Frământări

Mă doare lutul ce-mi stă lipit de oaseCând ochii-şi pierd lumina în amurg.C-adun în suflet o mare de angoaseȘi-o poftă să mă cert cu-un Demiurg!Îmi stă cuvântul sub semnul întrebăriiÎn vârful de peniță-i răsucitȘi-arai cu el adâncurile măriiRăspuns pe plac, însă nu am găsit.Aripi am pus la vers în zbor spre infinitDar s-a întors cu doruri înapoiNici de la ceruri răspunsuri n-am primitDe ce se-mpart iubirile la doi.Numai un suflet am și plin de frământăriCă jumatate nu îmi aparțineȘi l-am umplut cu-atâtea întrebăriCă nu mai știu ce-i rău și ce e bine.Știu doar c-aş vrea să am ceva mai multO binecuvântată pace a simțiriiSă scap de-al frământărilor tumultEliberând sinapsele gândirii.de Gabriela Mimi Boroianu22.06.2015
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->