Cartea mă smulge din raft
cartea mă smulge din viață
eu pentru carte mă zbat
cartea să fiu mă învață
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Cartea mă smulge din raft
cartea mă smulge din viață
eu pentru carte mă zbat
cartea să fiu mă învață
Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Și totuși, tu ai fost cel ce m-ai chemat cu o ultimă rugă,
Și ruga ta tainică, șoptită prin gânduri șuvoi
Și-a adus către mine rodul arcuit de lumină
Într-un veșnic început ce-a purtat Altarul din noi.
Și totuși, tu ai fost cel ce mi-a protejat
Fiecar
🏆 Cupa universală de poezie 2023 🏆
În numele Revistei World Literary Art Impression, îi evocăm pe toți poeții și poetele respectate din lume să participe la concursul *Cupa universală a poeziei 2023*.
🕊️ Numai pacea poate salva lumea. Așa că tema
Orașele se pregătesc de... beznă?!
Trișori, neaveniți se-ncurcă-n idei
Ornate cu minciuni până la greznă.
Acum, pe colțul umbros al agendei,
Mărșăluiește clipa în schimbare
Neputincioasă sau puțin fragilă.
Ăst veac cultivă rugină se pare
Într-u
Călătoresc iar prin toamna copilăriei,
anotimpul și-a schimbat altă pălărie,
Mă rătăcesc lângă frunzele uscate,
am multe gânduri de ploaie furate.
Pe drumul plouat o frunză se plimbă,
și în copaci toate ramurile se schimbă,
Printre bolțile mari a
cu umbrele ce vin din față,
refrenele din glas de cuc
pe iarba aspră din fâneață,
ori în izvoare dor să pun
să nu-și mai uite apa care
sub creanga sfântă de alun
adună semne de-ntrebare,
sau într-o margine de gând
să mai as
Ascult graiul verii noastre mai liniștit,
în suflet un gând plecat iar a revenit,
Când tremură stelele pe cerul senin,
am gândul de toate verile noastre plin.
Pe cărarea înstelată suie încet Luna,
trandafirul nostru și - a colorat cununa,
Un gân
O petală albă a căzut iar pe prag,
vântul strânge petale albe în toiag,
Zorii varsă peste noi multă lumină,
ferestrele se deschid în grădină.
Plouă, sub un pom mă adăpostesc,
parcă și florile în grădină povestesc,
Ascult triluri frumoase de priv
GUSTÂND NEMĂRGINIREA
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu,
şi Dumnezeu era Cuvântul”. (Sfânta Evanghelie dupa Ioan)
Mă-nalț spre tine armonie pură,
din cupa ta să beau adâncul infinit
al veșniciei sacre-a primului venit
ce s-a d
Calatoresc primăvara printre cuvinte,
am multe gânduri strânse în minte,
Deseori privesc mai atentă pe stradă,
aștept ploaia peste noi iar să cadă.
Mergeam amândoi printre multe flori,
ascultam atenți ale primăverii acorduri,
Vreau să te invit la
Gândul iar cu sufletul meu vorbește
Luna pe cerul nopții îmi zâmbește,
M-am gândit să-ți scriu câteva rânduri
sunt pline mereu de multe înțelesuri.
Încerc să-ți găsesc sufletul printre stele,
călătoresc deseori noaptea printre ele,
Te regăsesc
Stau gândurile toate la un loc
privind metafora din poezie,
repusă de poet în strai baroc
în clipele de-adâncă frenezie.
Orfană-ntre cuvinte fără sens,
întinsă, parcă, pe o nicovală,
metafora, cu conținutul dens,
în strofă se așază cu sfială.
Și împletind
Sub pleoapa toamnei murmură gorunii,
Îşi dau bineţe păsări călătoare,
Iar ceru-şi prinde-un nor la cingătoare
(Pe gardul casei moţăie petunii).
Cu voal de-aramă, codrii şi ogoare
Se-nfăşură, în aşteptarea lunii –
Se-nghesuie printre zăplazuri unii,
Ce sper
Cândva om fi sfioase umbre râvnind la izul de gutui,
Ne-om „vindeca” singurătatea cu simţăminte amărui.
Ne vom feri sub crugul zilei de rânjetul anxiogen
Al morţii, care smulge clipe din fiece ipochimen.
Vom sta la coadă la uiumuri* cu tolba plină de p
Cyberpoeme
Ioan Muntean
o durere căzută
Ioan Muntean
o durere căzută
o frunză mică
ca o durere căzută
nu am vrut să pășesc
pe pielea ta
atât de clare și subțiri
urme tăcute ai păstrat
acum alte zeci
devin precum un etaj
înainte să ajung acasă
și tot te întâlnes
Tăiem adânc în muguri de angoase,
Aroma lor ne stă în gât, coclită
(Pe crengile atinse de artrită,
Atârnă, de un ştreang, speranţe roase).
Edenica secundă-i adormită,
Pe chipu-i alb se-nghesuie grimase;
Un ornic cam bezmetic stă de şase,
Cu suliţa de-o raz
S-a pornit război, aud chiar la știrile din crâng
Zumzăie umbrarul tot, paltini și-un salcâm nătâng
Parcă-n aer simt miroznă și de izmă și de nuc,
Ies pe prispă și desculță, uit de toate și mă duc!
Am uitat de gustul dulce, amărui și-nțepător,
Beau
De ziua voastră, sensibili creatori de emoții răscolitoare în vers sau în proză:
Cum, oare, poți trăi așa
Arzândă frunte, ah, mâna îți miroase acut a poezie!
Cu verbul A IUBI clădești imensul univers.
Din fiecare deget îți saltă îndrăzneț un vers;
Ca miei
Se spune într-o legendă demult uitată că toate păsările veneau să ceară sfatul bufniţei. Aceasta era cea mai bătrână dintre toate şi îşi făcuse un renume din înţelepciunea sa. Bufniţa locuia într-o clopotniţă veche de biserică şi nu ieşea decât…
Citeste mai mult…Codruţa-Elena Nagy Se septembrizează clipa (debut) Codruţa-Elena Nagy Se septembrizează clipa (debut) Read more publications on Calaméo Codruţa-Elena Nagy Se septembrizează clipa ~ Iau pulsul zilei şi constat că încă sunt vie ~…
Citeste mai mult…Mi-e sufletul o poezie,Și poezie tot culeg.Pe coala albă de hârtie,Cuvintele cu grij-aleg.Din praf de luna și din stele,Le iau în noaptea selenară,Le scutur ... mă îmbrac în ele,Pe Pegas urc și zbor ... și zboară ...Văd lumea toată ... o poveste…
Citeste mai mult…Mi-e sufletul o poezie,Și poezie tot culeg.Pe coala albă de hârtie,Cuvintele cu grij-aleg.Din praf de luna și din stele,Le iau în noaptea selenară,Le scutur ... mă îmbrac în ele,Pe Pegas urc și zbor ... și zboară ...Văd lumea toată ... o poveste…
Citeste mai mult…
Comentarii
Oare am postat-o unde trebuie?
Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!
Vă mulțumesc.
Sănătate!