Recenzie
Radu-Alin Balaj – „Licăriri… efemeride”
Volumul „Licăriri… efemeride” al lui Radu-Alin Balaj se înscrie într-o tradiție modernă a eseului românesc care combină reflecția filosofică, evocarea autobiografică și observația civico-culturală. Cartea, alcătuită dintr-o selecție de texte publicate între 2012 și 2017, adună experiențe, meditații și confesiuni filtrate printr-o conștiință intelectuală lucidă și etică. Titlul, alcătuit din doi termeni aparent fragili — licăriri și efemeride —, anunță o perspectivă contemplativă asupra existenței: scântei de gând, clipe, impresii care, deși trecătoare, devin repere de înțelegere a lumii contemporane.
Cartea se deschide cu un prolog confesiv, în care autorul își definește motivațiile și viziunea. Balaj își asumă o scriitură de observație morală și istorică, afirmând o orientare către „valorile democratice, creștine, europene și occidentale” și o credință în „triumful Libertății, Păcii și Dreptății sociale, culturale și științifice”. În aceste pagini de început se configurează ethosul general al volumului: o pledoarie pentru echilibru și rațiune într-o lume dezechilibrată.
De asemenea, introducerea oferă un autoportret intelectual al autorului: profesor de istorie, pasionat de literatură, filosofie și cultură, care își revendică o vocație de moralist lucid și de cronicar al lumii contemporane. Această dublă condiție – a observatorului atent și a omului care trăiește direct contradicțiile prezentului – devine motorul întregii cărți.
Eseurile sunt dispuse într-o succesiune cronologică și tematică, acoperind domenii diverse – de la istorie antică la educație, de la spiritualitate la reflecții sociale. Ele pot fi grupate în trei mari direcții:
Reflecții istorico-filosofice
Exemple: „Longevitatea – între antichitate și zilele noastre”, „Mirabilis Mundus – Lumea cât o nucă!”, „Amintire, Memorie… Vise!”, „Remember – C. S. Lewis!”.
Aceste texte pornesc de la o observație erudită (citarea lui Tacit, Nietzsche, Mircea Eliade, Philon Alexandrinul etc.) și dezvoltă o meditație despre condiția umană și timpul istoric.
Pagini de jurnal și confesiune personală
Exemple: „Didactica Magna – Titularizare 2013”, „Reverberații și Intensitate”, „Jurnalul unui succes”.
Aici tonul devine intim, diaristic, autorul alternând notația realistă cu reflecția morală. Sunt evocate experiențe din cariera didactică, dificultăți, frustrări, dar și momente de echilibru și resemnare activă.
Eseuri despre spiritualitate, cultură și identitate
Textele abordează teme precum credința, educația, valorile culturale românești și europene, relația omului cu știința și tehnologia, sensul globalizării. Autorul menține un ton umanist, echilibrat, fără a aluneca în patetism, dar nu se ferește de interogații morale.
Deși titlul volumului sugerează un caracter fragmentar, ansamblul se citește ca un jurnal de idei și o autobiografie intelectuală, în care firul roșu este preocuparea pentru sensul moral și spiritual al existenței.
Scriitura lui Radu-Alin Balaj se definește printr-o sinceritate discursivă și o erudiție accesibilă. Eseurile alternează registrul academic (citatul, referința istorică, argumentul rațional) cu registrul confesiv. Autorul citează frecvent din clasici ai gândirii – Tacit, Nietzsche, C. S. Lewis, Mircea Eliade, Erasmus din Rotterdam –, dar o face nu pentru ornament, ci pentru a ancora ideile proprii într-o tradiție a reflecției morale și culturale.
Stilul este preponderent didactic și moralizator, apropiat de cel al profesorilor-eseiști din perioada interbelică sau de eseistica civică a lui Nicolae Steinhardt și Andrei Pleșu. Limbajul are o expresivitate calmă, uneori arhaizantă, alteori tehnică. Unele pasaje trădează formația de istoric: claritatea argumentului, rigoarea cronologică, apelul constant la exemple.
În același timp, Balaj are o predispoziție lirică discretă, vizibilă în felul în care evocă copilăria, amintirile familiale sau peisajul rural bihorean. În fragmentele memorialistice, tonul devine nostalgic, cu accente de elegie luminoasă. Exemple precum descrierea bunicului care îl ducea la biserică sau scena cu câinele Rex demonstrează o finețe emoțională autentică.
De remarcat și modul de construcție a argumentului: autorul pleacă de la o observație concretă (un eveniment, o lectură, un fapt personal) și o amplifică într-o reflecție generală despre timp, memorie, moralitate sau educație. Acest tip de progresie – de la particular la universal – conferă textelor unitate și profunzime.
Tema centrală a volumului este timpul – privit în dimensiunea sa istorică, dar și existențială. În eseul inaugural, „Longevitatea – între antichitate și zilele noastre”, autorul discută un fragment din Tacit și reflectează asupra percepției antice asupra vârstei și duratei vieții. Dincolo de curiozitatea istorică, se profilează o meditație asupra fragilității omului și a modului în care civilizația modifică percepția duratei. Balaj caută echilibrul între rațiunea științifică și speranța spirituală – o trăsătură constantă a eseisticii sale.
În „Mirabilis Mundus – Lumea cât o nucă!”, autorul surprinde cu luciditate transformările rapide ale lumii moderne. Dispariția țăranului, globalizarea și accelerarea timpului devin semne ale unei crize de identitate. Textul are accente elegiace, dar nu nostalgice: Balaj nu respinge modernitatea, ci avertizează asupra pierderii sensului interior. El invocă figuri precum Nietzsche, Einstein, Erasmus, pentru a demonstra cum progresul tehnic ne poate îndepărta de spiritualitate.
În fond, „Mirabilis Mundus” este un eseu despre echilibrul dintre tradiție și modernitate, despre nevoia de a menține un sens etic într-o lume dominată de pragmatism.
Eseul „Amintire, Memorie… Vise!” este printre cele mai reușite din volum. Pornind de la distincția lingvistică dintre „visuri” (aspirații) și „vise” (imagini onirice), autorul construiește o adevărată teorie a memoriei și visului, cu trimiteri la filosofia greacă, la Biblie și la studiile lui Mircea Eliade despre șamanism. Textul combină analiza erudită cu confesiunea personală, ilustrând cum visul devine o poartă între rațional și mister.
Aici se manifestă latura cea mai speculativă și poetică a lui Balaj. Visele, amintirile și conștiința sunt văzute ca forme ale unei „licăriri” interioare, scurte dar revelatoare – exact sensul titlului volumului.
„Remember – C. S. Lewis!” este un text-omagiu dedicat celebrului eseist britanic. Balaj reconstituie cu rigoare biografia lui Lewis, subliniindu-i dimensiunea morală și apologetică. În această evocare se recunoaște idealul autorului însuși: intelectualul care unește cultura și credința, rațiunea și spiritualitatea. Eseul funcționează și ca o profesiune de credință literară – o afirmare a valorilor morale și educative ale literaturii.
Partea cea mai umană a volumului o reprezintă fragmentele de jurnal profesional („Didactica Magna – Titularizare 2013”, „Reverberații și Intensitate”, „Jurnalul unui succes”). Aici, Balaj se dezvăluie ca un profesor confruntat cu realitățile dure ale sistemului românesc: birocrație, inechități, lipsa meritocrației. În locul revoltei, însă, autorul preferă analiza și ironia calmă, dublată de o credință în sensul moral al muncii intelectuale. Această secțiune adaugă volumului o notă autentică de autoportret moral: un om al vocației, dar și al răbdării.
Titlul „Licăriri… efemeride” sintetizează esența estetică și morală a volumului. „Licărirea” sugerează o lumină scurtă, o revelație interioară; „efemeridele” – ființe de o zi – indică trecerea, fragilitatea existenței. Împreună, termenii desemnează filosofia autorului: viața și cultura sunt alcătuite din momente trecătoare care, privite cu luciditate, devin semne ale permanenței.
Această idee se reflectă în structura fragmentară a textelor, în tonul meditativ și în alternanța dintre reflecție și confesiune. Balaj caută în fiecare „licărire” o valoare durabilă, un înțeles spiritual dincolo de efemer.
Cartea are o puternică dimensiune etică. Fie că vorbește despre istorie, educație sau credință, autorul caută mereu o axă morală. El se poziționează împotriva superficialității, a corupției, a indiferenței spirituale, pledând pentru demnitate, modestie și autoeducație.
În același timp, Balaj nu este dogmatic: reflecțiile sale despre religie sunt deschise, tolerante, inspirate de ecumenismul european. Viziunea sa creștină se exprimă prin ideea libertății spirituale și a comuniunii între oameni, nu prin moralism rigid.
Această atitudine conferă volumului o notă umanist-creștină, apropiată de gânditori precum Nicolae Steinhardt, C. S. Lewis sau R. Wurmbrand – nume pe care autorul însuși le invocă.
Din punct de vedere literar, „Licăriri… efemeride” este o carte care combină eseul cultural cu jurnalul intelectual, o formă tot mai rară în literatura română contemporană. Prin amplitudinea temelor și claritatea discursului, Radu-Alin Balaj continuă tradiția eseiștilor-profesori ai culturii române (de la D. Micu și Al. Paleologu la contemporani precum Adrian Alui Gheorghe sau Sorin Lavric).
Ceea ce diferențiază însă volumul este sinceritatea neintermediată: Balaj nu scrie pentru a epata, ci pentru a comunica. El nu polemizează, nu impune autoritate, ci caută înțelesuri. Într-o epocă dominată de discursul ironic sau nihilist, autorul propune un ton calm, etic, constructiv.
Unele pasaje suferă de redundanță stilistică, iar densitatea citatelor poate fragmenta uneori fluxul narativ; totuși, aceste mici asperități fac parte din naturalețea unui discurs neacademic, viu, pasional.
Valoarea cărții nu stă în inovația formală, ci în coerența spirituală: un volum care adună, în manieră clasică, reflecții despre om, istorie și sensul vieții.
„Licăriri… efemeride” este o carte a lucidității și a măsurii. Radu-Alin Balaj se dovedește un autor care îmbină rigoarea istoricului cu sensibilitatea moralistului și cu modestia omului care observă lumea din marginea ei.
Volumul se citește ca un autoportret moral și cultural al unui intelectual român din prima jumătate a secolului XXI: educat, credincios, sceptic uneori, dar niciodată cinic. Fiecare eseu devine o mică lecție de echilibru și demnitate, o invitație la reflecție și autocunoaștere.
Dacă „efemeridele” sunt simbolul fragilității, autorul ne arată că tocmai din această fragilitate se nasc „licăririle” de sens care dau valoare vieții.
Cartea lui Radu-Alin Balaj nu este doar o culegere de texte, ci un manifest al răbdării și al credinței în om. Prin onestitate, cultură și seninătate, ea oferă cititorului nu doar informații, ci și un model de a gândi cu măsură într-o lume grăbită.
În concluzie, „Licăriri… efemeride” se înscrie cu discreție și noblețe în literatura eseistică românească, oferind o perspectivă umanistă asupra timpului și a destinului. Este o carte pentru cititori care caută sens, nu spectacol, și care cred că reflecția, oricât de „efemeră”, poate lumina drumul interior al fiecăruia.
iar brațul tău în tăcerile-mi celeste
-->