M-AM LOGODIT CU RĂBDAREA

Ninge peste tristeţea solemnă, frigul strânge hapsân,
nostalgia o-nveşmântez în clipe din anotimpuri vechi
astăzi multe ne dor, dar am rămas prin suflet perechi
şi demult, iubitule, eşti peste gândurile mele stăpân.

GÂNDURI PENTRU NOUL AN

Ninge cu dor prin poeme,
e anotimpul viselor rebele
şi flori albe de crizanteme,
cum sunt la tâmplele mele.

Cu alb se tiveşte orizontul,
Cerul, Pământul se unesc,
dalbul decor învie trecutul,
troiene pe care le ocolesc.

Ninge pe pragul unui gând,
viscoleşte şi-n sufletul meu,
sper ca Noul An să fie blând
şi pe cer să răsară curcubeu.

Îmi mai doresc ca-n Noul An
să ningă cu fluturi-n stomac,
o vară fierbinte printr-un lan
şi o cunună din flori de mac.

1 Ianuarie 2016 - MIT

LA MULTI ANI !

A MAI TRECUT UN AN...

A mai trecut un an şi-ncărunteşte viaţa
de multe ori întreb, rămân mirată, ştii?
de ce-ai zburat mereu prin alte galaxii,
fără s-atingi pământul, să-mi vezi faţa.

A mai trecut un an fără iubirea noastră,
dar şi azi privim spre aceeaşi fereastră,
în suflet ne va rămâne mereu deschisă,
şi-obloane vom trage când viaţa-i tristă.

A mai trecut un an, dorinţa şi azi e la fel,
te simt când eşti trist şi dorul este rebel,
atunci culege-mă-n căuşul palmelor tale,
mă soarbe ca roua ascunsă-ntre petale.

A mai trecut un an, la tine gându-mi este
şi azi răscoleşte nepământeana poveste,
anu-i pe sfârşite, dar nu iubirea noastră
te doresc, dincolo de lumea din fereastră.

A mai trecut un an, te rog priveşte cerul,
''La mulţi ani, iubitule''... este Revelionul !

31 Decembrie 2014- MIT

TEMERARII IUBIRII

Motto: Doar temerarii iubirii ating culmile fericirii -Maria-Ileana Tănase

Iubirea-i minunea lumii, pe-acest pământ,
din iubire devenim fiinţă şlefuită-n cuvânt,
dar hăţurile vieţii au rămas tot mai scurte
şi prin înţelepciunea vârstei visez la multe.


Dincolo de zori va rămâne visu' necuprins
focul ajuns demult tăciuni, nu poate fi stins, 
iar dorul se-ncălzeşte-n mănuşa sufletului
aşteptând să treacă şi durerea gândului.

Drumul întoarcerii ne zâmbeşte din ramă,
iar cenuşa cuvintelor şi astăzi ne cheamă,
şi ai zburat mereu prin galaxii de-aiurea,
dar mi-ai rămas aproape, aşa îţi este firea.

Singurătatea ne-a regalat părerile de rău
iubirea-i pe etajeră priveşte ca un bibelou,
dar speranţa escaladează munţii-ntristării,
doar temerarii iubirii, ating culmile fericirii !

28 Decembrie 2015 - MIT

P.S: O imagine care m-a emoţionat, aşa s-a născut acest motto şi poezia !

LUNĂ PLINĂ DE CRĂCIUN ( rondel )

Lună Plină eşti divină,
de Crăciun te-ai rotunjit
şi-ţi stă bine dodolină,
parcă-i fi pentru-mpeţit.

DE MOŞ CRĂCIUN

Ninge -n noaptea asta cu amintiri din copilărie,
de atunci au trecut multe ierni, dar emoţia-i vie,
printre fulgii de-argint o umbră se joacă zglobie,
toate-au rămas azi doar trecut, dor şi nostalgie.

Aud ca prin vis colindătorii îi simt în toată fiinţa,
gândul face pârtie prin nămeţii din mintea mea,
astăzi toate mă duc în urmă, dar pe-un alt drum,
amintiri ce le păstrez în al sufletului drag album.

De-atâta dor au îmbătrânit ninsorile din gânduri,
iar sub tâmple-am strâns multe ierni neperechi,
va fi un alt Crăciun când vei citi aceste rânduri,
toate-ţi vor aminti de ninsorile din vremuri vechi.

Ninge cu tăceri argintii peste amintirea căruntă,
fără să ştim sigur, când viaţa ne mai împrumută,
dar parcă-a fost ieri ce mi-ai spus în acel Ajun:
- Tu, eşti cel mai frumos cadou de Moş Crăciun!

25 Decembrie 2014 - MIT

NINGE CA O RĂZVRĂTIRE

Ninge dor cu dor ca o răzvrătire
şi-altă iarnă viscoleşte peste noi,
s-au aplecat copacii de mâhnire
că nu găsim cărarea pentru doi.

MONUMENT DIN CUVINTE

Este plină iarnă prin toamna mea pustie
viscoleşte duşmănos, iar visu-a-ngheţat,
astăzi, toate sunt, doar dor şi nostalgie,
un anotimp din care şi speranţa-a plecat.

ŢI-AM SĂRUTAT SUFLETUL

S-au schimbat multe anotimpuri în calendar,
şi peste arcul timpului ai rămas preţiosul dar, 
gândurile tale-mi sunt ca lumina unui felinar,
eşti destin hărăzit şi m-ai-nveşmântat cu har.

COPAC FĂRĂ SOARTĂ

Sub zidul tăcerilor te trăiesc în fiecare noapte,
din cărămizi răzbat şoapte de dor strangulate,
timpul oftează, iubitule, când nu găseşte clipa
iar demult mi-am frânt în zbor înşelător aripa.

Nimic nu s-a schimbat în suflet, prea bine ştiu
şi prin pădurile crescute într-un imens pustiu,
am sprijinit speranţa de-un copac fără soartă,
chiar dacă şi astăzi se-apleacă, bate în poartă.

Rătăcesc prin gândurile tale când clipe-s târzii
alai de fluturi duc pe aripi parfum de nostalgii,
iar ca simpli pelerini printr-un ţinut de poveste,
culegem roua zorilor fără să ne dăm de veste.

Am rămas prizonieră unei iubiri ca o nebunie,
am simţit timpul şi pergamentul unde s-a scris, 
pe-o treptă-a destinului ştiu c-am făcut istorie,
o dorinţă şi-mplinire ce-au trecut dincolo de vis.

27 Decembrie 2014 - MIT

BINECUVÂNTAT AN

Deseori, căutăm refugiu pe cărările trecutului
şi-ntâlnim gândurile odihnindu-se-n neuitare,
sufletul aşteptând parcă, răsăritul prezentului, 
iar fiorul poetic ne cuprinde într-o-mbrăţişare.

Gândurile alunecă prin cuvinte ca şi arcuşul
pe corzile de vioară, iar poemul prinde aripi,
răcoreşte travaliul suferinţei, ca nişte stropi,
iar de pe soclul creaţiei, îi cuprindem zborul.

Coborâm din prezent pe treptele melancoliei
şi-nveşmântaţi cu har prin binefacerile muzei,
sufletul, ca un păianjen, ţese hainele poeziei
şi doar suferind, descoperim măreţia bucuriei.

Trăirile, emoţiile şi gândurile primesc acordul,
iar cuvântu' le decriptează, linişteşte străfundul;
versurile împletesc ca o dantelă poemul-fiordul,
poezia-i modul ce-astâmpără mintea şi cordul.

Dar, în toamna mea târzie şi anotimp de poezie,
mi-am lăsat sufletul ofrandă, fără pic de gelozie,
iar azi în roşu Marsala, culoarea vinului sicilian,
îmbrac evenimentul din acest, binecuvântat, an.

19 Septembrie 2015 - MIT

P.S : Poezia a fost prezentată in premieră cu prilejul lansării primului volum de poezii- ,,Iubirea cu suflet martir''

IARNA ŞI-A AMINTIT

Frunzele tremură în bătaia vântului furios
copacii s-au resemnat de-atâta-ntomnare,
sus pe cer plutesc nori pufoşi, gri-albicios,
sporesc frigul, căci iarna nu-i o-ntâmplare.

Ceaţa-nfăşoară zarea cu pâcle vâscoase, 
iar frunzele-amorţite au uitat să fosnească 
după coline razele soarelui, neputincioase,
se destramă uşor dar fără să se irosească.

Frunzele au găsit în cădere drumul învierii,
vor hiberna până-n primăvara următoare
într-un covor pufos, aşezat pe pragul iernii
şi se vor odihni până la o nouă-ncrengare.

Iarna şi-a amintit că-i timpu' să fie stăpână,
a scos de la naftalină gerul şi l-a presărat
peste toamna zgribulită, ce face din mână
şi anunţă solemn, că sezonu'-i s-a poetizat.

29 Noiembrie 2015 - MIT