ÎN OCHII MEI
Cândva, ţi-au adormit privirile în părul meu,
cerul senin l-ai regăsit în ochii mei de rouă,
am fost aripa unui zbor ce l-ai dorit mereu,
iar astăzi fulgeră tăceri pe-amintiri şi plouă.
Lacrimile tristeţii-şi caută albia-între riduri,
iar din iubire te-am ascuns printre rânduri
când dorul mă frământă, înfloreşti din vise,
şi caut clipele de ieri, ce-n păr sunt prinse.
Dar ţi-am legat tăcerea de gândurile mele,
te-am ascultat când ţi-a fost greu, prin ele,
de la fereastra minţii minunile-ţi povestesc,
ce dor mi-a fost de tine !...şi unde te găsesc?
Privindu-te prin ochii mei, tu ai găsit un rost,
destin rămas orfan şi zbor măreţ ţi-am fost,
cu plecarea ta s-a cuibărit tristeţea-n priviri,
dar am păstrat îmbrăţişările din alte regăsiri.
12 Mai 2015 - MIT
-->
Comentarii
Multumesc frumos,Gabriela Mimi Boroianu, pentru popas, semn si apreciere !
Vă multumesc frumos, domnule Mihail Toma, pentru lectură, semn si comentariu!
Foarte frumos, candid, însumat! Mi-a plăcut. Ca bărbat, am descoperit uimiri târzii, plăcut dureroase în întâlniri de o cafea, când cercetător privirea și-o scăpa și eu, același insenbil, mă cătam la ea.Într-un târziu, văzând că din cafea privirea nu o scot,și-a ridicat posteriorul ,
și a zis cu tronc: Plătește el, că e un porc!
Vă multumesc, Ion Rodica Nicoleta, pentru popas, lectura si apreciere !
cuvinte frumoase, impletite cu talent, intr-un poem fabulos. Felicitari!