
Parcă și mirosul de brânză iute și arome de tot felul din valiza gorjeanului te inundă, dar și grijile dormitului și cantinei te copleșesc, să nu mai vorbim de discuțiile și pățaniile cu Felecan, ,,patronul” instituției de învățământ clujene de care depindea în acele vremuri eroul acestei minunate, aș spune lacrimogene cărți.
Povestea ,,supiștilor”, termen nou, este genială. 
Greutățile enorme ale ,,începutului”, pe foarte mulți dintre noi ne-ar fi făcut să abandonăm lupta cu viața la urma urmei... 
Aici nu mai explică profesorul Gociu, aici trăiești tu, cititorule, tu iei decizii, tu îți încrețești obrajii, tu transpiri, tu îți ștergi sudoarea de pe frunte. 
Tu ești acolo în mijlocul cărții. Să te văd, mărite ,,cetitor”, poți îndura atâta umilință!? 
Poți să accepți postura de câine huiduit, fără casă și masă! Poți îndura atâta stare de ,,salivare”, de stat la rând să primești resturi de mâncare și câte și mai câte, doar pentru a învăța!! 
Mai poți tu, ,,cetitorule” să compari cele prin care a trecut autorul acestei ,,idile de viață” cu cele de azi, când, învățământul este abandonat de toată lumea, de la elevi - studenți până la guvernanți! 
Cum treci tu acum peste evenimentele de la Budapesta de atunci, dar și peste cele de la Timișoara și Cluj!? Este vorba doar de sfârșit de toamnă a anului 1956 când valul arestărilor, al deportărilor, dar și al exmatriculărilor, era în toi. 
Și primul bal al bobocilor îl retrăiești. Parcă ești tu participantul... Ești acolo și îl vezi pe ,,blatistul Catran dansând cu Marianthi, grecoaica ce deține un rol însemnat în paginile ,,Căminului”. 
Ne sunt descrise cu grijă și eleganță de meseriaș activitățile culturale clujene universitare din perioada 1955-1957. ,,Stângăciile vremii”, oameni incapabili, puși de partid să ocupe posturi care nu merită, prin grija noului partid de azi se perpetuează și azi. 
În carte este vorba de ,,tov. profesor Dințarul”, care de fapt prin partid l-a gonit de la catedra de filosofie pe Lucian Blaga. ,,-Vedeți, draghe, în capitalism funcționește prințipul că care pe care (...) pe chind la noi este ajutorul...!” 
Iată cât de românește vorbește profesorul ,,Dințarul’’, ceva ca acum la noi la parlamentarii și guvernanții unguri care ne conduc. ,,Devenirea prin suferință” devenise un slogan pentru tânărul student Grig Gociu, devenise jalon când gândurile îl duceau spre abandonul facultății. 
Citindu-i pățaniile, îți dau lacrimile.,,Șirul evenimentelor” ciudate (căci sunt evenimente) de la Căminul Racoviță te face să crezi că autorul acestei cărți, profesorul Gociu, ispășește o pedeapsă, o condamnare. 
Este de fapt condamnarea la viață. 
O viață crudă și acră a unui copil de la țară plecat de pe plaiuri oltenești să înfrunte foamea, nesomnul și multă umilință pe tărâm studențesc transilvan pentru a învăța carte. 
Da, este o condamnare la viață! 
Omul a fost părtaș vrând – nevrând la evenimente importante din viața țării, doar suntem în anii 1955-1957. 
În multe peisaje ale cărții m-am regăsit și eu, copilul Țepeștiului, când, mic fiind, și pe la noi prin sat coborau, poate tot de pe munții lui Avram Iancu, spătari cu spete. 
La fel ca ai d-lui profesor strigau: Spete, spete, hai la spete!
Și eu mi-i amintesc pe aceștia, dar și că, mic fiind, ținând-o pe mama de fustă, o întrebam ce strigă, iar dânsa îmi spunea că strigă fete, fete, adică ia în acel sac lung pe copiii care nu sunt cuminți. 
Mic, dar nu prost, îi spuneam și eu cu vocea stinsă: Păi nu auzi că fete ia? Eu sunt băiat. 
Metaforele sunt distribuite rațional, meseriaș, iar domnul profesor se pare că toată ,,găleata” cu metafore a sădit-o exact acolo unde trebuia, ,,Spuzenia de stele” fiind una dintre ele, dintre cele mai frumoase. 
Capitolele sunt la fel de meseriaș distribuite, profesorul Gociu, Catranul facultății clujene, își dovedește măiestria, descrie amănunte cu pasiune dusă la extreme din evenimentele trăite cu pasul greu al vieții. 
Aici în această carte, Căminul Racoviță, domnul profesor a investit mult. 
Enorm. 
Trăire, pasiune, suflet, amărăciune, durere, dulceață... de toate. 
Frumoasă ești, studențime, Cu necazul tău cu tot!

de Puiu Gheorghe Răducan

Citeste mai mult…

Sunt tristă, vreme...

Sunt tristă, vreme...Ești tristă vreme, tristă sunt și euȘi nu știu care-i dintre noi mai tristă,Când cerul plânge-n ochi de PrometeuMă-ntreb, de ce pământul mai există?Sunt tristă vreme, de-atâta nedreptateCăci adevăruri, azi, nu se mai știu.Minciuna huzureşte în palateȘi-n case suflă vântul a pustiu.Sunt tristă vreme, cum n-am fost vreodată,Martirii unei nații sunt uitați...Istoria se scrie c-o eratăIar noi, născuți să fim sacrificați.Și dacă cerul tău e plumburiuDe-atâția nori ce stau înghesuiți,La mine-n suflet ninge sângeriuDe mila celor mulți și oropsiți.Iar dacă ceru-ți geme sub furtunăȘi lacrimi curg pământul să-l înece,Un glas, din carte, încă mai răsunăȘi arde sufletul prin care trece!Sunt tristă vreme... visul mi se curmă.Încep iar gândurile să mă certe:Vom mai avea, la cei ce vin în urmă,Să le lăsăm o țară, să ne ierte?de Gabriela Mimi Boroianu21.08.2015
Citeste mai mult…

Protest

ProtestNe-au ars greșelile în spateSub ochi de cer neiertatorCuvintele-au plecat departeSă plângă într-un alt decor.Înghesuite-ntre acuzeSub umbra binelui de ieriCuvintele ne mor pe buzeCu ochii umezi de poveri.Mai țipă jalnic o chemare'N-al buciumului glas molcomCuvinte plâng în disperareCondițiunea de-a fi om.Mai trec speranțele deșarteÎn pas de orologiu spartCuvinte tac mergând spre moarteCând frații sângele-şi împart.Oglinzile-s întunecateȘi ne privesc cu ochii goiÎn țara plină de păcateNe vrem cuvintele-napoi!de Gabriela Mimi Boroianu17.08.2015
Citeste mai mult…
ȘeiculOlele-o, muică!O văzurăm și pe-asta!Un om care fuge pe ușa din spate, se întoarce triumfal pe cea din față!Supărat ca văcarul pe sat, își leapădă costumul popular și se îmbracă musulmănește.Se musulmănește, se musulmănește, se suleimămănește, dar ce mai caută la noi dacă nu mai știe Tatăl Nostru?Mirosul diavolesc al banilor, învinge oamenii slabi care se cred puternici.Așa a fost, ba. este și acum cu, ”subsemnatul” nostru.L-a chemat ,,la oaste” nașul care știe să facă crucea.Face crucea maaaaare, maaare de tot nașul ăsta, dar oricât de mare este crucea lui, nu seamănă de loc cu a noastră.Este nașul diavolilor și are pretenție să-l ajute Dumnezeul nostru.Pentru ”răul” pe care i l-a făcut ,,Constantin cel Mare”, că i-a adus trei trofee într-un singur an, "nașometrul” l-a dat afară.-"Pentru asta te dau afară, bă!” i-a spus.Și cum știm că este "corect”, l-a dat afară pe omul muncitor care i-a umplut desaga cu trofee pușcăriașului (omul lui Dumnezeu cum își zice dihania).L-a dat afară pe Constantin și l-a adus pe Mironim.Mironim, fiul, nu știe meserie, dar…"Te-nvăț eu, bă, finule”!, pare-ai fi spus diavolică, "omul Domnului, făcătorul de bine”.Și s-a prezentat don Mir(anonimul) fără meserie, fără patalama, căci… pe "pământul nostru”… se poate…Când nașul l-a sunat pe fin să se prezinte să antreneze în Liga Campionilor, prin culise a răsuflat că că finul i-ar fi spus nașului:-Vin, Nașule, dar n-am carte!-Las-o dracu de carte, fine!Ce faci cu ea?Ai bani, nu-ți trebuie carte!Ia pune tu în spinare un sac de cărtți și unul de fân și ai să vezi ce grele sunt cărțile!Îl trimit pe Vasile-al lui Argăsitu pe la federațiune, pe la ligă și rezolvă el treaba cu oficializarea ta…Cu un pac, pac, rezolvăm necazul, fine !Convins fiind de nașul patron, finul Mironimic s-a prezentat la locul de muncă și a început luptele.A luat el, steagul și s-a repezit în lupte precum berbecul pe stânca unde a fost desenat un alt berbec, dar mult mai mic și castrat … pe deasupra.Mic rău de tot, dar războinicul Mironim, călit, călăuzit și înverzit în luptele arabe, nu și nu.La lup-tăăăăă!Amestecând creștinismul cu mahomedanismul, finul Mironim nu se trezește din pumni, ia bătaie după bătaie, rușine după rușine și jenă după jenă de pe terenurile pe unde umblă."Omul lui Dumnezeu” face crucea mare, și mai mare, și mai mare, dar Alah, nu și NU!Buimăcit rău de palmele Domnului și de șuturile lui Alah, finul Mironim, antrenor nevoie mare, nici nu mai știe ce este și cine este.Mare mahăr cândva, pe plaiuri mioritice, când refuza Echipa Națională și dorea schimbarea antrenorului ei, tocmai omul care l-a făcut ,,mare”, plin de bani petrolieri, a uitat fostul creștin că există o roată a vieții, când la noi, la creștini, se spune că totul se plătește…Când muști mâna celui care ți-a dat felia de pâine, Dumnezeu nu închide ochii.Se crede mereu la porțile raiului, dar niciuna dintre ele nu este…Când te faci frate cu dracu se mai spune că treci puntea.Treci puntea, treci, dar nu știi pe ce mal ajungi.Mironimul nostru, pardon, al lor, a ajuns, dar nu mai știe cine este, unde este și ce face.Nu-și revine deloc, deloc.Nașu, nu și nu!Stai aici până ne desființezi, fine!N-ar fi mai bine ca Mironim să se ducă și să ne lase!?La arabii lui să se ducă și la Alah al lui să meargă!Să se ducă, să se ducă, dar ce ne facem cu nașul?S-a dus și-n pușcărie.A și venit de acolo.Și înainte și acum făcea un semn … ceva … asemănător cu crucea Domnului.Care Domn!?Doar nu al nostru!?17.08.2015Băile OlăneștiP.S.Ce bun este câteodată și de multe ori acest clarificator P.S!Nici nu s-au așezat bine literele și cuvintele artigolănașului de mai sus, că, seara, pe ecranul obosit al televizorului, văd și aud că U.E.F.A. l-a suspendat pe Mironimicul genial antrenor pentru că nu are … patalama.Ba, a amendat și clubul, amândouă ”gesturile” U.E.F.A. spre rușinea noastră, a românilor.Unde în lume s-a mai întâmplat așa ceva?Iată că, suntem ”campioni mondiali !”Păi cum, fă, Uefo, cum dracului ai văzut,tu, de acolo de la tine că genialul conduce fără permis!?Nu puteai, fă, și tu să te faci că nu vezi, ca ai noștri de aici, becaloizii dâmbovițeni cu grăsime pe creieri, ăi de la ligă și de la federațiune!?Ce-ți veni!? Tocmai acum când Mironimicul se pregătește să câștige Cupa Campionilor Mondiali!?Tot acum mai aflăm că Domnul Goe, finul nașului, nu are nici bacalaureatul.Ce grabă, zice măria sa!?Bani să vină, bani să fie.Problema este groaznică, fraților!De fapt, aici este înșelăciune, infracțiune, furt pe fațăăăă…La mine la țară, în Țepeștiul natal, Tanța lui Costea a făcut pușcărie că a furat o poală de porumbi.Pușcărie, pușcărie, nu alta…Nu sunt prezicător, dar iată că nu semnez degeaba.Puiu Răducan
Citeste mai mult…

Sperând

SperândSeară e și doru-mi bate cu o umbră la fereastrăDe pe-o frunză se desprinde cu sfială-o dulce șoaptăZarea pare-ncremenită... cu o aripă măiastrăCând m-atinge gândul tău ce-are gust de mură coaptă.Visele-ți mă înconjoară într-un dans nebun de ieleOchii-mi țin închiși de teamă să nu le rămân captivăSunt aici în altă lume dar aș vrea să fug cu eleSă-mpărțim bune și rele și-o iubire deopotrivă.Între noi e-o nemurire - coala albă de hârtieTu ești versul scris cu dorul ce aleargă către mineEu sunt muza care plânge dincolo de poezieCa o coardă de vioară cu acordurile line...O privire răscolește zările ca o-ntrebarePescăruș ce poartă-n pene o chemare către zborViața asta-i o şaradă ce-o dezlegi din întâmplareMori sperând să ai iubirea ce te spânzură c-un dor...de Gabriela Mimi Boroianu17.08.2015
Citeste mai mult…

Sănătatea ~ de Puiu Răducan

SănătateaCe este mai scump pe lumea asta decât sănătatea?Am ascultat aseară cu mare nedumerire câtă ”grijă” poate avea guvernul nostru pentru sănătate și cum promite el, mincinosul guvern, în cca un an și jumătate mărirea veniturilor acestei de mult abandonate categorii sociale cu incredibilul procent de 73%.Câtă nebunie pe promițători!Câtă iresponsabilitate!Când ai atâția copii în familie cum poți sa-i dai unuia singur să fumeze Kent și celorlalți Carpați fără filtru?Cum poți să-i așezi pe toți la aceeași masă și unuia să-i pui în față fleica de friptură cât capacul de le wc și celorlalți ștevie și dragavei?Doamne, unde am ajuns!”Oamenii s-au resemnat atât de mult cu falsurile şi abuzurile de orice fel, încât a spune adevărul, a arăta cu degetul hoţia, impostura şi mârlănia au devenit acte de curaj.Iar a avea curaj este un pericol pentru o putere ai cărei piloni de susţinere au devenit frica, delaţiunea şi ignoranţa”... spunea Augustin Buzura.S-au cum s-ar mai zice suntem lași rău de tot.Am mai văzut și auzit aseară un lider de sindicat al ”Sănătății” și mi-a sărit în ochi Miron Mitrea și Victor Ciorbea, cei mai mari trădători ai mișcării sindicale românești, distrugătorii ei.Cum să mărești, Doamne, veniturile cu așa de mare procent???De unde bani, fraților, că aceștia vedem cum se scurg în buzunarele hoților din guvern și parlament!Și totuși aceștia, promițătorii, spun în deplinătatea senilității lor că vor mări veniturile sănătății.Abat atenția de la plagiat, de la furturile-n haită, cu neamurile, ale conducătorilor prost aleși și promit mărări salariale.Cum de-o ”mușcă” doctorii?De unde bani când în foarte mere procent aceștia sunt furați?Mândria de a fi slugă este o trăsătură a românilor de azi și nu se dezmint în alegeri când urcă pe tron numai mincinoși, hoți, borfași.Și când suntem beliți de vii și ni se dă cu sare, tot asta alegem.N-aș vrea să fiu greșit înțeles că m-aș opune măririi salariale acestei clase – sănătatea, care, alături de ”învățământ”, a fost cea mai neglijată, cea mai vitregită, de la lovitura de stat iliesciano-decembristă.Am mulți prieteni medici, am copii medici, cum să mă opun creșterii salariale ale acestui domeniu?Mă întreb și întreb de unde bani?Și mai mă întreb, ce facem cu celelalte clase sociale?Avem un precedent când liberalul comunist, Tăriceanu, omul ”corect” care bate acum pe la porțile pușcăriilor, la fel a făcut creșteri salariale în scop de campanie electorală. Am văzut și simțit ce s-a întâmplat...La fel și acum cu acest guvern, ciuma României.Trăim o veșnică și eternă campanie electorală unde minciuna este pusă la rang de cult.Frica de a pierde scaunele, teama că dacă le vor pierde vor fi luați la întrebări de către cei care vin, îi determină să facă promisiuni nesimțite, care din păcate sunt crezute în special de către cei ... ”suferinzi”.Se poate spune că această minciună ocupă unul dintre primele locuri printre cele spuse de către actualul guvern în frunte cu cel mai mare mincinos și hoț dintre cei care au existat.Se știe foarte bine că o nație sănătoasă poate mări veniturile populației sale numai prin muncă, prin creerea de locuri de muncă și nu prin șomaj.Zilnic auzim că sunt trimiși în șomaj oameni și nu că s-ar fi creeat vreun loc de muncă pe undeva...Prin taxe nenorocite și măriri de prețuri, prin jafuri și afaceri bancare nu pot fi creșteri salariale.Iată încă o minciună guvernamentală, din păcate cu mare priză, în special la cei la care se face referire.Doamne, când ne trezești!18082015Băile Olănești
Citeste mai mult…

Mai lasă-mă...

Mai lasă-mă...Mai lasă-mă să mă mai nasc odatăÎn anotimpul cu iubiri promiseSă am un trup să mă cobor din viseȘi-n pași de vals la viață să-i dăm roată.Mai lasă-mă să-ți înfloresc măliniiÎn vara când și frunzele doinescSub poala timpului cu dor să te oprescȘi să te scald în apele luminii!Mai lasă-mă să fiu ce nu ți-am fostCând versul l-ai pictat într-o chemareUn țipat alb de pescăruș pe mareCe-a luat deodată zările la rost.Mai lasă-mă prin timpul tău de-oi treceSă-mpart cu tine-n zbor o veșnicieSă-ți fiu și eu... mai mult de-o poezieCe pe hârtie versul ți-l petreceMai lasă-mă să fiu tot ce-aș fi vrutȘi n-am putut să fiu în astă viațăFemeia ce cu doruri te răsfațăȘi nu doar muza ce prin vise ți-a trecut...de Gabriela Mimi Boroianu08.08.2015
Citeste mai mult…

Dacă-aş putea...

Dacă-aş putea...Dacă-aş putea întoarce timpulte-aş aștepta acolo unde secundamiroase a libertate,cu inima pregătită să străbatăcâmpiile iubiriide mână cu tine.Aș cerne noaptea de steleși i-aş toarce linișteaîntr-o vreme a noastră,cu lumina stelelorîn privirile ce se caută,ce se cheamă,ce-şi vorbesc într-o limbă a lor.Aş îngâna zoriisă-mi rostuiască un anotimpdoar al nostruîn care ziua să înceapă la răsăritul zâmbetului,să se coacă sub dogoarea sărutărilor,și să-şi găsească amurgulîn scăpătatul suspinului...un anotimp al înfloririiunde atingerea tandră a cuvântului tăuîmboboceşte în fiori pe pielea meaiar brațele mele se încolăcesc lianeîn jurul trupului tău copacînfrunzindu-l.Dacă-aș putea întoarce timpuln-aș mai fi niciodată așteptare,m-ai regăsi trăire în orișicare gest făcut,m-ai regăsi rostire în fiecare mișcare a buzelor tale,m-ai regăsi dorință în fiecare bătaie de inimă,viață vibrând în fiecare gură de aerpe care o respiriși m-ai recunoaște a taca pe o completare a tot ceea ce ești.de Gabriela Mimi Boroianu07.08.2015
Citeste mai mult…

Pe-un colț de senin

Pe-un colț de seninAlerg pe poteci neștiute,E drumul prea greu și-i prea lungȘi piedici deodată-s prea multe...Aș vrea lângă tine s-ajung!Mă strigă amurgul acumCu glas de la tine furat.Viața mea toată-i un drumCu sensu-n spre tine-ndreptat!Pe-un colț de senin tu m-aștepțiAi cerul sub talpă, câmpie.Cuvântul săgeată-l îndrepțiȘi inima-n dor mi-o sfâșie!Aprinde lumina din ochiȘi las-o ca far peste clipă,Dezleagă-al iubirii deochiȘi-mparte cu mine-o aripă!Și fă-mi căutarea o joacăAșteptă-mă-ascuns după noriDe doruri dă-mi leac ca să-mi treacă,Fă-mi pașii spre tine ușori!de Gabriela Mimi Boroianu06.08.2015
Citeste mai mult…

Lipsă de iubire

I-o lips-acută, Doamne, de iubire,Nici mama pruncul nu și-l mai hrănește.O secetă-i de bine-n omenireCăci fratele pe frate duşmăneşte.Nici mâinile nu se mai știu a țineLovesc cu ură-n tot ce întâlnesc.Copiii de bătrâni nu au rușineIar tații ficele își necinstesc.La doctor nu mai afli alinareLa preot de te duci nu-l mai găseștiDe nu ai teanc de bani în buzunareNici loc de veci când mori n-ai să primești...Avem hoteluri, la fel avem spitaleDin toate cel mai mult avem nevoiȘi boli avem și paturi în canaleȘ-o foamete nestinsă de strigoi.Ne stăpânește goana după bani,O lene ce ne-ndeamnă spre necinste.Ne-am transformat în oi de-atâția aniUitând ce lupi am fost cândva-nainte...I-o lipsă de iubire, Doamne, acută.Indiferența-n suflet izvorășteUrechea noastră rugi nu m-ai ascultăNici glasul nostru nu le mai rostește.Trimite Doamne îngeri pe pământSă ne învețe iarăși să iubimSădește-n noi sămânță de cuvântSă crească-n drept mai buni să devenim.de Gabriela Mimi Boroianu30.07.2015
Citeste mai mult…

De-atâta dor

De câte ori mi-e dor la versul tău revin,

Căci în izvorul lui setea mi-o potolești.

Dacă-ți rostesc cuvântul sărutul tău divin

Pe buze mi se-asează și știu că mă iubești.

 

Mi te-ai semnat în suflet, în nopțile cu lună

Când m-ai ales ca muză și-mi dărui poezii.

Iubirea ta de mine în orice vers răsună

Cerând eternitatea... Măcar pentru o zi!

 

O zi pentru noi doi, să ne putem iubi.

Să mă cobori din vise un trup de flori să-mi dai...

De-atâta dor de tine c-o zi m-aş mulțumi

Ș-aş învăța iubirea și îngerii din rai!

D

Citeste mai mult…

Captivitate

CaptivitateMă porți pe căi umbrite în codrii de cuvânt,In ciripit de versuri sub foșnetul de rime.De martor, ai luat cerul și tot ce e mai sfântCa să-mi hrănești iubirea cu slove - dulci azime.Mă chemi la mese-ntinse cu-mbietoare viseȘi setea de frumos mi-o stâmperi cu un cântec,Mireasă nenuntită sub ceruri ce-s deschiseȘi totuși sunt captivă în ochii tăi descântec...Ne dezbrăcăm de trupuri - povară grea de lut,Eliberați de teamă plutim în univers.Femeie-s unui spirit, scânteie de-nceput.Tu, flacăra ce arde trăirile-ntr-un vers.de Gabriela Mimi Boroianu26.07.2015
Citeste mai mult…
NR.CRT. NUMELE ŞI PENUMELE LOCALITATEA PREMIUL1 CORINA MATEI GHERMAN IAŞI III POEZIE2 AGA LUCIA SELENITY BRAŞOV I PICTURĂ3 GETA STAN PALADE PIATRA-NEAMŢ III POEZIE4 GABRIELA MIMI BOROIANU TURNU SEVERIN III POEZIE5 TATIANA S.MUNTEANU TULCEA III POEZIE6 MARIA FILIPOIU BUCUREŞTI III POEZIE7 BELEA VASILE BAIA-MARE III POEZIE8 LILIOARA MACOVEI BACĂU III POEZIE9 URFET ŞACHIR MANGALIA III POEZIE10 GOGA CONSTANTIN IALOMIŢA III POEZIE11 GEORGE DAVID BUCUREŞTI I PROZĂ12 GIGÂRTU CONSTANŢA DRĂGĂŞANI II PROZĂ13 RONALD VOINESCU CONSTANŢA III PROZĂ14 ADINA ENĂCHESCU Rm.VÂLCEA III POEZIE15 CONSTANÂŢA ABĂLAŞEI BRĂILA I GRAFICĂ16 POP STELU TURDA MENTIUNE I POEZIE17 GROSU SORIN PLOEŞTI II POEZIE18 SONIA ELVIRA ALBA-IULIA III POEZIE19 DENISA LEPĂDATU GALAŢI II POEZIE20 ANGI MELANIA CRISTEA CRAIOVA III POEZIE21 DUŞAN MONICA RÎBIŢA-HUNED. II ESEU22 RODICA FERCANA BISTRIŢA NĂS. I PROZĂ23 DANA DEAC TURDA I PICTURĂ24 GIORGI CRISTU GALAŢI II PROZĂ25 MIHAELA IOAN RUSU FOCŞANI II POEZIE26 CONSTANTIN TOMA FOCŞANI I POEZIE27 MIRELA PENU BUCUREŞTI I PROZĂ28 ELENA MĂDĂLINA BABU VĂLENII de MUNT. I POEZIE29 ION TODIRAŞCU VASLUI I EPIGRAMĂ30 MARIANA EFT.KABOUT GALAŢI I POEZIE31 LIDIA BATALI BUCUREŞTI II POEZIE32 VERA CRĂCIUN GALAŢI I POEZIE33 VENERA STOICESCU FRĂSINET-CL III POEZIE34 VICTOR BURDE ALBA -IULIA II POEZIE35 PETRE IOAN GÂRDA CLUJ I EPIGRAMĂ36 VIOLETTA PETRE CONSTANŢA II POEZIE37 FLORIN T.ROMANARAD II POEZIE38 LUPU E.LĂCRIMIOARA DOROHOI-BT I MENTIUNE POEZIE39 LIVIA FRUNZĂ ILFOV I POEZIE40 MONICA GHERGHEL BUCUREŞTI II POEZIE41 VASILE PINTILIE PIATRA-NEAMŢ III MENŢ. POEZIE
Citeste mai mult…
Mihai Hafia TRAISTĂ şi Gabriela-Mimi BOROIANU – sub semnul iubirii şi al urii!Pe meleagul unde a intrat în Dacia Împăratul Traian care a înfăptuit poporul român şi Principele Carol de Hohenzollern, viitorul Rege Carol I- Regele care a înfăptuit Statul Român Modern și Contemporan – meleagul astăzi numit Drobeta Turnu Severin - cultura neamului mustește, dă-n clocot.Dincolo de acest aspect pur istoric, vreau să remarc legăturile dintre municipiul dunărean și Râmnicu Vâlcea, ”orașul domniei mele”, cum îi spunea Mircea cel Bătrân, legături care nu sunt de ieri de azi, ci de multă, multă vreme. Periplul nostru a început avându-l ca epicentru pe Sfântul Nicodim din Prilep, un sat din Valea Timocului, Serbia, cel care avea să devină ctitorul mănăstirii Tismana şi care, a revigorat practic din temelii, viața monahală din Oltenia, în special și, după cum avea să se dovedească peste sute de ani, din întreg spaţiul românesc actual. Marele monah atonit a construit mai multe mănăstiri în țara noastră, printre care și cea de la Vodița, Mehedinți, în amonte de hidrocentrala Porțile de Fier I. Acesta, Sfântul Nicodim, printre alte multe fapte de cucernicie şi ctitorie, a oficiat şi slujba de sființire a mănăstirii Cozia, aci lăsând ca prim stareț un om de vază al Domniei-Sale. Dacă ne mai referim și la reşedinţa Episcopală din Râmnic, care datează din secolul al XIV-lea, conturăm suficiente argumente despre înfrățirea celor două orașe cu vechi statute culturale, argumente pe care le reproducem fără ezitare însă: în anul 1370, Reşedinţa episcopală a Severinului l-a avut ca prim episcop pe Daniil Critopol, grec, cărturar din Vicina, care, sub numele religios de episcopul Antim, a slujit sfântului lăcaş între 1370-1381. Din cauza persecuţiei stăpânirii maghiare a vremii, însă, episcopia Severinului a fost mutată la Strehaia şi, în final, la Râmnic. Biserica actuală a Catedralei Râmnicului având hramul Sfântului Nicolae, a fost ridicată pe fundaţiile altor biserici mai vechi începând cu anul 1383. Iniţial, a fost construită sub oblăduirea Sfântului Episcop Calinic Cernicanul între anii 1850-1856. Dacă mai fac referire și la un alt aspect drag sufletului meu, faptul că primii 6 ani din bogata-mi activitate profesională (peste 44 de ani) au fost petrecuţi tot la Severin, reiese clar de ce iubesc eu Severinul căruia-i spun orașul vieții mele. Aşa se face că, de mulți ani, vin mereu în orașul de pe malul stâng al bătrânului Danubiu, la evenimente culturale severinene, iniţiate şi susţinute de distinşi oameni de cultură.Așa s-a întamplat și-n 18 iulie 2015, când ne-am prezentat la un eveniment de gală găzduit de... ”bătrâna” Casă a tineretului.Cu un grup de vâlceni, oameni de cultură, între ei, Violeta Scrociob, dr. Valentina Popescu, Radu Mihăilescu, poet, Nicu Cismaru, președinte al Societății Culturale „Anton Pann”, după ce am vizitat, ne-am rugat și am aprins o lumânare la mănăstirea Vodița, am sosit la Casa Tineretului… în mare sărbătoare.Sub bagheta maestrului prof. Dan Șalapa, iniţiatorul şi amfitrionul manifestării, altfel poet şi jurnalist, au început prezentările…Mai întâi, cele ale persoanelor participante, apoi ale organizatorilor – Societatea cultural-artistică DUNARIS Mehedinţi, Biblioteca judeţeană “I. G. Bibicescu”, Fundaţia pentru tineret Mehedinţi, Asociaţia Tineretului liber Mehedinţi şi, în partea a treia, momentul cel mai aşteptat, de altfel, prezentările de carte. Severineanca Gabriela-Mimi Boroianu, un debutant editorial într-ale poeziei, și-a lansat cartea ”Cântând iubirea”, prefațată de doamna Lenuș Lungu, carte apărută sub egida site-ului Cronopedia, la editura “Editgraph” – Buzău, în 2014.Onoarea de a o fi prezentat, a revenit subsemnatului, un nespecialist al domeniului critic, dar care a încercat să surprindă elementele esenţiale ale acesteia. Aşa se face că am afirmat şi acolo că poeta Gabriela-Mimi Boroianu are maturitate în exprimare, creează imagini de mare sensibilitate și transmite ceva cititorului, la fel cum sunt sigur că nu se va opri aici. Drumul literar pe care începe să urce este într-adevăr dificil, amărăcios de dulce, pretențios, însă va trebui să persevereze, să caute mereu lumina din cuvinte, volumul lansat făcând dovada unui potenţial elocvent în acest sens… Autoarea, în alocuţiunea rostită şi-a învins cu greu emoțiile, emoţii care s-au extins și spre numerosul public iar aplauzele au fost pe măsură. Partea a doua a manifestării l-a avut în centrul atenţiei pe prozatorul Mihai Hafia-Traista, care și-a prezentat volumul de nuvele şi povestiri intitulat ”Aproapelui cu ură”, Editura RCR Editorial Bucureşti, 2014. Despre carte a vorbit dl. profesor Constantin Stana, scriitor, eseist şi critic literar, care a punctat principalele calităţi ale scriiturii distinsului autor, membru al USR, dar şi al Uniunii Scriitorilor din Ucraina, domnia-sa fiind scriitor român de expresie ucrainiană, originar din Sighet, Maramureş. Aşa se face că, despre Maramureș, locul de baștină al autorului prezentat, a vorbit în cuvinte elogiatoare şi pline de emoţie, domnul profesor Grig Gociu, a cărui studenţie s-a petrecut pe meleaguri ardelene şi maramureşene, distinsul vorbitor, însă, fiind şi un romancier de forţă, autor al unei trilogii, din care primele două volume deja au fost lansate în cadrul proiectului CĂMINUL RACOVIŢĂ. Întâlnirea de la Severin a fost plină de căldură, pusă sub semnul “iubirii” din versurile poetei şi cele ale “urii” prozatorului, a fost completată de o interesantă expoziţie de carte din patrimoniul filialei bibliotecii I. G. BIBICESCU, cuprinzând volume de proză şi poezie având două teme, reieşite din contextul manifestării, anume: o dată, lumea satului românesc şi, cealaltă, iubirea, dragostea. Întreaga atmosferă a fost completată la modul excepţional de… ”meseriași”, oameni de mare valoare culturală şi artistică, între ei nu doar scriitori ci şi editori, bibliotecari, jurnalişti, cititori sau tineri aspiranţi la gloria literară. Printre toţi aceştia, l-am întânit şi pe dl. Teo Pavelescu, fostul director general al celor două hidrocentrale, Porțile-de-Fier I și II. Deci, aş conchide eu, că și ramura energetică face casă bună cu fenomenul cultural! Iată, aşadar, de ce iubesc eu, Severinul!Puiu Răducan
Citeste mai mult…

De dor...

Chemările muzei E lumea tăcere și-i noapteși-i frig,Închisă-n orbire cu teamăte strig,Cortina ridic-o te așteptsă revii,Să-ntregim în noi raiul scăpândde pustii,Să râdă lumina un timpnesfârșitSă rodească în suflet și gândînmiit,La timpul când stele în ochistrălucesc,O muză te strigă din vers -te iubesc! de Gabriela Mimi Boroianu02.07.2015 Ai putea fi... Ai putea fi apa care stâmpără setea unui întreg deșert înflorindu-l, Ai putea fi soarele ce încălzește inima Alaskăi transformând-o într-un câmp cu flori, Ai putea fi Steaua Polară călăuzind corăbii rătăcite în ocean ducându-le spre țărm, Ai putea fi verdele pădurii ce acoperă trupul adormit al Terrei protejând-o, Ai putea fi orice... dar nu m-ai putea iubi mai mult decât mă iubești atunci când mă ascunzi în cuvânt! de Gabriela Mimi Boroianu02.07.2015 Îmi lipsești... Mă simt prinsă într-un carusel al cuvintelor ce mă poartă când spre cer când spre iad, amețindu-mă... Iar tristețea se prăvale ca un val de mare înecându-mi sufletul, luându-mi speranța. Îmi răscolește gândurile dându-le o altă ordine pe care n-o înțeleg, dezorientându-mă. Cândva un nufăr plutind pe lacul sentimentelor tale, hrănindu-mă cu ele, înflorind din ele... petale de lumină. Acum e doar tăcere... și doare.Îmi lipsești... de Gabriela Mimi Boroianu02.07.2015 Așteptându-te... Mi-am așezat amintirile în poezii ca, dacă mă va găsi cumva uitarea, să-mi recunosc ușor pașii pe cărarea ce mă duce spre tine... Mi-am așezat glasul în versuri ca, dacă mă va găsi orbirea, rostindu-le să știu unde e poarta universului ce se deschide spre tine... Mi-am așezat dorurile în cuvinte ca, dacă într-o zi nu voi mai ști vorbi, tu să le găsești și să știi că dincolo de tăceri sunt eu ... așteptându-te. de Gabriela Mimi Boroianu03.07.2015 Glas de suflet Îmi scria ploaia pe geamde vântul ce-ți învăța vorbeleca să fure cu ele, florilor, săruturi petaleașa cum tu îmi furai dulceața buzelor; îmi scria de stele cum te urmăreauca să-nvețe vraja ochilor tăice-mi făceau sufletul să îngenunchezecerându-ți să nu-ți intorci niciodatăfața de la mine; îmi scria de ea cum încercă,în fiecare strop, să-ți învețe moliciunea pieliiși blândețea mângâierilor în voia căroramă lăsăm uitând de mine... N-am vrut să citesc. În ochii mei iubirea și-a scris noteleiar sufletul meu citește partituraridicându-şi glasul... Îmi șoptea o frunză la geamde geamătul nopții ce răscoleacâmpiile cerului strigându-te; de încremenirea munțilorce-şi doreau să-nvețetăcerea de la tine; de lacrimile izvorului ce-ți căutaurmele în iarba crudă a uitării. N-am vrut s-o ascult... Speranța își ținea pledoaria"va veni, va veni, va veni..." Iar sufletul meu îi devenea ecou... de Gabriela Mimi Boroianu03.07.2015 Îți amintești?  Te-am așteptat mereu la marginea timpului... acolo unde clopotul bisericii îți număra venirile și plecările sfâșiindu-mi sufletul cu dangătul lui ce-mi lovea în coaste. Am plecat să te caut dincolo de mine dar furnicarul străzii îți ascunde urma pașilor și nici ochii tăi nu mai luminează asupra mea să mă ghideze. Simt că te pierd... Mă dor amintirile ce le-ai înghesuit la mine în suflet ca pe niște lucruri de prisos de care ai vrut să scapi. M-am așezat pe trotuarul viselor lângă o iluzie ce vindea speranțe am vrut să-mi vând dorul de tine dar... nimeni nu l-a vrut. Îți amintești îmi spuneai că ești cel mai bogat om dacă ai iubire. Dar n-am înțeles atunci cât de sărac rămâi când o pierzi... de Gabriela Mimi Boroianu03.07.2015
Citeste mai mult…

Precum lumina

Tociți sunt pașii mei de aceleași drumuriO repetabilă poveste a lui "a fost"Ce risipeșt-un azi în albe fumuriIar mâinelui nu-i lasă nici un rost...Îmi port nefericirile de mânăȘi am un chef teribil să mă certSub fruntea mea-i tot mai mereu furtunăIar viitorul pare-aşa ceva incert.Mi-e dor să am din nou un țel în viață(Nu-s un robot ce-are doar un singur program!)Să mă arunc cu încredere în față,Spre-o nouă provocare, cum altădat' făceam...M-am săturat de cenușiu-apăsătorCe-mi ține gândul prizonier între tăceriVreau să-mi ridic cuvintele și-apoi să zborPrecum lumina de sub a umbrelor poveri.de Gabriela Mimi Boroianu22.06.2015
Citeste mai mult…

Frământări

Mă doare lutul ce-mi stă lipit de oaseCând ochii-şi pierd lumina în amurg.C-adun în suflet o mare de angoaseȘi-o poftă să mă cert cu-un Demiurg!Îmi stă cuvântul sub semnul întrebăriiÎn vârful de peniță-i răsucitȘi-arai cu el adâncurile măriiRăspuns pe plac, însă nu am găsit.Aripi am pus la vers în zbor spre infinitDar s-a întors cu doruri înapoiNici de la ceruri răspunsuri n-am primitDe ce se-mpart iubirile la doi.Numai un suflet am și plin de frământăriCă jumatate nu îmi aparțineȘi l-am umplut cu-atâtea întrebăriCă nu mai știu ce-i rău și ce e bine.Știu doar c-aş vrea să am ceva mai multO binecuvântată pace a simțiriiSă scap de-al frământărilor tumultEliberând sinapsele gândirii.de Gabriela Mimi Boroianu22.06.2015
Citeste mai mult…

Secțiunea A 
- premiul I - Galina Martea, 
-premiul III - Adăscăliței Mariana,
-mentiune - Mihaela Aionesei, Ioan Gelu Crişan, Monica Ionescu.

Secțiunea B
- premiul III - Dorel Mihai Gaftoneanu,
- mențiune specială- Gela Enea,
- mențiune- Camelia Constantin, Valentina Geambaşu, Gabriela Mimi Boroianu, Elena Şerban.

Au participat un număr de 221 concurenți.

Citeste mai mult…
-->