MONUMENT DIN CUVINTE
Este plină iarnă prin toamna mea pustie
viscoleşte duşmănos, iar visu-a-ngheţat,
astăzi, toate sunt, doar dor şi nostalgie,
un anotimp din care şi speranţa-a plecat.
Navigăm în aval şi-amonte printre rânduri,
iar dimineaţa desfacem nodul din gânduri
şi de pe puntea minţii rămasă clandestină,
ne vorbim prin şoapte şi-apoi găsim tihnă.
Ţi-am rămas una din nepreţuitele comori,
floare crescută şi culeasă-n zorii cu rouă,
azi, m-afund în tristeţi, deznădejdi, dureri,
iar prin sufletul pustiu bate vântul şi plouă.
Mi-ai înălţat măreţ monument din cuvinte,
vers alb sau rimă, parcă-s coloane infinite,
dar oricâte cetăţi vei cuceri în restul vieţii,
Roma va fi eternă şi dincolo de relele lumii.
30 Martie 2015 - MIT
P.S: Poezia prezentată in premieră şi deschide cel de-al doilea volum de versuri. ( din imagine )

Comentarii
Va multumesc, doamnaEmilia Popescu Rusu, pentru popasul pretios, lectura si apreciere ! Cu drag!
Felicitări!