Jocuri de cuvinte - veveriță

Geografie lingvistică

       Orașul veverițelor

       Moto: „Lampagiu de altădată,/ Vino şi pe strada mea,/ Că săraca-i luminată/ Numai când se-ndură-o stea!” (Citadină, de Otilia Morţun, din De la croşetă... la floretă – epigrame, 1978)

       În 1972 am făcut practica de astronomie geodezică pe vârful Giumalău, Muntele Giumalău din Carpații Orientali, în nord-estul țării, cu profesorul Marinescu, colonel. Am locuit la cabana Giumalău (1641 m altitudine). Aspectul general al acestui munte este acela de trunchi de con. Lângă vârful principal, Giumalău, de 1857 m altitudine se află un al doilea vârf, de 1825 m altitudine, particularitate ce a dat Giumalăului şi un al doilea nume, cel de Geamănul.

       Din cupola masivă, cu forme greoaie, se desprind radial picioare de munte, mai lungi, ori mai scurte. Această asimetrie vest-est face ca traseele turistice dinspre Obcinile Bucovinei să fie mai lungi, de 6-7 ore, dar mai domoale şi mai uşor de parcurs.

       Urcam de la cabană spre vârf, făceam măsurători pe stele, pentru determinarea latitudinii și longitudinii astronomice ale punctului de stație, punct geodezic marcat cu bornă, dar și azimute astronomice către alte puncte marcate luminos. Coboram către dimineață la cabană și dormeam un somn bun de 4-5 ore.

       Rețin că într-o duminică ni s-a spus să nu ieșim din camera mare în care locuiam 8 studenți ofițeri și profesorul. Că un activist de partid face un chef la cabană. Am călcat consemnul, activistul m-a văzut, eram căpitan, s-a interesat de noi, la întoarcere m-a chemat la el și m-a întrebat dacă nu beau un pahar de vin. I-am spus în glumă că nu mă lasă profesorul.

       A trimis cabanierul după profesor și colegi și abia atunci a început adevăratul chef. Și peste 3 zile am fost controlați de șeful catedrei, colonelul Goga. Aranjasem o vizită la stâna de lângă cabană. Am mâncat o jintiță pe cinste pregătită de cioban și la întrebarea de final asupra plății distracției ciobanul ne-a informat că militarii au liber la de-ale gurii ciobănești!!

       Peste două zile au ajuns la cabană turiști care îl cunoșteau pe colonelul Goga și urmau să meargă pe jos spre vârful și cabana Rarău. Împreună cu profesorul Marinescu i-am însoțit pe jos câteva ore spre Rarău, am dormit o noapte la cabană, apoi ne-am întors amândoi pe șosele, cu „ia-mă, nene!”

       La terminarea practicii am coborât de la cabana Giumalău spre Dorna-Arini. Acolo, grupa noastră de patru, 3 studenți și profesorul, așteptam pe șoseaua spre Vatra Dornei trecerea unei mașini. Lângă noi erau 3 fete frumoase foc în pantaloni scurți. Trece un ARO, facem semn, oprește la 20 de metri după noi, fetele sprintene fug, apoi se întorc bosumflate, spunându-ne „Mergeți, că a zis să vină ofițerii!” Ne-am dus, era un administrator de mănăstire care ne-a dus până la parcul din Vatra Dornei, în orașul de unde vroia să aprovizioneze mănăstirea. Și nu ne-a primit banii!

       Peste ani, în 1986, pe când eram șef al unui laborator de cercetatre științifică, desființându-li-se funcțiile în Academia Militară, colonelul Goga Gheorghe a devenit locțiitorul directorului centrului nostru de cercetare, iar coloneii Marinescu Dionisie (astronom) și Câmpeanu Vasile (cartograf) au devenit cercetători științifici în laboratorul pe care îl conduceam.

       Anii trec. Profesor universitar la Universitatea din București, am hotărît ca în anul 2009 să sărbătorim 50 de ani de la absolvirea cursurilor liceului militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc (promoția 1959). Am avut doi prieteni bucovineni, Virgil Griboveanu din Rădăuți și Nistor Buburuzan din Prisaca Dornei, despre care nu știam nimic de 50 de qani. Aveam o carte veche de telefoane fixe Romtelecom.

       Am găsit un nume Griboveanu al unei doamne din Rădăuți. Am dat telefon în martie 2009, doamna mi-a răspuns. Era cumnata lui Virgil și mi-a dat numărul de telefon fix al lui din Vatra Dornei. Așa că a venit la întâlnire. Eram amândoi matematicienii clasei, cu medii 10 în toți anii.

       A urmat cursurile școlii militare de artilerie antiaeriană și radiolocație din Brașov, cu colegii liceeni Băltărețu Mihai, șeful clasei noastre, Decsei Nicolae și Făiniș Mircea. La absolvirea cursurilor școlii a fost declarat inapt pentru serviciul militar, a urmat cursurile ASE, a lucrat ca finanțist numai în Vatra Dornei.

       În primii ani de după întâlnire ne-am întâlnit în București, unde venea la spitalul CFR 2 pentru control. Apoi a decedat. Nu am putut merge la înmormântarea sa, dar au mers nașii noștri, Florentina și colegul nostru general Gheorghe Crețu, care l-au adus cu ei pe ÎPS Teodosie, din 2001 întâistătător al Arhiepiscopiei Tomisului. cu care erau prieteni. Surpriza familiei a fost mare. Am rămas prieteni pe facebook cu fiica sa Dana și cu nepotul.

       Pe Nistor l-am găsit în cartea de telefoane a municipiului Suceava. A venit și el la întâlnire, singur. La absolvirea liceului nu i s-a permis accesul într-o școală militară din simplul motiv că tatăl său, șofer, avea un dosar juridic pe rol pentru un accident rutier. A urmat facultatea și fusese directorul unui mare atelier auto din Suceava. Și el a decedat după revedere din cauza unui atac de cord. Am rămas prieteni pe facebook cu soția sa Rodica și cu fiica Lorena. Dumnezeu să-i aibe în pază pe colegii decedați!

       Revenim la orașul Vatra Dornei. Aflăm cum s-a construit orașul stațiune, datorită unui bucovinean (https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Deac), Vasile Deac, analfabet, care l-a convins pe împăratul Franz Joseph să construiască un oraș. A plecat singur, călare pe un cal înalt. Aşa spun documentele (vezi și la https://bjmures.ro/wp-content/uploads/2022/01/S00108.pdfdespre Țara fagilor).

       În ebruarie 1886 a trecut prin zăpezi munții Dornelor, apoi Ardealul și Apusenii, toată Ungaria și mai departe. Crăcănat în șa, ițarii strânși pe picior abia-i ajungeau până-n scări. Țăran analfabet, se semna cu degetul. Dar figura-i e dârză, decisă să treacă de orice obstacol. Patru zile a făcut până la Viena, peste 800 km.

Azi e ușor de gândit cu aplicația Rome2Rio!

       Purta în desagă planurile unei localități pe care o visa să fie de talia marilor staţiuni balneare ale Franței, Germaniei sau Italiei. Mici machete din lemn, cu fiecare clădire-castel în parte. Studii detaliate, realizate vreme de peste 5 ani, de un grup de austrieci, renumiţi în domeniul lor, balneologul Loegel, arhitectul Brang, inginerul Ziffer, chimistul Ludwig şi geologul Stür, directorul Institutului Imperial de Geologie, aduși cu greu de la Viena, spre a cerceta apele vindecătoare ale Dornei. Erau experți iluştri, cărora ţăranul bucovinean le câştigase încrederea cu entuziasmul lui. Îi convinsese că odată ajuns în audienţă la Împărat, îl va face să accepte proiectul cel îndrăzneţ.

       Până ca acest Vasile Deac să fie primar, Vatra Dornei era un biet târg uitat pe crestele unor munţi de la marginea împărăţiei. Prin el a devenit un oraş-staţiune celebru în toată Europa. Acest om a fost singurul primar de sat (şi român pe deasupra) care a luat vreodată masa cu Împăratul Franz Joseph. La sfârşitul unei singure conversaţii, Deac l-a convins pe împărat să investească în târgul lui bucovinean, în ciuda refuzurilor autorităţilor, speriate de anvergura proiectului. Toţi i-au fost împotrivă, dar el nu s-a lăsat. În epocă, s-a vorbit că a fost un miracol. Un om. Un singur om a făcut toate astea.

       Coborîm în Gara Castel, Vatra Dornei-Băi, exact în centrul cunoscutei staţiuni montane. Acum există trei pârtii. Din gară, sunt doar câţiva paşi până la marele Pod peste Dorna, de pe care se sinucideau pariori faliţi la ruletă. Pe celălalt mal, chiar pe faleza înaltă, e ruina maiestuosului Cazinou, celebru în tot imperiul. La inaugurarea lui au venit chiar împăratul Franz Joseph, împreună cu fiul său, arhiducele Franz Ferdinand.

       Cazinoul e azi în paragină. Pardosit cândva cu marmură de Carrara, cu imensele lui policandre din cristal de Murano, coborînd din tavane... Sală de teatru, bibliotecă imensă, spaţii de utilitate publică, cofetărie şi restaurant elegant... În Europa, prin dimensiunile şi fastul său, rivaliza doar cu celebrul cazinou german de la Baden-Baden.

Portret din Sala oglinzilor de cristal

       Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, aici veneau cei mai înstăriţi nobili din Viena, Praga, Berlin, Lvov sau Budapesta, conţi, baroni, prinţi... Baluri fastuoase ce ţineau până la ziuă... În spate, se întinde Parcul imperial, cu marile izvoare minerale, ce încă îşi păstrează frumuseţea.

       Şi veveriţele, domesticite parcă „genetic", de sute de ani, care coboară din copacii bătrâni şi aproape îţi mănâncă din palmă. Nu prea poţi, deși crezi, să le atingi, să le mângâi. Lângă Cazinou e Hotelul balnear Carol, cu cele patru turnuri pe colţuri. A fost refăcut, de cinci stele.

       Pornind de-aici, de-o parte şi de alta a râului, sunt plasate şi celelalte monumente dornene: Gara-Castel, Palatul Comunal, Palatul Naţional Român, Biblioteca, Biserica Catolică, Teatrul Evreiesc, Policlinica balneară, Farmacia Franz Joseph, Izvorul Ioan, Izvorul Sentinela...

Vatra Dornei, vedere generală

       Fără exagerare, sunt, într-adevăr, palate! Sunt clădiri somptuoase, cu alură imperială, cum vezi în mijlocul Vienei. Sunt miracole în România, pentru secolul al XIX-lea! Şi toate se aflau atunci ca machete și schițe în desaga acelui primar legendar. Toate înălţate de un ţăran care, prin forţa personalităţii sale, a reuşit să adune mai multe „fonduri europene" decât au făcut-o toţi primarii ce i-au urmat. Detalii despre viaţa lui au fost descoperire abia acum câţiva ani, în arhivele imperiale. Un destin incredibil.

       Acest om fără carte prețuia învăţătura. La un ospăţ dat de dânsul pentru realegerea ca primar, a ţinut o cuvântare pe care ar putea-o invidia mulţi oratori. A închinat un pahar spre propăşirea învăţăturii, sfârşind cu următoarele memorabile cuvinte: «În vremea mea, era veacul întunericului, acuma e cel al luminii!».

       Performanţele lui Vasile Deac au uimit lumea. Încă din al doilea an de mandat, a introdus iluminatul public. A făcut drumurile, podul nou peste Dorna. În 1878, s-au deschis două farmacii şi au început lucrările la policlinică. În acelaşi an, Deac l-a convins pe ministrul agriculturii, contele Julius Falkenhein, asupra necesităţii ridicării la Vatra Dornei a unui stabiliment balnear modern. Iar în 1880, a înaintat ministerului de interne austriac lista cu semnăturile populaţiei, prin care se solicita statutul de oraş.

       Visul lui Deac a fost ca orașul să devină staţiune, una de nivel internațional! Experți precum Brang, Loebel, Ziffer, Ludwig, Stür erau elita Austriei în domeniu. I-a ţinut la Dorna ani la rând, finanţându-i să studieze în amănunt apele minerale şi toate oportunităţile locului. Apoi să plece în vizite de documentare în Franţa, Germania şi Italia, spre a analiza cum sunt făcute alte staţiuni de prestigiu. Aceştia au realizat macheta întregului oraş.

       Primarul Deac a asigurat fondurile necesare pentru lucrările de investiţii, prin valorificarea materialului lemnos din pădurile comunale, plus dobânzile din sumele depuse în bănci. Cu toate astea, ministerul de interne austriac s-a opus vehement. I-au pus piedici lui Vasile Deac. L-au refuzat şi amânat. Până la urmă, au aprobat doar construirea unei staţiuni balneare modeste, de nivel local (regional).

       Dar primarul, sprijinit de cercetările oamenilor de ştiinţă austrieci nu s-a mulţumit cu atât. Întrucât toate insistenţele şi încercările de negociere eşuaseră, nu mai era decât o singură soluţie: un drum la împărat.

       Astăzi se ştie cu precizie locul unde a fost primit la Viena Vasile Deac de către împăratul Franz Joseph, în aripa dreaptă a palatului Hoffburg, la parter, unde se află azi Biblioteca Naţională a Austriei. Acolo a descălecat bucovineanul, după patru zile de drum, pornind direct către gărzile imperiale.

       Şeful de cabinet l-a luat deoparte şi i-a explicat protocolul: când intri, te aşezi în genunchi şi te adresezi cu „Fiţi binecuvântat, Maiestatea Voastră"... Primarul a păşit răspicat spre suveran şi, fără sfială, a rostit un „Bună ziua", ferm şi amabil, totodată, în limba germană, pe care ştia să o vorbească din familie, ca orice bucovinean, dar să o scrie, niciun cuvânt. Apoi a rămas în picioare, „drept ca un brad", zic oamenii, aşteptând să fie poftit înăuntru.

Palatul Hoffburg, Viena

       Împăratul a admirat demnitatea asta a lui. L-a invitat să-şi susţină pricina. Acolo, pe o masă tivită cu aur, a început Vasile Deac să înşire „mini-machetele" şi planurile, pornind să vorbească dârz şi concis despre tot ce avea de gând să realizeze în târgul lui îndepărtat. O lună de zile stătuse să memoreze aceste proiecte realizate europeneşte de cei patru savanţi.

       Pe de rost le ştia, filă cu filă. La orice întrebare era pregătit să răspundă. Această întâlnire din anul 1886 e descrisă în documentele imperiale de la Viena: Franz Joseph îl asculta cu admiraţie pe primarul analfabet, vădit impresionat de expunerea lui. La sfârşit, Vasile Deac a zis nişte cuvinte care s-ar putea traduce astfel: „Mărite împărate, dacă Dumnezeu lucrează pentru noi şi ne dă apă vindecătoare, de ce n-am fi vrednici să folosim binefacerea dumnezeiască pentru însănătoşirea celor mulţi şi suferinzi".

       Rezultatul a fost incredibil de rapid: Împăratul a aprobat pe loc proiectul. După atâţia ani de împotriviri, a fost nevoie de numai o oră de discuţie faţă în faţă cu mai marele urbei.

       Kaiserul austriac a lăudat documentaţia, considerând-o valoroasă, i-a lăudat primarului talentul administrativ. A semnat pentru alocarea unei sume impresionante de bani, necesari ridicării staţiunii. Apoi l-a invitat pe Deac la masă, alături de dânsul, un gest absolut unic în protocolul curţii, care l-a uimit şi pe şeful de cabinet.

       După masă, a trimis ordonanţa să îi aducă decoraţia „Crucea de argint cu coroană pentru merite", cea mai înaltă distincţie imperială în domeniul administraţiei. Împăratul a pus-o el însuşi pe bunda ţăranului bucovinean, promiţându-i că va să vină la Vatra Dornei în vara anului 1899, la inaugurarea staţiunii. L-a îmbrăţişat şi au bătut palma.

       Uluit de această izbândă, mitropolitul Bucovinei, Silvestru Murariu-Andrucovici, pleacă şi el la Viena, în luna mai a anului 1886, spre a-i mulţumi personal împăratului, de pe poziţia unui rang mai înalt. Dar demersul lui Vasile Deac a fost considerat cel mai spectaculos succes al unui primar din toate ţările stăpânite de imperiu, din afara graniţelor Austriei şi Ungariei.

       Ce-au hotărât s-a respectat întocmai: termenele de predare a clădirilor, în ziua fixată, „la cheie", cheltuirea banilor ţinută cu stricteţe, până la ultimul florin. Din nimic, se ridica zi de zi un oraş fabulos, întocmai ca-n planurile din desagă. Au fost aduşi meşteri veneţieni, s-au mobilizat forţe de muncă impresionante. În zece ani, toate clădirile staţiunii au fost înălţate. Și când mă gândesc că nouă ani (https://luceafarul.net/jocuri-de-cuvinte-metrou-geografie-lingvistica-din-septembrie-2020-linie-noua-de-metrou-in-cartierul-drumul-taberei-bucuresti) a durat construirea liniei de metrou Drumul Taberei – Spitalul Municipal în București în secolul al XXI-lea!

       Cel dintâi hotel, Carol, era mereu plin de oaspeţi străini, aşa că au început să se ridice şi altele. Iar la final, Cazinoul! Clădirea-simbol a oraşului, „Perla Imperiului Austriac în Bucovina". Aşa cum a promis, împăratul însuşi, cu fiul său, au venit să vadă „minunea", pe 10 iulie, 1899.

       Cazinoul din Vatra Dornei (o splendoare arhitectonică) s-a păstrat până la îngrămădeala din decembrie 1989, când a fost abandonat total. Distrus, aşa cum nu fusese nici în timpul războiului, nici de armata germană, nici armata rusă. Imediat după 1989, au început să se fure imensele policandre de cristal, căzile de cupru, fiecare fărâmă de marmură de Carrara... Zăbrele de fier ruginit sau fâşii de pungi cenuşii, astupă azi zidurile descărnate, dincolo de care se văd bălăriile ce-au năpădit prin saloane.

       De câţiva ani, s-au obţinut consistente fonduri europene pentru restaurarea lui, însă lucrările se amână. În faţa Palatului Comunal al primăriei, bustul vânjos al lui Deac stă la locul lui. Muzee întregi, toată cultura şi etnografia acestei părţi de Bucovină sunt adăpostite în această clădire seculară.

       Epoca lui Vasile Deac s-a încheiat în anul 1902, când acesta a plecat din primărie, fiind prea bătrân. Succesorul său, un anume George Botezat, a devenit repede slugă a cercurilor austriece, care l-au instigat să-l denigreze pe Deac. Vechea ranchiună, când primarul analfabet trecuse peste capul autorităţilor locale bucovinene, adresându-se imperiului, pentru a transforma Vatra Dornei în staţiune de nivel internaţional, nu pierise.

       Folosind presa vremii, acest Botezat, care-i fusese secretar lui Vasile Deac, l-a defăimat public pe acesta, acuzându-l că ar fi deturnat bani din fondul primăriei, pentru terminarea Cazinoului. Urmarea a fost dramatică. Vasile Deac s-a sinucis. Omul cel tare, care avusese putere să meargă până la împărat, ţăranul analfabet care fusese în stare să ridice un oraş, n-a fost în stare să se apere de acuzaţiile murdare ale celui mai apropiat om al său.

       Şi n-au sărit nici alţii să-l apere. Bătrân şi singur, cu onoarea sfărâmată, jignit până în adâncul fiinţei de acuzaţia de hoţie, a preferat să-şi tragă un glonţ în tâmplă. Era o zi de vară, pe 12 august 1909. Evenimentele din acea zi au fost relatate ulterior de familie. Bătrânul Deac n-a vorbit cu nimeni de dimineaţă. Părea preocupat de ceva, absent.

       S-a îmbrăcat în straie curate, ţărăneşti. A dat de mâncare vitelor. A închis grajdurile. Avea gospodărie rodnică, pământuri, copii, nepoţi... L-au văzut mângâind calul pe frunte, de multe ori, şoptindu-i mereu ceva la ureche. Apoi s-a dus în camera „de bună", unde a scris nişte socoteli prin care încerca să-şi dovedească nevinovăţia. Că învîțase să scrie cu copiii săi...

       Apoi şi-a scris testamentul: „Vrednic de a purta pecetea mea să fie acel primar care va izbuti să zidească cealaltă jumătate din Palatul Comunal... Până atunci, această pecete să se odihnească în pace. Amin." Iar la sfârşit, a scos un pistol dintr-un scrin şi şi-a tras un glonţ în tâmplă. Asta a fost tot.

       N-a simţit dorinţa să dea explicaţii. Să se dezvinovăţească în faţa cuiva. La înmormântarea lui a venit tot oraşul. Deşi sinucigaş, a fost îngropat cu mare cinste, chiar la intrarea în cimitir. Asociaţia preoţilor „Vladimir" din Vatra Dornei, a făcut această excepţie, fiindcă Deac sprijinise ridicarea multor biserici. Toţi preoţii au semnat că-şi dau acordul să slujească şi să-l îngroape acolo. Mormântul e şi azi la intrare. Cimitirul s-a extins în părţi, ca un alai, ca aripile unei păsări.

       Parcă anume ca să-i lase lui locul de dinainte, la stradă. În ziua aceea de vară, tot oraşul a plâns. Scriau ziarele că „s-au golit casele de oamenii care ieşiseră în urma sicriului". Murise un ţăran. În urma lui au rămas palate.

       Am scris despre Deac cu gândul la bunicii mei, patern Nițu Constantin, liberal, al cărui nume îl port, matern Ioana Dumitru, țărănist, primari cu schimbul ai comunei Livezeni, județul Muscel, între 1930 și 1940, la tatăl meu Nițu Gheorghe, ultimul primar al comunei Livezeni, între 1946 și 1950, din Frontul Plugarilor al lui Groza. În 1950 a devenit sat al comunei Stâlpeni. Oricum, iubitori sau nu de veverițe, de parcul și orașul cucovinean al veverițelor, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva sau oriunde!

 Partea întâi la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-veverita-1

 Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - veveriță.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - veveriță

Geografie lingvistică

         Veverița în (c)arte

       Moto: „Criticii de-o vor citi/ Pân-la urmă or rosti:/ E o carte cu desene/ Altoite pe... catrene.” (Cartea cu... carigrame, de Gheorghe Culicovschi, din Desene altoite pe catrene avocăţeşti, 2002)

       Scriitorii români au pomenit n operele lor de veveriță (vezi https://www.youtube.com/watch?v=7XW8SE7eQmE), mamiferul rozător arboricol, de talie mică, cu blana deasă și mătăsoasă, roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește mai ales în pădurile de conifere și în cea de foioase (Sciurus vulgaris).

       Sadoveanu a observat două veverițe („Două veverițe, una neagră și alta castanie, amândouă cu cravate albe, se alungau în spirală în jurul unui fag nalt și bătrân.”), dar Calistrat Hogaș, veșnicul călător, a observat mai multe („Veverițe negre și roșii, cu cozi stufoase și lungi, din încheietura înaltă a unei crengi își cumpăneau zborul spre copacul dimpotrivă.”). Odobescu nu a precizat numărul lor („Veverițele șugubețe cu coada vâlvoi... sar zglobii pe crăcile copacilor, ronțăind alune.”).

       Comparăm definițiile de acum cu definiția din urmă cu un secol a lui Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român: „veveriță f. mic cuadruped din fam. rozătoarelor cu urechile lungi și coada păroasă; blana-i se întrebuințează (Sciurus): veverițele sunt stricăcioase pădurilor și se pot ușor domestici. [Slav; VĬEVERIȚA]” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

       Pentru veveriță englezii au squirrel și provincialul scug, dar în Insulele Britanice există și feòrag în galică scoțiană, fiorag în manx, gwiwer velșă și în corni, iora și madra crainn în irlandeză, roddan biljagh în manx etc.

       În 1865, Henry David Thoreau, în Cape Cod, capitolul IX, „Marea și deșertul”, scria: „El a mai spus că acolo au fost găsite nurci, șobolani, vulpi, cooni și șoareci sălbatici, dar nu și veverițe.” (He also said that minks, muskrats, foxes, coons, and wild mice were found there, but no squirrels. [1865, Henry David Thoreau, Cape Cod, Chapter IX, "The Sea and the Desert", page 187]).

       În 1883, Alfred Easther, în „Un glosar al dialectului din Almondbury și Huddersfield”, folosea dialectalul scug: „«Să mergem la vânătoare de veverițe» este o expresie comună. […] un băț cu cap de plumb, folosit pentru a doborî păsările și veverițele.” («Let's go scug-hunting» is a common phrase. […] a stick with a leaden head, used for knocking down birds and scugs (squirrels). [1883, Alfred Easther, A Glossary of the Dialect of Almondbury and Huddersfield, page 78]).

       Francezii folosesc écureuil pentru veveriță, dar în Franța există și esquiròl și esquiròu în occitană sau provensală, gwiñver și kaz-koad în bretonă, scurriolu în (v. la https://www.educorsica.fr/phocadownload/pdf/animali-salvatichi-web.pdf) corsicană, spirou în valonă etc.

       În ziarul „20 minute”, din 25 mai 2022, la pagina 10, se scria: „Vedem că apare o diversitate de dispozitive. Ecopoduri, ecoducte, tuneluri, poduri aeriene, bănci sub structuri pentru vidre și castori, scări de frânghie pentru veverițe...” (On voit apparaître une diversité de dispositifs. Des écoponts, des écoducs, des tunnels, des ponts aériens, des banquettes sous les ouvrages pour les loutres et castors, des échelles de corde pour les écureuils… [journal 20 minutes, 25 mai 2022, page 10]). Vedeți de ce n-avem noi autostrăzi?

Armoiries avec un écureuil (stemă cu o veveriță, sens heraldic)

       Frédéric Weisgerber, în „Trei luni de campanie în Maroc: studiu geografic al regiunii acoperite”, scria în 1904: „Tufișurile înierbate abundă în valea Tensift, iar veverițele în toate regiunile forestiere.” (Les gerboises abondent dans la vallée du Tensift, et les écureuils dans toutes les régions forestières. [Frédéric Weisgerber, Trois mois de campagne au Maroc: étude géographique de la région parcourue, Paris: Ernest Leroux, 1904, page 226]).

       Nemții au Eichhörnchen și Eichhörn pentru veveriță, regional Eichkater și Eichkätzchen, în Austria, Eichkatzerl, dar și Ekkern și Eker în germană de nord, Katteker în germană veche și în germană de nord, Kaweechelchen în luxemburgheză etc.

       Într-o traducere a lucrării lui Charles Sealsfield, „Legitimații și republicanii. O poveste din ultimul război americano-englez.” (date publicate în 1847), se scria: „Această încurcătură de nenumărați tepi a însemnat că, literalmente, nicio veveriță nu ar putea sta pe vreunul dintre aceste trunchiuri de copac.” (Dieses Gewirre von zahllosen Stacheln ließ buchstäblich kein Eichhörnchen an einem dieser Baumstämme fußen. [Charles Sealsfield: Der Legitime und die Republikaner. Eine Geschichte aus dem letzten amerikanisch-englischen Kriege. Greifenverlag, Rudolstadt 1989, ISBN 3-7352-0163-6, Seite 153. Zuerst 1833; diese Ausgabe beruht auf der von 1847]).

       Rușii au generalizat belka - белка pentru veveriță, cu sinonimele vekșa - векша, mys` - мысь, bel`ciha - бельчиха, dar există și arhaicul veverica - веверица, prezent și în sârbă și în sârbo-croată.

       A. S. Pușkin, în „Povestea țarului Saltan”, scria: „Veverița cântă cântece și roade nuci” (Белка песенки поёт да орешки всё грызёт, [А. С. Пушкин, «Сказка о царе Салтане»]). Ascultați după clic!

       N. G. Porfiridov, în „Novgorodul antic. Eseuri din istoria culturii ruse din secolele XI-XV”, scria în 1947: „Le-au plăcut și, firește, și-au creat propriile legende de acest fel, precum povestea vânătorilor din Novgorod, de asemenea «martori oculari», păstrată pentru noi în Cronica Ipatiev, despre căderea tinerelor căprioare și veverițe direct din nori în ţinuturile Ugra şi Samoyede.” (Им нравились и естественно, в этом роде создавались собственные легенды, вроде сохраненного до нас Ипатьевской летописью рассказа новгородских охотников тоже «очевидцев» о выпадении прямо из туч молодых оленьцов и вевериц в землях югры и самояди. [Н. Г. Порфиридов, «Древний Новгород. Очерки из истории русской культуры XI-XV вв.», 1947 г., НКРЯ]).

       Veverița în onomastică

       Moto: „Însemn purtat de-o-ntreagă lume/ Ce dificil îl denumeşti,/ Că una e cum te numeşti/ Şi alta e să ai un nume.” (Numele, de A.C. Dragodan, din Dicţionar de epigrame, 1981)

       Nici veverița nu putea lipsi din onomastică, făcându-și simțită prezența atât în nume de oameni, cât și în nume de locuri sau toponime. Precis a fost întâi o poreclă pentru o persoană zglovie, zveltă. Dicționarul Onomastic (1963) ne informează despre prezența numelui de familie Veveriță.

Veveriță vă salută!

       Pentru veveriță englezii au squirrel și dialectalul scug, dar în Insulele Britanice există și feòrag f în galică scoțiană, fiorag în manx, gwiwer f velșă și m în corni, iora și madra crainn în irlandeză, roddan biljagh în manx etc.

       La https://www.houseofnames.com/squirrel-family-crest este un raport al unei baze de date geografice demografice rezultat după interogarea asupra existenței numelui de familie Squirrel, nume găsit prima dată în Anglia după cucerirea normandă din anul 1066.

       Numele de familie Squirrel a fost găsit prima dată în  Worcestershire, unde au ocupat un „scaun de familie” din timpuri străvechi, ca lorzi ai conacului din Hanbury și, de asemenea, în Devon. În Cornwall există „Biserica Sf. Keverne, cu o turlă înaltă, pe un delușor, vizibilă de la mare distanță. În interiorul bisericii există memoriale ale mai multor familii, Bogan, Sandys și Squier." [Hutchins, Fortescue, The History of Cornwall, from the Earliest Records and Traditions to the Present Time. London: William Penaluna, 1824].

Squirrel (Veveriță) vă salută!

       Francezii folosesc écureuil pentru veveriță, dar în Franța există și esquiròl și esquiròu în occitană sau provensală, gwiñver și kaz-koad în bretonă, scurriolu în corsicană, spirou în valonă etc. Pentru écureuil vezi „écureuil”, în Trésor de la langue française informatisé[Tezaurul digitalizat al limbii franceze], 2012.

       Din écureuil a derivat numele Écureuil, atribuit chiar și unui elicopter, Eurocopter AS350, de concepție franceză (vezi Eurocopter AS350 Écureuil înWikipedia). La https://www.geneanet.org/genealogie/ecureuil/ECUREUIL este un raport al unei baze de date geografice după interogarea asupra existenței numelui de familie Écureuil.

       Pentru Franța este dată existența acestui nume de familie după prenume [Marie (66), Jean (55), Pierre (50), François (38), Louis (35), Françoise (28), Jeanne (27), Marguerite (20), Anne (16), Catherine (14), Guillaume (13), Renée (13), Jacques (10) etc.] și chiar pe localități [Saint-Calez-en-Saosnois 72600 (59), Courgains (39), Courgains 72260 (34), Courgains 72104 (30), Hommes 37117 (28), Urville 50610 (22), Paris (21), Saint-Calez-en-Saosnois 72270 (21), Saint-Calez-en-Saosnois 72600 (15), Urville 50700 (15) etc.]. Este dat și codul pentru localități cu același nume (oiconim). Este dat și numărul de inși cu acest nume de familie pe țări [Franța (652), Elveția (2), Italia (1), Țările de Jos (1), Tunisia (1), Venezuela (1)].

Écureuil (Veveriță) vă salută!

       Nemții au Eichhörnchen pentru veveriță, cu sinonimele regionale Eichkater și Eichkätzchen, Eichkatzerl în Austria, dar și Ekkern și Eker în germană de nord, Katteker în germană veche și în germană de nord, Kaweechelchen în luxemburgheză etc. (vezi „Eichhörnchen” în Duden online, „Eichhörnchen” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache, „Eichhörnchen” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache. „Eichhörnchen” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon, „Eichhörnchen“ în Jacob Grimm, Wilhelm Grimm: Deutsches Wörterbuch. 16 Bände in 32 Teilbänden. Leipzig 1854–1961). Frații Grimm au fost renumiți lingviști!

       La https://www.familysearch.org/en/surname?surname=eichhornchen este un raport rezultat după interogarea unei baze de date geografice demografice asupra existenței numelui de familie Eichhornchen, „Veveriță”, în care există multe articole sau înregistrări cu acest nume sau nume apropiate.

Eichhörnchen (Veveriță) vă salută!

       Rușii au generalizat belka - белка pentru veveriță, dar există și arhaicul veverica - веверица, prezent și în sârbă și în sârbo-croată. De la belka – белка au derivat numele de familie Belka - Белка, Belkin - Белкин, Belocikin - Белочкин.

Белка (Veveriță) vă salută!

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-veverita-4

 Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - veveriță.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - veveriță

Geografie lingvistică

       Veverița în viață și în lume

       Moto: „Doar 50 de curiozități despre veverițe”, https://www.youtube.com/watch?v=7XW8SE7eQmE

       Veverițele aparțin familiei Sciuridae, familie de rozătoare mici sau mijlocii. Familia include veverițe de copac, veverițe degu, veverițe zburătoare etc. Veverițele se întâlnesc în America, Eurasia și Africa, dar au fost introduse de oameni și în Australia. Cele mai vechi veverițe fosilizate descoperite datează din eocen. Sunt înrudite cu castorul.everițele sunt, în general, animale mici, cu dimensiuni variind de la veverița pigmee africană, lungă de 10-14 cm și cântărind doar 12-26 g, până la veverița zburătoare uriașă din Bhutan de până la 1,27 m în lungime totală și mai multe specii de marmote, care pot cântări 8 kg sau mai mult.

Veverița zburătoare siberiană albă-gri

       Veverițele au corpuri zvelte, cu cozi foarte lungi, foarte stufoase și cu ochi mari. În general, blana lor este moale și mătăsoasă, deși mult mai groasă la unele specii decât la altele. Culoarea blănii veverițelor e variabilă.

       La majoritatea speciilor de veverițe, membrele posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare, în timp ce toate speciile au patru sau cinci degete la fiecare picior, un deget mare adesea slab dezvoltat. Picioarele au pernițe moi pe partea inferioară și gheare versatile și robuste pentru apucare și cățărare.

       Veverițele de copac de pe la noi, spre deosebire de majoritatea mamiferelor, pot coborî din copac cu capul înainte. Ele fac acest lucru prin rotirea gleznelor la 180 de grade, permițând picioarelor din spate să se îndrepte înapoi și astfel încât să prindă coaja copacului din direcția opusă.

       Cu ochii lor mari, veverițele au o vedere excelentă, ceea ce este deosebit de important pentru speciile care locuiesc în copaci. Multe au și un bun simț al atingerii, cu membrele sau cu capul. Dinții sunt specifici rozătoarelor, cu incisivi mari (pentru a roade) care cresc de-a lungul vieții și dinți pe obraji (pentru șlefuire) care sunt așezați înapoi în spatele unui gol larg.

Veveriță

       Cozile lungi și stufoase le permit acoperirea în caz de ploaie, vânt sau frig, răcirea în caz de zăpușeală prin pomparea de mai mult sânge în coadă, contrabalansarea atunci când sar de la o cracă la alta sau de la un copac la altul, rol de parașută când sar, mijloc de semnalare între ele. Dacă unii vânători pun coada veveriției la pălărie, pescarii au descoperit că la „pescuitul cu muscă”” pot lega cu firul de păr foarte fin din coada veveriței „muștele” de pescuit.

       Când veverița stă în poziție verticală, coada îndoită în spate îi poate împiedica pe prădătorii dinapoia sa să nu vadă forma caracteristică a veveriței ca un mic mamifer.

       Veverițele trăiesc în aproape orice habitat, de la pădurea tropicală până la deșertul semiarid, evitând doar regiunile polare înalte și cele mai uscate deșerturi. Sunt predominant erbivore, hrănindu-se cu semințe și nuci, dar multe, fără directiva UE sau USR, mănâncă insecte și chiar vertebrate mici.

       Multe veverițe juvenile mor în primul an de viață. Veverițele adulte pot avea o durată de viață de 5 până la 10 ani în sălbăticie. Unele pot supraviețui 10 până la 20 de ani în captivitate. La noi își fac cuiburile în scorburi, unde adună și alunele sau nucile. În pădurile noastre preferă nucile și alune, despre care am scris (vezi https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/11/jocuri-de-cuvinte-alun.html), fructe ale arbustului numit alun. Într-un nuc bătrân cu scorbură de pe o poarcelă de pășune a părinților își avea „sălașul” o familie de ververițe și tata le lăsa o șesime din nucile nucului la locul lor. Era obiceiul pământului. Lăsăm biologii, zoologii, mpădurarii să studieze viața veverițelor, noi revenim la lingvistică geografică.

              Veverița în expresii

       Moto: „Ieri văzui un dansator/ Şi cu barbă, şi cu plete,/ Bun pe post de «spărgător»/ Chiar ca nuca în perete!” (La «Spărgătorul de nuci», de Angela Chiuaru, din De la croşetă... la floretă - epigrame)

       Din vreo 33 de definiții din dicționarele românești, citim de acest mic mamifer rozător arboricol, popular și arhaic ververiță, regional și vrăviță, vederiță, velveriță, vemveriță, verviriță, verveliță, vereniță, veviriță, vivirviriță, virviriză, vreviță, ba arhaic și sângeap, regional și coțobâră, coțoligă, pință ș.a., de te doare capul de acest Sciurus vulgaris.

       Mai folosim „veveriță zburătoare” (de Bhutan sau de Siberia), care trăiește, mai ales, în pădurile siberiene și în Bhutan, și care are membrele anterioare și posterioare unite de laturile corpului printr-o membrană cu ajutorul căreia poate face salturi foarte mari (Sciurapterus volans).

       Mai folosim „veveriță mică” sau „veveriță de fag”, numită și pârș (Glis glis), cuvânt moștenit din vechiul slavonic bisericesc plŭxŭ - плъхъ, din proto-slavicul *pьlxъ. Unii sunt interesați de „blana de veveriță”, jupuită și prelucrată sau de „coada de veveriță”, folosită ca ornament.

       A devenit și epitet, „veveriță” zicându-i-se unei fete (vioaie, zglobie). Popor inventiv, românii folosesc „veveriță” și pentru păsărica sau vulva unei dame. Dicționarul Argou (2007) scrie că „veveriță” e numită și o prostituată. Tot acest dicționar ne informează de apariția expresiilor adolescentine „a băga ratonul la veveriță”, sinonimă cu „a băga pe ăla micu’ la serviciu”, existând și „a ciufuli veverița” etc.

       Pentru veveriță englezii au squirrel, dar în Insulele Britanice există și feòrag în galică scoțiană, fiorag în manx, gwiwer în velșă și în corni, iora și madra crainn în irlandeză, roddan biljagh în manx etc.

       Englezii zic squirrel micului mamifer arboricol din familia Sciradiae, dar și unui dinte al unei mașini de cart care lucrează cu cilindrul mare, cuiva care prezintă calități asemănătoare unei veverițe, cum ar fi furtul sau tezaurizarea obiectelor, (în scientologie, adesea derogatoriu) unei persoane cu mai multe domenii ale cunoșterii, care aplică tehnologia lui L. Ron Hubbard într-o manieră heterodoxă. Vorbe!

       De la squirrel au derivat: antelope squirrel (veveriță antilopă, Ammospermophilus, în deșertul și zonele uscate din sud-vestul SUA și nordul Mexicului); barking squirrel (veverita care latră, câine de preerie); even a blind squirrel can find a nut once in a while (chiar și o veveriță oarbă poate găsi o nucă din când în când, o persoană de obicei nesigură poate avea dreptate uneori, chiar dacă este doar întâmplător); fart squirrel (sconcs - sconcs,veveriță bășinoasă, de la o asemănare a mirosului urât cu cel al unei bășini și aspectul pufos și vertical al cozii atunci când se află într-o poziție defensivă); flying squirrel (veveriță zburătoare); gray squirrel (veveriță gri, SUA, Canada); Himalayan striped squirrel (veveriță în dungi de Himalaia); nuttier than squirrel poop sau nuttier than squirrel shit (mai plin de nuci decât escrementele de veveriță, din dubla semnificație a cuvântului nutty: ce conține nuci, ca în excrementele unei veverițe, dar și nebun); secret squirrel (vulpea secretă, din filmul de desene animate Secret Squirrel, din 1960(https://www.youtube.com/watch?v=5QR9UwGMR0o), personajul agent secret ce-l parodia pe James Bond) etc.

A  fart quirrel

       Francezii folosesc écureuil pentru veveriță, dar în Franța există și esquiròl și esquiròu în occitană sau provensală, gwiñver și kaz-koad în bretonă, scurriolu în corsicană, spirou în valonă la vecinii belgieni etc.

Des écureuils

       În această limbă bogată, écureuil, „veveriță”, are vreo 10 semnificații: micul rozător și mamifer arboricol înzestrat cu mare agilitate și remarcabil prin coada stufoasă; (familiar) persoană prevăzătoare cu comportament ca al animalului; (la calea ferată franceză) agent de intreținere specializat in reparații ale macazurilor; (sens figurativ, arhaic) persoană plină de viață, activă, care nu stă locului; (în entomologie) fluturelui de fag, bombyx; (în pescuit, colocvial) tip de indicator pentru a avertiza mușcăturile la pescuitul de crap și somn; (arhaic) fosta denumire vermaculară a peștelui Diplectrum formosum, L. 1766, pește din zonele tropicale atlantice americane; (în heraldică) piesă reprezentând animalul cu același nume din stemă; pompier sau salvator al cărui rol este de a menține axa cap-gât-trunchi a victimei în timpul unei manevre de descarcerare, uneori cu ajutorul unui guler cervical; ins dus cu pluta a cărui acțiune constă în urcarea într-un copac sau pe alt detaliu înalt și care acceptă să coboare numai după ce i-a fost auzită sau rezolvată cauza sau a fost convins de psihologi.

       De la écureuil au derivat: écureuil à queue rouge (veveriță cu coadă roșie); écureuil commun (veveriță comună, Sciurus vulgaris); écureuil de Corée (veveriță de Coreea); écureuil de terre (veveriță de pământ); écureuil d’Eurasie (veveriță de Eurasia); écureuil gris (veveriță gri); écureuil volant (veveriță zburătoare); écureuille (veverițoasă, ca veverița); poisson-écureuil (pește veveriță); tourner comme un écureuil en cage (a se învârti ca o veveriță în cușcă, a nu sta locului); vif comme un écureuil (vioi ca o veveriță) etc.

Des écureuils de Corée (https://www.youtube.com/watch?v=YwTP_kE8lV8)

       Nemții au Eichhörnchen și sinonimul Eichhorn pentru veveriță (https://www.youtube.com/shorts/6JluCBnbavI), dar și Ekkern și Eker în germană de nord, Katteker în germană veche și în germană de nord, Kaweechelchen în luxemburgheză etc.

       De notat și dialectalele: Ychhöörnli în germană alemannică, Oachkatzal, Oachkatzl, Baumhas în bavareză, Oachkatzl în germana austriacă, Quackähschelchen, Kawähschering în germană Eiflerisch, Acherla în franconă, Eischörnel în germană centrală de est, turingiană-saxonă superioară, saxonă superioară, germană Meissnisch sau Meißnisch, Eischörnel în germana austriacă, Oichketzla în șvăbească. Bogată limbă!

       Germanii au proverbe (Sprichwörter), precum mühsam ernährt sich das Eichhörnchen - etwas ist langwierig und nur in kleinen Schritten möglich (veverița se hrănește laborios - ceva este plictisitor și posibil doar în pași mici); denk daran, schaff’ Vorrat an wurde als Parole für eine „Aktion Eichhörnchen“ in der jungen BRD gewählt; damit sollte die private Einlagerung von Lebensmittelvorräten gefördert werden für den Fall eines atomaren Krieges zwischen Ost und West. („Amintiți-vă, obțineți stoc" a fost ales ca slogan pentru „Operațiunea Veveriță" în tânărul RFG; acest lucru a fost menit să promoveze depozitarea privată a stocurilor de alimente în cazul unui război nuclear între Est și Vest); der Teufel ist ein Eichhörnchen - selbst aus völlig harmlos erscheinenden Sachverhalten kann sich großes Unheil entwickeln - meist als Entgegnung auf den Vorwurf übertriebener Vorsicht (Diavolul este o veveriță - chiar și din fapte complet inofensive, se poate dezvolta un mare dezastru - de obicei ca răspuns la acuzația de precauție excesivă),

       Au apărut combinații de cuvinte caracteristice, precum: ein scheues, zutrauliches Eichhörnchen (o veveriță timidă și încrezătoare); flink, sparsam wie ein Eichhörnchen (agil, cumpătat ca o veveriță); ein Eichhörnchenm füttern, beobachten (hrănește o veveriță, observă).

Ein europäisches Eichhörnchen

       Am ajuns la cei cu operațiunea specială pe la vărul lor Zelenski, rușii, care au generalizat belka - белка pentru veveriță, cu sinonimele векша, мысь, веверица și бельчиха, folosind rar arhaicul veverica - веверица, prezent și în sârbă și în sârbo-croată.

       Din familia de cuvinte fac parte forma diminutiv-afectuoasă (уменьш.-ласк. Формы) belocika – белочка, „veverițucă”, substantive (существительные) belka-letjaga – белка-летяга, „veveriță zburăroare”, belkovanie - белкование, „proteinizare”, bel`ciatnik - бельчатник, „colonie de veverite”, bel`ciatnița - бельчатница, „fata veveriță”, bel`ciha - бельчиха, „veveriţă”, bel`cionok – бельчонок, „veveriță mică”, adjective (прилагательные) belicii – беличий, „stil veveriţă”, belyi – белый, „alb”, verbe (глаголы) belkovat` - белковать, „a albi”, adverbe (наречия) po-belici`i – по-беличьи, „stil veveriță”, „zglobiu” etc. Există și expresia крутиться как белка в колесе, „a se învârti ca o veveriță într-o roată”, adică a munci toată ziua fără odihnă.

Сибирская белка-летяга (veveriță zburătoare siberiană, https://www.youtube.com/watch?v=lgwdVhpWauA)

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-veverita-3

 Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - veveriță.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - veveriță

Geografie lingvistică

       Veveriță

       Moto: „Lui nu-i place Mioriţa/ Ştie oi cu mult mai breze,/ Ce-i arată veveriţa/ Şi cu el vor să voteze!” (ORBAN ŞI PROGRAMA ŞCOLARĂ de Valentin Ursu)

       Copil crescut la 700 m de pădure, despre care am scris (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/12/jocuri-de-cuvinte-padure.html) de mic am știut de veverițe, care alergau prin arbori în comuna mea, Stâlpeni, dar nu se apropiau de om. Însă în anul 1972, după practica de astronomie făcută pe vârful Giumalău, în drum spre București, din Dorna Arini am purces în parcul din Vatra Dornei, unde veverițele obraznice s-au apropiat mai mult de noi când ciocneam alunele cumpărate la chioșcurile din parc. Veverițe scrisei?

Pe „ulița gâștei”, acum strada Primăriei, unde am învățat practic, cu toate simțurile, ce sunt alunul și veverița

       Este vorba de mamiferul ăla rozător arboricol, de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă (Sciurus vulgaris). Românii zic veveriță și ca epitet dat unei fete zglobii, fără astâmpăr, dar și altei părți secrete a ei!

       DEX '09 (2009) prezintă sec etimologia: „din sl. vĕverica”. Mergând noi pe fir, l-am moștenit din proto-slavicul *věverica, acesta moștenit din proto-indo-europeanul *wer-, „veveriță”, aromânii zicându-i viviritsã.

       Mihai Vinereanu scrie despre veveriță: «veveriță (ar. virviriță, mgl. ververiță) – mamifer din ordinul rozătoarelor de talie mică cu blana roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coadă lungă și stufoasă (Sciurus vulgaris).

       V.sl. veverica „veveriță” (Cihac, II, 454; Ciorănescu, 9229); cf. bg. ververica, sb. vjeverica, slov. veverica, rus. veverica. Forma apare doar în cuvinte slave de sud și în rusă care este probabil un împrumut din slava veche bisericească.

       În sprijinul acestei idei, vine și forma rusă belka „veveriță”, formă mult mai uzuală în limba rusă decât veverica. Pe de altă parte, această formă apare în multe alte limbi IE. PIE *ŭer-ŭer- „veveriță” (IEW, 1166); cf. ngr. βερβειίτσα care provine probabil din ar. virviriță, lituan. veveris „veveriță”, let. vavere, vaveris „veveriță”, v.prus. weware „veveriță”, n.pers. varvarah „veveriță”, cymr. gwiwer, bret. Gwiber „veveriță”.

Veveriță

       După IEW, formele celtice ar proveni din lat. viverra. Lingvistul german greșește în acest caz, deoarece radicalul are o largă răspândire în limbile indo-europene. Astfel formele baltice, precum și cea neopersană nu se pot explica prin împrumuturi. Din fondul pre-latin.» [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

       În alte limbi veveriței i se spune:

֎ ācweorna m în engleză veche;

֎ aṇil - அணில் în tamilă;

֎ ardilla f în spaniolă (diminutiv al lui arda, „învechit sau edialectal, veveriță”, variantă a lui harda, „veveriță, învechit”, de origine necunoscută, poate un împrumut din substratul iberic; vezi „harda”, în Diccionario de la lengua españo[Dicționar al limbii spaniole], versiunea online 23.7, Academia Regală Spaniolă[Real Academia Española], 2023, noiebrie 28);

֎ atŭjalman - атъялман în cumükă;

֎ bajing în indoneziană, jawaneză și malaieziană;

Bilka – білка

֎ belka - белка f în rusă, belka f în turcmenă, bilka – білка f în ucraineană (din rusescul бѣла, бѣла вѣверица, „veveriță albă”, după un letopiseț din anul 859 [Лаврентьевск. и Ипатьевск. летоп. Под 859 г.]);

֎ bu-shígwane în svazi;

֎ cikroḍa़ḥ - चिक्रोड़ः în sanscrită;

֎ ciq̇vi – ციყვი, ciq̇visebrni - ციყვისებრნი în gruzină;

֎ dabagaale, tukulush în somaleză;

֎ daramjwi - 다람쥐 în coreeană;

֎ écureuil m în franceză (din medievalele franceze escureul, escuirel, escurel, din vechiul francez escurel, din latinescul tarziu *scūriolus, diminutiv al lui *scūrius, varianta latină clasică a lui sciūrus, din grecescul antic skíouros - σκίουρος), eekhoorn m și eekhoren m în neerlandeză, egern în daneză, Eichhörnchen în germană (din Eichhorn +‎ -chen, diminutiv al lui Eichhorn, etimologie populară bazată pe Eiche și Horn, dar de fapt din medievalul germanic eichurne, din vechiul germanic eihhorno, din proto-vest-germanicul *aikwernō, posibil legat de vechiul englez ācol, „speriat”), eihhorn în germană veche, ekhoring, eekhorinkie în afrikaans, Ekkern m, Eker m în germană de nord, ekorn în norvegiană, ekorre în suedeză, ikorn în norvegiană nynorsk, íkorni m în feroeză și în islandeză;

֎ esquilo m în portugheză (din latinescul vulgar *scuriolus, diminutiv al lui scurius, variantă a latinescului sciurus), esquilu în asturiană, esquío în galiciană, esquirgüelo m în aragoneză, esquirol m în catalană, esquiròl m în occitană, esquiròl și esquiròu în provensală;

֎ feòrag f în galică scoțiană, fiorag în manx (din vechiul irlandez íaru, din proto-celticul *wiweros, din proto-indo-europeanul *h₂i-h₂uer, reduplicare a lui *h₂u(e)r, comparați cu gwiñver în bretonă, gwiwer în galeză și iora în irlandeză);

֎ garaguş în turcmenă;

֎ gilahrī - گلہری‎ în urdu, gilahrī - गिलहरी în hindusă;

֎ grà rôk - กระรอก în thai;

֎ gwiñver în bretonă, gwiwer f velșă și m în corni (din proto-britonicul *gwɨwer, din proto-celticul *wiweros, din proto-indo-europeanul *wer-, „veveriță”);

֎ họ sóc, sóc în vietnameză;

֎ huīshǔ - 松鼠, 灰鼠, lìshǔ - 栗鼠 în chineză;

֎ iikhoarntsje, iikhoarn în frizonă de vest;

֎ iora m în irlandeză;

֎ iscojàttulu în sardă;

֎ jaar ji în volof;

֎ ka chǭn – ກະຈ້ອນ, ka hǭk - ກະຮອກ în laoțiană;

֎ katagorri în bască;

֎ katerica - катерица f în bulgară (la o analiză de suprafață, din katérja - кате́ря, „a urca”, + ‎-ica - -ица, probabil de origine proto-slavă periferică sau împrumutat din tracă, înrudit cu albanezul ketër, „veveriță”);

֎ Katteker (din sau identic cu germanicul popular Katteker, „veveriță”, comparați și cu germanicele populare Eckelkater, Eckelkatt, germanicul Eichkater, dialectalul în engleză cat-swirrel) în germană veche și în germană de nord, Kaweechelchen în luxemburgheză;

֎ kaz-koad în bretonă;

֎ kɑmprok - កំប្រុក în kmeră;

֎ kerketua - কেৰ্কেটুৱা în asameză;

֎ ketër în albaneză (din proto-albanezul *kōk-ter, din proto-indo-europeanul *(s)kok-, „săritură, dans”, comparați cu bulgărescul katerica - катерица, „veveriță”, sârbo-croatul skakati, „a sări”, lituanianul kuokìnė, „dans; adunare”);

֎ khiskholī - ખિસકોલી în gudjarati;

֎ kindi în swaheli;

֎ kinezumi - 木鼠 (きねずみ) în japoneză;

֎ koati în guarani;

֎ lēnā - ලේනා în singaleză;

֎ madra crainn în irlandeză;

֎ mókus în maghiară (dintr-o rădăcină altfel neatestată + -us, sufix diminutival; szleng férfi, argou, pentru „bărbat”);

֎ mōtohtli în aztecă;

֎ oarri în sami de nord;

֎ olmaxon în uzbecă;

֎ orav în estonă, orava în finlandeză (din proto-finnicul *oraba, „veveriță”);

֎ pakša - пакша în ciuvașă (vezi „пакша”, în Электронлă сăмахсар‎,lucrare generală în rusă și în ciuvașă, 1996 );

֎ pilûr în kurdă;

֎ risu - 栗鼠 (りす), リス în japoneză;

֎ roddan biljagh în manx;

֎ salali - ᏌᎳᎵ în cheroki;

֎ sanjâb - سنجاب‎ în persană;

֎ schirat în valenciană, schirrittu, schirrimatta în sardă, sciuro în esperanto și în interlingua, sciurus m în latină, scoiattolo m în italiană, scoiattulu în siciliană, scurriolu în corsicană, sghirat m, sghirate f în friuliană;

֎ serelepe în portugheză;

֎ sihorîk în kurdă;

֎ sikuilolo în tongai;

֎ sincab în azeră, sincap în turcă (din turcicul otoman sincab - سنجاب, din persanul sanjâb – سنجاب. a înlocuit cuvântul nativ teyin, încă folosit în dialecte), sinjāb - سِنْجَاب‎ în arabă (din persanul sanjâb – سنجاب);

֎ sîmore - سیمۆره ‌‎în kurdă;

֎ skíouros - σκίουρος în greacă și în greacă antică (explicat în mod tradițional ca un compus bahuvrihi din skiá - σκιά, „umbră”, + ourá - οὐρά, „coadă”, adică „cel care generează umbră cu coada sa”, dar aceasta ar putea fi o etimologie populară și ar putea fi de fapt pre-greacă, dacă -ouros - -ουρος () este mai degrabă un sufix decât un cuvânt independent);

֎ skojjatlu m în malteză;

֎ skurelo în ido, skwiril în malteză, squirele în novială, squirrel în engleză (din medievalele engleze squirel, squyrelle, din anglo-normandul esquirel și vechiul franțuzesc escurel, din care a derivat franțuzescul écureuil, din vulgarul latin *scūriolus, diminutiv al lui *scūrius, variantă a latinescului sciūrus, din grecescul antic skíouros – σκίουρος, „coadă-umbră”, din skiá σκιά, „umbră”, + ourá - οὐρά, „coadă”);

 Cuvântul „veveriță” în câteva limbi

Squirrel

֎ skyuṙ - սկյուռ în armeană (împrumut savant modern din grecescul antic skíouros - σκίουρος);

֎ sna'í - סנאי‎ în ebraică;

֎ spirou în valonă;

֎ stgilat m în romanșă;

֎ teyen - тейен în bașchiră, tiin - тиин în hakasă și în shor, tïin - тиін în cazahă, tiiŋ - тииҥ în iakută, tiyen - тиен în tătară, tiyin - تىيىن‎ în uigură, tıyın çıçkan - тыйын чычкан în kârgâză (din proto-turcicul *tegiŋ, „veveriță”);

֎ tseekʼi nástánii în navajo;

֎ tupai în malaieziană;

֎ uḍuta - ఉడుత în telugu;

֎ ur - ур în erza mari și komi de vest (din proto-mari-ul *ur, din proto-uralicul *ora, „veveriță”);

֎ urtxintxa în bască;

֎ varvare - وروره‎ în persană, vāvere f și vaveris în letonă, vavjórka - вавёрка f în bielorusă, ververica - верверица f în bulgară și în macedoneană, ververiitsa - βερβειίτσα în greacă (probabil din virviriță în aromână), ververiță în megleno-română, veverica - веверица f în rusă (arhaic), sârbă și sârbo-croată, veverica f în slovenă și în vechea slavonă, veverička f în slovacă, veveris în lituaniană, veveriță f în română, veverka f cehă, veverke - וועוורקע‎, vevrik - וועווריק‎ idiș, viaveritsa în țigănească, virviriță, viviritsã în aromână, vjeverica - вје̏верица în sârbo-croată, vjeverica f în croată, voverė în lituaniană, weware în în vechea prusacă, wiewiórka f în poloneză, wjewjerčka f în sorabă de sus;

֎ waywashi în quechua.

continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-veverita-2

 Fișierul în format pdf: Jocuri de cuvinte - veveriță.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - pădure

Geografie lingvistică

     Pădurea în onomastică

     Moto: „Voi, creatori ai artei pure,/ Ce staţi acuma la pădure,/ Să fiţi atenţi când va plimbaţi/ Să nu călcaţi în... ce creaţi!” (La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie, de Păstorel Teodoreanu)

     Pădurea nu putea lipsi din onomastică, din nume de oameni sau de locuri. Dicționarul Onomastic (1963) are definiția: „PĂDURE subst. 1. – frecv., pren.: Pădure al Banului (17 B II 178) zis și P. Banul (ib., 436); – stolnic (ib. 428); – fam. (Sd XVI; Ard; Buc; 17 B I 66) etc.; Pădur/escu (Hur 206). 2. Păduroiu V. (Buzău); – M. (Ul 138).” Numele de familie Pădure, Pădureanu, Păduroiu Păduraru ș.a. sunt omniprezente în România.

Pădure, Păduraru, Pădurariu vă salută!

     Cuvântul pădure este prezent și în toponime sau nume de locuri. Toți știți de Munții Pădurea-Neagră (Schwarzwald, lanț lung de 200 km., în marele ducat de Baden și în Wurtemberg, de unde izvorăște Dunărea, prin pâraiele Brigach și Breg), Munții Pădurea Turingia (lanț de munți în aceleași ducate), comuna Filipeștii de Pădure (în județul Prahova), Pădurea Boemiei (Česky Les, masiv muntos situat la granița Cehiei cu Germania), Munții Pădurea Craiului (în Munții Apuseni), Pădurea de Piatră (Shi Lin, în sudul Chinei (provincia Yunnan), Pădurea pietrificată (Petrified Forest, pădure fosilizată în S.U.A., Arizona), Sângeorgiu de Pădure (oraș în județul Mureș), comuna Seaca de Pădure (în județul Dolj ș.a.

     De ka codru, mnasiv mare de pădure, au apărut prenumele Codruț, Codrin ș.a. Dicționarul Onomastic (1963) dă definiția: „CODRU gr. Kόδρος. 1. Codrus (Ard); (Codru (Paș); Ion-Codru Drăgușanu, ard. 2. Codre (Ard); -a (17 A IV 67; DR II 697; Drag 118); – log. (Mano 23; Cat); – din Codrești (16 B V 54). 3. Codr/escu, -eanu fam.; -ana f. (Ard II 130); -enița, Tofana (Bîr I); -ica, Panait (Sd I -II); Codricel (17 B III 149). 4. Codreș (Cat); -an, țig. (16 B II 250) -ești t. (Cat). 5. Codreț por. ard. (Viciu 33). 6. + -in: Codrinescu (Arh). 7. Codriș/an, țig. (16 A IV 260), -ăști s. (16 B IV 476). Apelativul codru, contribuie în mare măsură la formarea acestor nume, cum este cazul și cu sinonimele: pădure, dumbravă.”

     Așadar, și de la codru, masiv mare de pădure, au apărut mume de familie precum Codru, Codreanu, Codrescu, Codrea ș.a., prenume precum Codrin, Codruț, Codreana ș.a.

Codreanu vă salută!

     Sunt destule toponime cu cuvântul codru, precum Codrești (sat în comuna Ciorăști din județul Vrancea), Codrul Cosminului este pădure la sud de Cernăuți. Aici, în octombrie 1497, a avut loc o bătălie în care armata Moldovei, condusă de Ștefan cel Mare, a zdrobit armata polonă invadatoare.

     Codreni este numele unui sat al comunei Gurbănești, din județul Călărași, unde se află Schitul Codreni, construit în anul 1678. Tot Codreni este numele unui sat al comunei Mileanca din județul Botoșani. Prima mențiune documentară a satului Codreni (comuna Mileanca) este din 11 iunie 1625.

     Codru este numită zonă situată în nord-vestul țării, în județele Maramureș și Satu Mare. Culmea Codrului (Făgetului) este denumire a munților de origine hercinică, ce domină, din punct de vedere geografic, zona.

     Codru-Moma este un masiv muntos împădurit în vestul Munților Apuseni, între Crișu Alb și Crișu Negru, cunoscut și sub denumirea de Munții Codrului.

     Știți toți de Codrul Vlăsiei, pădure are se întindea, acum mai bine de o sută de ani, la nordul Bucureștiului, cuprinzând de la Ciorogârla la Cernica, partea de jos a plășii Snagov și partea de vest a plășii Mostiștea. A te avânta prin pădure era pe atunci un act de mare curaj, căci tâlhăriile la drumul mare se țineau lanț, mai ales în epoca domnilor fanarioți.

     Din acea vreme a rămas vorba „ca-n codrul Vlăsiei”, aplicată mai târziu îndeosebi politicienilor, care, jefuind bugetele intrate pe mâna lor, se comportau cu finanțele țării aidoma tâlharilor ce-și despuiau victimele în pădurea de odinioară. Prin extensie, înseamnă un loc fără control, unde domnesc jaful și frauda. Francezii au o expresie similară: „La forêt de Bondy” (Pădurea Bondy).

     Și crâng, păduricea tânără de lăstari, a intrat în onomastică. Am avut un student la ATM, Crângașu, care a devenit colonel la Direcția Informații a M.Ap.N. cu multe misiuni în străinătate. Există toponimele sau oiconimele Crângu, comună în județul Teleorman, pe Călmățui, Crângurile, comună în județul Dâmbovița.

     Să nu uităm de dumbravă, pădure tânără și nu prea deasă, prezentă și ea în onomastică. Există numele de familie Dumbravă, Dumbrăveanu. Un anume Dumbravă Constantin (1890-1935, n. Huși), a fost medic și explorator român. A participat la expediția întreprinsă pe coasta estică a Groelandei de vasul „Gertrude Reik” (1927-1928). Între 1930 și 1931, a traversat Groelanda de la vest la est, de la Angmagssalik la Holsteinsborg, scriind și un jurnal de călătorie.

     Cuvântul e prezent și în toponime, precum Dumbrava-Roșie, câmpie arată cu cei 10.000 de poloni, prinși și înjugați la plug de Ștefan cel Mare după bătălia de la Codru-Cosminului în 1492, după Șăineanu, ed. VI (1929), Dumbrava (comună în județul Mehedinți, cu reședința în satul Dumbrava de Jos, comună în județul Prahova și comună în județul Timiș), Dumbrava Roșie (comună în județul Neamț), Dumbrăveni (județul Sibiu).

Dumbrăveanu vă salută!

Grătar în pădure

      De la latinescul silva, „pădure”, a derivat și numele Silvestru, cuvântul sivestru existând ca adjectiv și în română, cu sensul „de pădure”. Silverstru (Silvester) a fost numele a doi papi ai lumii. Silvestru al II-lea (Gerbert d’Aurillac, 999-1003) trece drept unul din marii învățați ai evului-mediu. Silvestru Valentin (1924-1996) a fost publicist și critic român de teatru („Caligrafii pe cortină”).

     Sivestru există și în alte limbi: Sylvestre sau Silvestre (popular Sevestre) în franceză, Silvester în germană, Silvestro în italiană, Szilveszter în maghiară, Silvester(ii) în bulgară, Silivestr în rusă etc. Poate unii au citit cunoscutul roman al lui Anatol France, „Crima lui Silvestre Bonnard”.

     Tot de la latinescul silva derivă și Silviu, Silvia, prenume moderne care se bucură astăzi de popularitate la noi, Sílviu și Sílvia reproduc pe cale cultă două nume celebre în istoria legendară a romanilor. Conform tradiției, Rea Silvia era fiica lui Numitor, regele cetății Alba Longa.

     Amulius, uzurpatorul tronului fratelui său, o constrânge să se facă vestală (preoteasă a zeiței Vesta). Ea trebuia să mențină focul sacru și să-și păstreze castitatea timp de treizeci de ani, cât dura funcția sacerdotală. Încălcarea acestei prescripții era pedepsită prin înmormântarea de vie. Iubită de zeul Marte, Silvia dă naștere lui Romulus și Remus. Este pedepsită de rege pentru păcatul zeiesc, fiind aruncată în Tibru, dar divinitatea râului o ia de soție. Legende!

     Silvius, fiul lui Enea și al Laviniei, este considerat strămoșul regilor din Alba Longa. Dacă aceste elemente ale tradiției și legendei ar fi fapte istorice reale, Silvius și Silvia ar avea o foarte mare vechime, iar explicarea lor prin latinescul silva „pădure” n-ar fi decât o etimologie populară, ca multe altele.

     Există și ipoteza că numele ar fi creații mai târzii, legate de povestea fondării Romei, caz în care etimonul silva este posibil (afirmația se sprijină pe un fapt nu lipsit de importanță și anume lipsa numelor din izvoare mai vechi, Silvius și Silvia apărând doar la Vergiliu, adică destul de târziu).

     Din mitologia romană este cunoscut și Silvanus (derivat din silva, silvae, din familia căruia fac parte sălbatic, silvic etc.), zeu rustic, protector al câmpiilor și turmelor. Silviu și Silvia au căpătat o nouă strălucire odată cu moda numelor clasice și literare folosite la noi încă din secolul trecut. Ele au astăzi o largă răspândire și frecvență destul de ridicată.

     În franceză există Silvie, popular Selve (din Silvius), Sylvie, Sauvan și Silvain (din Silvanus), în germană Silvia, Silvana, în italiană Silvio, Silvia, Silvano, Silvana, în maghiară Szilviusz, Silvia, Silvana, în bulgară Silvi, Silvia, în rusă Silvii, Silvia etc.

     Dintre personajele care au contribuit la răspândirea numelor o amintim pe nimfa Silvia din drama pastorală Aminta de Torquato Tasso, pe Silvia din poemul lui Giacomo Leopardi, „Către Silvia” etc.

     Avurăm și noi pe Silviu Brucan (1916-2006), politolog comunist și diplomat român, cel ce ne incita pe la TVR pe timpul îngrămădelii din decembrieb 1989.

     Noi avem aceste nume în familia lărgită, Silvia numindu-se sora mea, mama soacră (mama Vioricăi) și nașa fiului nostru Călin-Daniel. Sora Silvia are fiul cu numele Silviu Constantin (nepotul și finul nostru).

Tăierea pădurilor în interesul țării

     Trecem al alte limbi internaționale de largă circulație. Englezii au pentru pădure forest, wood(s) taiga etc. În Insulele Britasnice se mai folosesc foraois în irlandeză, coill în irlandeză, coille și coedwig în galeză sau velșă, en koes în corni, wid în galică scoțiană etc.

     Din forest a derivat prenumele Forest, care a devenit și nume de familie, ajungând și în SUA. După recensământul populației din 2010 (2010 United States Census), Forest este al 6.661-lea nume de familie ca frecvență din SUA, purtat de 5.076 persoane (din care 65,76% albi și 28,23% negri).

     La https://www.houseofnames.com/forest-family-crest este un raport rezultat după interogarea unei baze de date geografice demografice pentru existența numelui de familie Forest, care prezintă etimologia, răspândirea numelui în lume, pe țări, profesii etc.

Forest vă salută!

     Forest nu lipsește din toponimie (nume de locuri). Pe hărțile editate cu scrisul denumirilor în limba engleză veți găsi, de exemplu, macrotoponimele: Black Forest („Pădurea Neagră”, o pădure mare și un lanț de munți în sud-vestul Germaniei), Bohemian Forest („Pădurea Boemiei”, un lanț muntos din Cehia, Austria și Germania) sau Bavarian Forest („Pădurea Bavareză”, o regiune montană joasă împădurită din Bavaria, Germania).

     Cum suntem „căutători”, mai găsim: Beech Forest („Pădurea de fagi”, mic oraș din Shire of Colac Otway, Victoria, Australia), Bowland Forest High și Bowland Forest Low (parohii din districtul Ribble Valley, Lancashire, Anglia), Bracknell Forest (district din Berkshire, Anglia).

     Nu obosiți și puteți căuta singuri: Bulwell Forest, Dartmoor Forest, Epping Forest, Far Forest, Flodge, Forest City, Forest County, Forest Gate, Forest Glen, Forest Hall, Forest Head, Forest Heath, Forest Hill, Foresthill, Forest of Dean, Forest Park, Forest Row, Gisburn Forest, New Forest, Park Forest, Peak Forest, Sherwood Forest, Stockton on the Forest, Teutoburg Forest, Waltham Forest, Wyre Forest etc. Succes!

     Francezii folosesc pentru pădure forêt, bosquet și boqueteau, brousse, sylve, taïga etc. În hexagon mai există forest în bretonă, forèst în occitană, fouorêt în normandă (Guernsey), foresta în corsicană, koad în bretonă etc.

     Din forêt a derivat întâi prenumele Forêt și Foret, transformat ulterior în nume de familie, „exportat” și în Anglia și ajuns chiar și în SUA. Conform recensământului din 2010 (2010 United States Census), Foret este al 11.035-lea nume de familie ca frecvență din SUA, purtat de 2.881 persoane (din care 89,03% albi).

Forêt și Foret vă salută!

     A apărut toponimul Forêt, care a fost vechiul nume al comunei franceze La Forêt-Fouesnant, dar fiul Călin-Daniel mă informează că este și numele unui cătun al comunei francofone Trooz din provincia Liege, din Valonia, Belgia.

     Nu ratăm momentul de a repeta că există în Franța Forêt de Bondy („Pădurea de la Bondy”), pădure de lângă orașul cu același nume (în departamentul  Seine-Saint-Denis, la circa 15 kilometri la est de Paris). Veacuri de-a rândul, această pădure a păstrat trista faimă a unui cuib de tâlhari și ucigași. Acolo ar fi fost sugrumați regele francilor Childeric al II-lea (653-675) împreună cu soția sa, seniorul Aubry de Montdidier, curtean al lui Carol al V-lea (1500-1558), dar și mulți alții.

     Așa că „La forêt de Bondy” are echivalentul românesc în expresia „codrul Vlăsiei”! Legendele despre această celebră pădure l-au inspirat pe Victor Hugo,care a situat ferma Thénardier-ilor la Montfermeilîn Mizerabilii (Les Misérables). Frumusețea pădurii a inspirat-o și pe Madame de Sévigné (1626-1696), căruia îi plăcea să se relaxeze acolo.

     Germanii au pentru pădure Wald (și în germană alemannică), Forst. Gehölz, Hain etc. Mai există Woid în bavareză, Woold în frizonă saterland și în germana populară, Woolt în germană plautdietsch, Bësch în luxemburgheză etc.

     Aflați destule despre Wald prin clic pe: „Wald” în Deutsches Wörterbuch von Jacob und Wilhelm Grimm, 16 vols., Leipzig 1854–1961; „Wald” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Wald” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon; „Wald” în Duden online; „Wald” în OpenThesaurus.de.

     Wald a devenit întâi poreclă pentru unul care locuia în sau lângă pădre,, apoi prenume și chiar nume de familie. Numele a ajuns și în România (vezi Iordan, Iorgu,1983, Dicționar al numelor de familie românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică).

     La https://www.ancestry.com/name-origin?surname=wald este un raport al unei baze de date geografice demografice după interogarea asupra existenței numelui de familie Wald. În care găsiți informații asupra etimologiei numelui, răspândire pe țări și pe alte criterii etc.

Wald vă salută!

     Wald intră și în toponime (nume de locuri). Am scris mai sus despre Schwarzwald (Munții Pădurea Neagră”), de unde izvorăște fluviul Dunărea (vezi Schwarzwald – Wikipedia) și nu repetăm datele sau informațiile. Dacă ne străduim găsim și alte toponime, precum Buchenwald (pădure de foioase, în principal din fagi, veziLagărul de concentrare Buchenwald– Wikipedia, lagăr de concentrare nazist înființat pe dealul Ettersberg, lângă Weimar, Germania, în iulie 1937.

     A fost unul dintre primele și cel mai mare dintre lagărele de concentrare din Altreich, Niederwald (Niederwald, lângă Rüdesheim am Rhein in Hesse, Germania).

Alena, Marta, Dmitriiși Elena Les (Лес, „Pădure”) vă salută!

      Rușii au pentru pădure les - лес, existent și în bulgară și în sârbo-croată, dar și tajgá - тайга́ pentru marile păduri siberiene. Au apărut mintenaș nume de familie precum Les - Лес, Lesnikov - Лесников, Lesnoi - Лесной, Lesovik - Лесовик, Lesovnikov - Лесовиков, Leșak - Лешак, Leșakov - Лешаков, Leșko - Лешко, Leșukov – Лешуков etc.

     Au apărut și toponime precum Lesnaja - Лесная (unul dintre numeroasele râuri care curg prin Rusia), Leșak – Лешак (oraș în Serbia), Zales`e – Залесье (regiune istorică de pe teritoriul Rusiei, situată în interfluviul Volga-Oka), Polesok – Полесск (oraș din Rusia,în regiunea Kaliningrad), Poles`e - Полесье (regiune istorico-culturală și fizico-geografică situată pe teritoriul Ținutului Poloniei), Lesozavodsk - Лесозаводск (oraș din Rusia, în regiunea Primorski), Lesosibirsk – Лесосибирск (oraș din Rusia, în regiunea Krasnoiarsk), Pereslavl`-Zaleskij - Переславль-Залесский (oraș de subordonare regională din regiunea Iaroslavl din Rusia).

Тевтобургский Лес (Teutoburger Wald, „Pădurea Teutoburg”)

     Și ei traduc în rusă denumirile străine pe hărți, de exemplu rușii scriu Тевтобургский Лес (Pădurea Teutoburg), o regiune de zone joase mlăștinoase din cadrul statelor germane Saxonia Inferioară și Renania de Nord-Westfalia, situată în Munții Weser, între văile râurilor Weser și Ems. Aici, Arminius, conducătorul tribului germanic Cherusci, l-a învins pe asasinul darchin Varus (9 d.Hr.). Data uciderii lui Varus, despre care am mai scris, este incertă (79 sau 21 d.Hr.).

     Iubitori sau de pădure, de umbră și de apă de izvor, de grătare în Pădurea Cernica, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva sau oriunde, chiar și într-o pădure!

Cu generalul nord-coreean O Ce Gân (아 정말 엉망이야) în Phenian, în Cimitirul martirilor, cu o „pădure” de monumente funerare (septembrie 1989)

 Partea întâi la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-padure-1

Eseul întreg la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/12/jocuri-de-cuvinte-padure.html

 Fișierul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - pădure.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - pădure

Geografie lingvistică

      Pădurea în expresii

     Moto: „M-am dumirit de ce găseşti/ Lupi, în păduri, puţini la noi:/ Reprofilaţi în ciobăneşti/ Azi mulţi sunt paznici chiar... la oi.” (Lămurire, de Nicolae Peiu, din revista Scârţ" din Iaşi, nr. 11, mai 2013)

     Pădurii i se mai spune și codru, crâng, dumbravă, sâlhă, silvă etc. „De la pădure” i se spune unuia „cam” sălbatic, care parcă a crescut în pădure, dar și deprins cu pădurea. N-ar fi matrafoxatul Cîțu, proprietar de păduri? „Crescut în pădure” este unul fără maniere civilizate (https://www.youtube.com/shorts/7uW1g--iVsY), care ne-a făcut nesimțiți pe noi, militarii.

     „Ciuhă, buhă, din pădure” se spune despre o femeie neîngrijită. Țurcana și Olguța sunt îngrijite, dar ce folos! „A fura ca în pădure” sau „a fura ca în pădurea Vlăsiei” înseamnă a fura mult și cu îndrăzneală, fără nicio teamă, cam ca în afacerea Microsoft, afacerea EADS, afacerea FLOTA și tot așa, până se distruge întreaga economie națională, de care ne-am dat seama mai ales în 2020 sau douăzeci-douăzeci, cum ar spune Viorica, cu ocazia vizitei norului de viruși Corona! Că nu furăm în stare să fabricăm niște măști și combinezoane.

     „A căra lemne în pădure” înseamnă a face un lucru de prisos. Dar nu e cazul la români decât în cazul lui Ciucă al lor cu cartea, dar care nu a precizat țara în slujba căreia e. Că românii duc buștenii din pădure cu camioanele spre gările care mai supraviețuiesc și le încarcă în vagoanele trenurilor care iau drumul spre Austria. Că acolo sunt banii noștri din fostele bănci românești, acolo sunt banii pe petrolul nostru și pe ce mai vreți.

     „Pădure de oameni” înseamnă o mulțime mare de oameni, așa cum n-am prea văzut-o mult timp cu corona asta ediție 2019 și ediție 2020, că ne-am cam trezit mintenaș cu ediția nouă Civid2022, că vaccinurile noi erau în depozite sau pe drum, cele vechi sunt distruse! Pe bani! Discuțiile cu efectele secundare sunt în toi... Vedem „pădure de oameni” la alegerile din 2024. Pe ei!

     Mai zic românii că „nu e pădure fără uscături”, asta însemnând că orice colectivitate are și unele elemente rele în sânul ei, unele ajunse la cârmă, din ordinul la W. DC, altele întoarse de pe meleaguri străine, unde trăiau din cerșit, prostituție și furat. Și din motive de corona se întoarseră mai an la Țăndărei și umblă brambura, pentru care orașul intrase anțărț în carantină. Și politicienii hotărâseră atunci să-i păzească armata! Aia de nesimțiți (https://www.youtube.com/shorts/7uW1g—iVsY).

     „A vinde pielea ursului din pădure” înseamnă a încerca să vinzi ceea ce nu ai, cam cum ne promit politicienii lasconari care l-au intergrat și pe Ciolacu înaintea unor alegeri, în loc să ia din rimp măsurile de apărare a nației contra nenorocirilor. „Muma-pădurii” e una care e specializată pe rele, fie oierița Raluca, fie sinistra, pardon, fosta „sinistră”, Violeta, fie Olguța, pardon, Vulguța, pentru militari.

     Englezii au pentru pădure forest, wood(s), „grup de copaci”, taiga etc. În Insulele Britanice se mai folosesc foraois în irlandeză, coill în irlandeză, coille și coedwig în galeză sau velșă, koes în corni, wid în galică scoțiană etc.

     Rămânând la forest, se zice așa: unei zone dense doar cu copaci și plante de sol, mai mare ca woods, „grup de copoaci; pădurice”; oricărei colecții dense sau oricărui volum dens de elemente; (istoric) unei zone definite de teren rezervată în Anglia ca teren regal de vânătoare sau pentru alte utilizări privilegiate și tuturor astfel de zone; (în teroria drafelor) unui graf fără cicluri, unui graf format din arbori; (în informatică, la Microsoft Windows) unui grup de domenii gestionat ca o unitate; culorii „verde de pădure”; părului pubian natural feminin, necosmetizat etc.

     Cu forest au apărut cuvinte compuse și expresii, precum: black forest (pădure densă, întunecată); can't see the forest for the trees (nu poți vedea pădurea din cauza copacilor; creat în 1546  de John Heywood); cloud forest (pădure de nori, nori foarte denși); disforest (pădure defrişată); Finnish forest reindeer (ren din pădurile finlandeze și kareliene); fog forest (ceață foarte densă); forest-born (născut în pădure, obraznic, necioplit); forested (împădurit); forest fruits (fructe de pădure); forest ranger (pădurar); fresh fucked fox in a forest fire (vulpe proaspătă „făcută” într-un incendiu de pădure, tipă fierbinte în sudul SUA); virgin forest (pădure virgină) etc.

Finnish forest reindeer (ren din pădurile finlandeze)

        Francezii folosesc pentru pădure forêt, bosquet și boqueteau, brousse, sylve, taïga etc. În hexagon mai există forest în bretonă, forèst în occitană, fouorêt în normandă (Guernsey), foresta în corsicană, koad în bretonă etc.

     Oprindu-ne la forêt, are sensul de: pădure de arbori; (prin extensie) cantitate mare; (în special) grămezi de lucruri lungi și mici; (în special) cantitate mare de bucăți de lemn care formează acoperișul unei clădiri vaste; (în teoria grafelor) tip de graf compus din mai mulți arbori etc. Unii folosesc ca sinonim bois, „copaci, arbori”.

     Din forêt au derivat: arbre qui cache la forêt (copac care ascunde pădurea, detaliu care ascunde ansamblul); feu de forêt (incendiu de pădure); forestier (forestier); forêt boréale (pădure boreală); forêt close (pădure închisă, interzisă accesului); forêt de la pluie (pădure tropicală); forêt des elfes (pădure de spiriduși); forêt mixte (pdure mixtă); forêt vierge (pădure virgină) etc.

     Au apărut și proverbe și zicale (proverbes et phrases toutes faites), precum: c’est l’arbre qui cache la forêt, „există arbore care ascunde pădurea” (c’est le détail qui cache la vue d’ensemble, „detaliu care ascunde ansamblul”); les arbres empêchent de voir la forêt, „copacii te împiedică să vezi pădurea” (c’est le détail qui cache la vue d’ensemble, „este detaliul care ascunde imaginea de ansamblu”) etc.

     Germanii au pentru pădure Wald (și în germană alemannică), Forst. „pădure”, Gehölz, „plantă lemnoasă”, Hain, „dumbravă” etc. Mai există Woid în bavareză, Woold în frizonă saterland și în germana populară, Woolt în germană plautdietsch, Bësch în luxemburgheză etc.

     Cuvântul cel mai folosit este Wald, termen geografic pentru o suprafață mai mare, acoperită de copaciși de graf direcționat, fără bucle, în teoria grafelor (grafurilor). Pentru detalii vezi: „Wald“ în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache; „Wald“ în Uni Leipzig: Wortschatz-Portal; „Wald“ în The Free Dictionary; „Wald“ în Duden online.

     Din Wald au derivat: , Birkenwald (pădure de mesteacăn); ,, Dschungelwald (pădure de junglă); Eichwald/ Eichenwald (pădure de stejar); Erholungswald (pădure de agrement); Fichtenwald (pădure de molid); Hübnerwald (pădure comunală); Nadelwald (pădure de conifere); Pilzwald (pădure cu ciuperci); Regenwald (pădure tropicală); Schutzwald (pădure de protecție); Waldarbeiter (muncitor forestier); Waldbach (pârâu care izvorăște sau curge într-o pădure) etc. Pădurarul se numește Förster!

Waldarbeiteren (muncitori forestieri)

     Nemții au și zicale (Redewendungen), precum den Wald vor lauter Bäumen nicht sehen - betriebsblind sein (să nu vezi pădurea din cauza copacilor - să fii orb la afaceri) sau sich benehmen wie die Axt im Walde - rücksichtslos handeln Wald und Feld – überall (să te comporți ca un topor în pădure - să acționezi nesăbuit ), dar și proverbe (Sprichwörter) ca wie man in den Wald hineinruft, so schallt es heraus (când cineva strigă în pădure, hop și ecoul).

Valka lesa - Валка леса (doborârea pădurii)

     Rușii au pentru pădure les – лес, existent și în bulgară și în sârbo-croată, dar și tajgá - тайга́ pentru marile păduri siberiene. Din familia bogată de cuvinte fac parte formele diminutive afectuoase (lesinka - лесинка, lesinocika -лесиночка, lesok – лесок, lesociek – лесочек; leșaciok -лешачок; lesopilocika – лесопилочка, leșaciok - лешачок, toate „pădurice”), forme peiorative (lesișka – леси́шка), forme de mărire lesișcea - леси́ща, lesișce - леси́ще, leșacina - лешачина) sau forme superlative (lesina – леси́на, „masiv de pădure”).

     Au apărut expresii și combinații stabile (Фразеологизмы и устойчивые сочетания), precum: в лес дрова возить (a duce lemne de foc în pădure, a face ceva inutil); волк в брянском лесу тебе товарищ, а не я (lupul din pădurea Briansk este tovarășul tău, nu eu); густой лес sau дремучий лес (pădure deasă); хвойный лес (pădure de conifere); лиственный лес (pădure de foioase); лес поделочный (pădure ornamentală); не видеть леса за деревьями (să nu vezi pădurea din cauza copacilor, să vezi detaliul și să neglijezi ansamblul); смешанный лес (pădure mixtă); тёмный лес (pădure întunecată) etc.

     Rușii au și proverbe (пословицы) și zicători (поговорки), precum: волков бояться - в лес не ходить (dacă te temi de lupi nu intra în pădure); ёлки-палки лес густой (pădure deasă de brazi); кто в лес, кто по дрова (unii la plimbare în pădure, alții după lemne); лес - богаче царя (pădurea este mai bogată decât regele); лес не только волка, но и мужика досыта кормит (pădurea hrănește nu numai lupul, ci și țăranul până la saturare); лес рубят - щепки летят (dacă pădurea este tăiată - păsările o părăsesc); рядом с лесом жить - голодному не быть (a trăi lângă o pădure înseamnă că nu vei muri de foame); сколько волка ни корми, он всё в лес смотрит (oricât ai hrăni lupul, el continuă să vâneze în pădure); чем дальше в лес, тем больше дров (cu cât intri mai adânc în pădure, cu atât sunt mai multe lemne de foc) etc! Mulțumesc lui Igor, academician din Irkuțk!

     Pădurea în (c)arte

     Moto: „Timidă, dar bănuitoare,/ Simţind pe undeva fiori,/ Îşi puse dânsa o-ntrebare:/ «Aici se fac copii din flori?»” (În pădure, de Dumitru Botar-Tabor, din Printre epigramiştii olteni, 2008)

     Scriitorii au descris de multe ori pădurea. Sadoveanu scria că „pădurea de fagi se isprăvea și marginea ei cotea pe văi”. Topîrceanu vorovea cu pădurea prin vorbe meșteșugite („Frumoasă ești, pădurea mea,/ Când umbra-i încă rară/ Și printre crengi adie-abia/ Un vânt de primăvară”).

Culmea integrării

     Coșbuc descria splendid întâmplări de la marginea pădurii („Pe sub marginea pădurii/ Boii pasc pe lângă car;/ Din pădure geme rar/ Zgomotul săcurii”). Nu exista drujba! Ehe, acum trecurăm la drujbă... Atunci se foloseau doar fierăstrăul manual, țapina și securea, că nu se inventase fierăstrăul mecanic botezat de rușii ce s-au vrut mereu vecini cu noi, „drujbă” (drujba – дружба, „prietenie” în limba rusă).

     Eminescu a folosit ca metaforă pădurea, apele, natura („Ei zboar-o vijelie, trec ape făr’ de vad.../ Naintea lor se mișcă pădurile de brad”), dar și o comparație aparte („Și Apusul își împinse toate neamurile-ncoace.../ Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii,/ Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!”).

Rătăciți în pădure

Eminescu, „Revedere”

     Ne amintim și alte versuri ale lui Eminescu („De treci codrii de aramă”, din Călin, file din poveste, „Fiind băiet păduri cutreieram/ Şi mă culcam ades lângă izvor,/ Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam/ S-aud cum apa sună-ncetişor/ ș.a. Metafora pădure e folosită și de N. Dumitriu („Caii veneau la pas, cu părul strălucitor, piepturi lângă piepturi și stufăriș de picioare fine, pădure de gâturi încordate”).

     Și crângul, păduricea de arbori tineri și de lăstari, a fost amintit de scriitori, precum A. Toma („Intr-un crâng ce-l vezi, ca-n vis,/ Stins mijind spre zări de lume,/ E o zână fără nume/ Cu ochi mari – un cer deschis.”), Eminescu („E-un miros de tei în crânguri,/ Dulce-i umbra de răchiți,/ Și suntem atât de singuri/ Și atât de fericiți!”), Duiliu Zamfirescu („Către seară când el cântă, glasul lui tremurător/ Mână somnul în spre crângul de tufani de iasomie,/ Unde mii de păsărele stau s-adoarmă printre flori.”) sau Sevastos („Și noi ne-am luat/ Din conac în conac,/ Pe cai de olac,/ Pe crângul cerului,/ Pe fața pământului.”).

Cred că sunteți mulțumiți de mine!

     Nu uităm de dumbravă, pădure tânără și nu prea deasă. Au pomenit dumbrava în scrierile lor Sadoveanu („Am pornit deodată pe cărarea de la fundul grădinilor târgului, la deal, pe lângă dumbrava de mesteceni.” sau „Era o dumbravă ferită de viiturile cele mari ale Dunării.”), Bolintineanu („Mă îndreptai către un sat așezat în culmea dealului... o poziție desfătătoare! O dumbravă de mesteceni formează poarta acestui rai pământesc.”) sau Negruzzi („Semănau ghindă de creșteau dumbrăvi, pentru ca să aibă strănepoții lemne de ars.”).

     Am citit în copilărie Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu (vezi la https://ailg.ro/poveste/dumbrava-minunata/), eroina fiind Lizuca. Dumbrava minunată este un film românesc din 1980 regizat de Gheorghe Naghi. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Diana Muscă, Ernest Maftei și Elena Drăgoi. Scenariul a fost scris de Draga Olteanu Matei și se baza pe povestirea lui Mihail Sadoveanu (vedeți filmul cu clic pe https://www.facebook.com/watch/?v=686807118346627).

     Englezii au pentru pădure forest, wood(s), taiga etc. În Insulele Britanice se mai folosesc foraois și coill în irlandeză, coille și coedwig în galeză sau velșă, koes în corni, wid în galică scoțiană etc.

     În articolul „Combustie nespontană”, din The Economist (Economistul), volumul 407, numărul 8842, din 29 iunie 2013, se scria: „De la mijlocul anilor 1980, când Indonezia a început pentru prima dată să defrișeze pădurile sale bogate la scară industrială în favoarea plantațiilor profitabile de ulei de palmier, «ceața» a devenit o apariție aproape anuală în Asia de Sud-Est. Cea mai ieftină modalitate de a curăța pădurile tăiate este să o ardeți, producând un nor acru de fum alb urât care, purtat de vânt, poate acoperi sute sau chiar mii de mile pătrate.” (Since the mid-1980s, when Indonesia first began to clear its bountiful forests on an industrial scale in favour of lucrative palm-oil plantations, “haze” has become an almost annual occurrence in South-East Asia. The cheapest way to clear logged woodland is to burn it, producing an acrid cloud of foul white smoke that, carried by the wind, can cover hundreds, or even thousands, of square miles. [2013 June 29, “Unspontaneous combustion”, in The Economist, volume 407, number 8842, page 29]).

Russian Taiga diversity (diversitatea Taigalei Ruse)

     În 2004, Richard Fortey, în lucrarea The Earth (Pământul), publicată în 2011, scria despre taiga: „Munții aleargă dinspre insula arctică Novaia Zemlia spre sud, împărțind nesfârșitele deșeuri ale taigalei siberiedne și ale stepelor de pe platforma rusă din vest.” (The mountains run from the Arctic Island of Novaya Zemlya southwards, dividing the endless wastes of the Siberian taiga and the steppes from the Russian platform in the west. [2004, Richard Fortey, The Earth, Folio Society, published 2011, page 197]).

     Francezii folosesc pentru pădure forêt, bosquet și boqueteau, brousse, sylve, taïga etc. În hexagon mai există forest în bretonă, forèst în occitană, fouorêt în normandă (Guernsey), fr foresta în corsicană, koad în bretonă etc.

     Georges Blond, în Agonia Germaniei 1944-1945, scria în 1952: „Marea pădure din Ardeni este una dintre cele mai pline de mistere. În partea de est, acoperă un platou accidentat tăiat de văi și râpe adânci.” (La grande forêt des Ardennes est une des plus chargée de mystères. Dans sa partie orientale, elle couvre un plateau accidenté coupé de vallées et de ravins profonds. [Georges Blond, L’Agonie de l'Allemagne 1944-1945, Fayard, 1952, page 130]).

     Cum cuvântul exprimă și o cantitate mare de ceva, Alphonse Allais, în „Fără bilă!: Nebunie de logică”, scria în 1893: „Deci, existența lui nu este altceva decât o pădure de gafe.” (Aussi son existence n’est-elle qu’une forêt de gaffes. [Alphonse Allais, Pas de bile!: Inanité de la logique, Flammarion, 1893, page 32]).

     Nemții au pentru pădure Wald (și în germană alemannică), Forst. Gehölz, Hain etc. Mai există Woid în bavareză, Woold în frizonă saterland și în germana populară, Woolt în germană plautdietsch, Bësch în luxemburgheză etc.

     În Lexiconul Geoștiințelor, Heidelberg 2000 în spektrum.de, „Paleogene”, scrie: „În Oligocen, pădurile tropicale s-au retras la latitudini inferioare, făcând loc câmpiilor ierboase cu copaci și arbuști izolați (savana).” (Im Oligozän wichen die tropischen Wälder in die niederen Breiten zurück und machten grasbewachsenen Ebenen mit einzelnen Bäumen und Sträuchern Platz (Savanne). [Lexikon der Geowissenschaften. Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg 2000 auf spektrum.de, „Paläogen“]).

     Cum nemții au și Taiga, E. W. Heine, în „Balena lui Kaiser Wilhelm, povești din istoria lumii”, scria în 2013: „Taigaua se întinde mult sub cerul înnorat.” (Weit erstreckt sich die Taiga unter dem Wolkenverhangenen Himmel. [E. W. Heine: Kaiser Wilhelms Wal. Geschichten aus der Weltgeschichte. C. Bertelsmann Verlag, München 2013, ISBN 978-3-570-10148-3, Seite 117]).

     Rușii au pentru pădure les – лес, cuvânt existent și în bulgară și în sârbo-croată, dar și tajgá - тайга́ pentru marile păduri siberiene. Găsim în internet versul „Pădurea își îmbracă rochia purpurie”, în poezia «19 octombrie», scrisă în 1825 (Роняет лес багряный свой убор. [А. С. Пушкин, «19 октября», 1825 г. Викитека]).

     Dostoievski, în „Frații Karamazov”, scria în 1880: „Pictorul Kramskoi are un tablou minunat numit «Contemplatorul»: înfățișează o pădure iarna, iar în pădure, pe drum, într-un caftan zdrențuit și pantofi de puf, un omuleț stă singur, în cea mai adâncă singurătate, el stă și pare să se gândească, dar el nu gândește, ci «contemplă» ceva.” (У живописца Крамского есть одна замечательная картина под названием «Созерцатель»: изображён лес зимой, и в лесу, на дороге в оборванном кафтанишке и в лаптишках стоит один-одинёшенек, в глубочайшем уединении забредший мужичонко, стоит и как бы задумался, но он не думает, а что-то «созерцает». [Ф. М. Достоевский, «Братья Карамазовы», 1880 г., НКРЯ]).

Zbor cu Tu 134 peste taiga, Moscova - Phenian, septembrie 1989

     A. N. Radișcev, în Note de călătorie din Siberia, scria în 1797: „Pădurile de taiga rămân în josul Ciulimului, la început nu late, apoi, lângă Suslovaia, cu lățime de 100 de verste, dar au fost dărâmate de vreme și s-au ars, iar acum nu există animale, dar înainte exista un pescuit bun.” (Тайги остаются вниз по Чулыму, сперва не широки, потом, около Сусловой, во 100 вёрст ширины, но выломаны погодой и выгорели, а ныне зверя совсем нет, а прежде были хорошие промыслы. [А. Н. Радищев, Записки путешествия из Сибири,= 1797 г. НКРЯ]).

     B. A. Mojaev, în „Drumul pădurii”, scria în 1964: „De jur împrejur sunt ulmi gigantici, zade, nuci de Manciuria și, în sfârșit, aurul taigalei noastre - cel mai valoros copac – frasin!” (Кругом стоят исполинские ильмы, лиственница, маньчжурский орех и, наконец, золото нашей тайги — ценнейшее дерево — ясень! [Б. А. Можаев, «Лесная дорога», 1964 г., НКРЯ]).

Sunt un copac rămas fără pădure

 Continuare la:

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-padure-4

 Fișierul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - pădure.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - pădure

Geografie lingvistică

     Pădurea în viață și în lume

     Moto: „De rupi din codru-o rămurea,/ Îi pasă codrului de ea/ Ca pădurarului, în... cot/ Când taie hoţii codrul tot.” (Nepăsare, de Gheorghe Băcneanu, 2006)

     O pădure sau un masiv forestier este un ecosistem, relativ mare, constând în principal din arbori, arbuști și tufișuri, ierburi, precum și toate celelalte specii asociate acestora și care trăiesc în interacțiune în acest mediu.

     Poate fi naturală sau în exploatare forestieră. Speciile de animale și plante, precum și ciupercile care trăiesc în păduri sunt denumite specii forestiere. O pădurice mică se numește pădure sau dumbravă, iar una mare este un masiv forestier.

Păduri pe Terra

     Există masive mari de păduri intacte, zone cu păduri combinate cu alte ecosisteme și zone fără păduri. În zonele cu păduri intacte se diferențiază jungla și taigaua.

     Noi am moștenit cuvântul junglă din cuvântul francez jungle, francezii „l-au împrumutat gratis” în 1777 din cuvântul englez jungle, acesta moștenit fie din jaṅgal – जंगल, „pădure”, fie din jaṅgal - جنگل în urdu, acestea moștenite din sanscritul jaṅgala - जङ्गल, „spațiu arid, deșert, nelocuit”. Jungla este un masiv de pădure densă și exotică populată de animale sălbatice, întâlnită în țările musonice, de exemplu din Asia de Sud-Est, în special în India. Și pădurea amazoniană este o pădure intactă.

     Am moștenit cuvântul taiga în română în rusescul tajga – тайга. Și în engleză există taiga și taïga în franceză, moștenite tot din rusescul tajgá – тайга́. Rușii l-au moștenit dintr-o limbă turcică siberiană de sud (regiunea Altai, de exemplu limba altaică sau limba shor, conform tağ - тағ în hakasă sau tayga - тайга în iakută, „pădure netraversabilă”). Așadar, taigaua este pădure de conifere de climat boreal, în nordul Europei, Asia și America.

     Am întâlnit și cuvântul tundră, moștenit în română în cuvântul francez toundra, în engleză fiind tundra, ambele moștenite din rusescul túndra - ту́ндра, moștenit din tūndre – тӯндрэ în sami kildină, forma acuzativă sau genitivă a lui tūndar – тӯндар. Este un spațiu ecologic arctic, fără copaci, doar cu vegetație rară arctică.

     Pădurile sunt denumite și după numele arborilor sau esența lemnoasă. În pădurile de conifere predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi și pini). Sunt răspândite în zonele subarctice, temperate și subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus cu latitudinea de 55° în emisfera nordică și unor munți din emisfera sudică.

     Se întâlnesc în zonele reci precum nordul Asiei, din Scandinavia până în Rusia, în nordul Chinei, în lanțul muntos Himalaian, în Georgia, pe munții Alpi, Carpați și Pirinei.

     Ele nu își pierd frunzele toamna, de la această regulă abătându-se doar laricele. Coniferele au fibre rășinoase ce permit clătinarea și îndoirea lor (rezistă vânturilor puternice). Ramurile lor sunt aplecate permițând zăpezii să cadă pentru a nu le îngreuna. Aici apar și lichenii.

     Animalele din pădurile de conifere sunt în general mamifere. Unele dintre ele au blănuri prețioase. Aici conviețuiesc ursul, cerbul, ciuta, căprioara (naște numai un pui), veverița, hermelina și samurul, vulpi, jderi, arici, iepuri, râși, lincși, castori și pume (vezi despre iepure la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-iepure-1).

     Păsările prezente sunt pițigoiul, ciocănitoarea, mătăsarul, grangurul, cocoșul de munte, ierunca, gaița de munte, bufnița, cucuveaua, huhurezul și forfecuța (vezi https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-pasare-1). După neomarxiști, poate în meniurile viitoare vor intra și insectele din aceste păduri, furnici, fluturi, țânțari, gândăcei și păianjeni.

     Pădurea de lângă locul copilăriei (latitudine 45⁰ nord, longitudine 25⁰ est) este de foioase, în care predomină vegetația arboricolă și angiospermică. Foioasele sunt prezente atât în zonele temperate, cât și în cele subtropicale și tropicale. Limita între pădurile de foioase și cele de rășinoase se situează între altitudinile de 600-1300 m, în funcție de relief, substrat și microclimat, care duc uneori și la inversiuni de vegetație.

     Principalii arbori ai pădurilor de foioase sunt salcia, teiul, castanul, arinul, carpenul, gorunul, plopul, magnolia, stejarul, fagul, mesteacănul, arțarul, frasinul, ulmul, salcâmul, gârnița, jugastrul etc., aparținând mai multor familii din punct de vedere taxonomic. Toamna, când arborilor le cad frunzele, funcția lor de fotosinteză încetează.

     În aceste păduri conviețuiesc lupul, vulpea, căprioara, mistrețul, jderul, veverița, pisica sălbatică, sturzul, mierla, cucul, ciocănitoarea, privighetoarea, sticletele etc. În marea pădure de lângă comuna nașterii mele (Livezeni, Muscel), din care avem și noi, patru frați 0,3 ha, am văzut toate aceste animale și păsări (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/09/jocuri-de-cuvinte-lup.html).

     În pădurile mixte, care fac trecerea de la pădurile de foioase din zone mai joase la cele de conifere din zonele înalte, conviețuiesc specii de arbori prezente atât în pădurile de foioase, cât și în cele de conifere. Aici se întâlnesc stejarul, fagul, arțarul, mesteacănul și frasinul. Coniferele tipice din aceste păduri sunt pinii, brazii și molizii, în proporții mai mici.

Pădure de mangrove în Guatemala

     Există și păduri de mangrove, termen introdus de englezi și apoi împrumutat de la ei de francezi în secolul al XVIII-lea, mangrove derivat din limbile dravidiene (inclusiv manglier în malaialam). Plantele sunt caracteristice regiunilor de coastă ale zonei tropicale, predominând mangrovele și, în funcție de locul geografic, de specii de plante variate.

     Pădurile sunt și un mediu de viață și o sursă de venit pentru oameni. La începutul secolului al XXI-lea, peste cinci sute de milioane de oameni, inclusiv mai multe popoare indigene, trăiau în pădure sau în apropierea acesteia. Acestea găzduiesc o mare bogăție ecologică, concentrând 80% din biodiversitatea terestră a lumii.

     În multe regiuni ale planetei au loc distrugerea sau supraexploatarea pădurilor. Acest lucru provoacă defrișări semnificative, care în prezent se referă în principal la pădurile tropicale și taiga. Jumătate din pădurile lumii au fost distruse în secolul al XX-lea. Nu există o guvernanță forestieră globală sau o convenție internațională, dar ONU a instituit un Forum al Organizației Națiunilor Unite privind pădurile (UNFF).

Pădure

     Acum să ne punem o întrebare: ale cui sunt pădurile din România? Noi am scris despre vinderea terenurilor din România, că străinii dețin peste 50 % din proprietățile funciare. Oare cine sunt cei mai mari zece proprietari de păduri din România, care cumulat deţin jumătate din tot „aurul verde” al ţării? Suprafaţa împădurită a României este în creştere în ultimele două decenii, dar mai redusă cu un milion de hectare faţă de acum un secol.

     „Suprafaţa totală a fondului forestier naţional al României reprezintă 27,5% din suprafaţa ţării. Media europeană este de 32%”, se arată în raportul din 2020 al Ministerului Mediului privind starea pădurilor României.

     Ziarul financiar ne informează că acţionari suedezi, finlandezi şi câteva primării de comune se numără printre cei mai mari proprietari de suprafeţe împădurite în România, un domeniu unde „stocul” a ajuns să numere, la finalul anului 2022, 6,4 milioane de hectare.

Șmecherie mare! TIR!

     „Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură nu deţine un top oficial al proprietarilor de păduri, persoane fizice sau juridice. Codul silvic legiferează obligaţia tuturor proprietarilor de pădure, indiferent de suprafaţa de pădure deţinută, de a asigura respectarea regimului silvic, un astfel de top nefiind relevant pentru actele decizionale ale autorităţii“, au transmis reprezentanţii Ministerului Mediului la solicitarea ZF (ziarului financiar) care a cerut lista celor mai mari 50 de proprietari de păduri din România. Deşi o astfel de listă nu există, conform oficialilor, a fost pus la dispoziţie un top cu cei mai mari zece proprietari.

     Printre aceştia, imediat după statul român, care deţine prima poziţie, cu o suprafaţă de peste 3 milioane de hectare, administrată prin Romsilva, se află Ingka Investments Forest Assets, companie deţinută, potrivit platformei Termene.ro, de Ingka Investments România, având ca unic acţionar o companie cu sediul în Ţările de Jos care ne-a tot încurcat cu Schengen. Grupul olandez Ingka este partener strategic al grupului suedez Ikea, cunoscut pentru reţeaua de magazine cu acelaşi nume.

     „Grupul Ingka operează magazinele de retail Ikea şi centrele Ikea, iar prin intermediul filialei de investiţii Ingka Investments, deţine păduri în mai multe ţări. Ingka Investments nu face parte din compania care desfăşoară activităţile de proiectare şi producţie a mobilierului Ikea, adică Inter Ikea Group, care este responsabilă de aprovizionarea cu materii prime precum lemnul pentru toate produsele Ikea“, au explicat reprezentanţii Ikea pentru ZF.

     Ei au adăugat că activităţile de exploatare sunt planificate cu zeci de ani înainte, iar prin practicarea silviculturii responsabile se preocupă de impactul asupra biodiversităţii. „Ne asigurăm întotdeauna că recoltăm mai puţini copaci decât volumul celor care sunt în creştere.“, susțin ei.

     În rândul celor mai mari zece proprietari de suprafeţe împădurite, conform Ministerului Mediului, figurează şi primăria Maieru, comună din judeţul Bistriţa-Năsăud, care a dobândit pădurile în perioada 2000-2005, conform angajamentelor silvice, iar acestea sunt administrate de Ocolul Silvic Maieru.

     „Masa lemnoasă pusă în valoare este exploatată în regim silvic de agenţii economici din zonă, în urma licitaţiei, folosită ca lemn de construcţie, lemn de foc pentru încălzirea locuinţelor, tocătură etc.“, au spus reprezentanţii Ocolului Silvic la solicitarea ZF.

     Ceilalţi proprietari nu au răspuns solicitării sau nu au putut fi contactaţi. Din clasamentul ministerului mai fac parte Forestum Romwood, denumirea veche a companiei Greengold Romwood, deţinută de Greengold Group, cu acţionariat suedez. În vara anului 2015, o firmă din jurul grupului Greengold, respectiv Greengold European Capital, a fost implicată în vânzarea unei suprafeţe de 33.600 de hectare de pădure din România către retailerul Ikea. Tot Greengold Group deţine şi compania Greengold Timberlands 3 SRL, cu peste 21.000 de hectare de pădure.

     „Suntem o echipă de silvicultori români care, în parteneriat cu silvicultori suedezi, a dezvoltat, începând din anul 2008, o nouă soluţie integrată de administrare silvică a proprietăţilor forestiere din România. Greengold România este cunoscută în principal ca fiind unul dintre proprietarii importanţi de pădure din România, cu suprafeţe forestiere în 14 judeţe, în toate regiunile istorice ale ţării. În esenţă însă, activitatea de bază a companiei Greengold este legată de administrarea proprietăţilor forestiere în acord cu exigenţele de dezvoltare durabilă şi responsabilă ale investitorilor instituţionali“, se arată pe site-ul Greengold.

     Compania SC Tornator SRL din Braşov este un alt mare proprietar de suprafeţe împădurite din România. „Principala activitate a companiei o reprezintă comercializarea de masă lemnoasă şi administrarea de păduri. Sediul central se află în Braşov, deşi proprietăţile deţinute sau administrate de Tornator sunt răspândite pe aproape tot lanţul carpatic“, se arată pe site-ul companiei, care funcţionează ca o subsidiară a Tornator Oyj din Finlanda.

     Obştea Peştişani, o afacere din judeţul Gorj, care deţine peste 21.000 de hectare de terenuri forestiere, a fost înfiinţată în anul 2000, deţinând suprafeţe de pădure şi păşune alpină în judeţele Gorj şi Hunedoara, potrivit informaţiilor de pe propriul site de prezentare.

     Primăriile Maieru, Telciu şi Şanţ, toate din judeţul Bistriţa-Năsăud, deţin împreună aproape 56.000 de hectare de pădure. Despre Ugron Geza Levente nu există informaţii publice în afara precizării că este vorba despre o persoană fizică.

     Potrivit unei analize anterioare a ZF realizate pe baza datelor din Anuarul statistic din 1922, primul document de acest tip de la Marea Unire, suprafeţele cultivate cu păduri ajungeau, la acel moment, la 7,3 milioane de hectare.

     În 2022, adică un secol mai târziu, suprafaţa de păduri a România a ajuns la 6,4 milioane de hectare, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe platforma Tempo a Institutului Naţional de Statistică. Se constată că suprafaţa împădurită este în creştere de la un an la altul în ultimele două decenii, fiind totuşi cu aproape un milion de hectare sub ceea ce exista în urmă cu un secol. Dar atunci aveam și Basarabia și nordul Bucovinei!

     „Suprafaţa totală a fondului forestier naţional al României reprezintă 27,5% din suprafaţa ţării. Media europeană este de 32%”, se arată în raportul din 2020 al Ministerului Mediului privind starea pădurilor României. Așa că cei mai mari zece proprietari, care au împreună 3,4 milioane de hectare de păduri, deţin practic aproape jumătate din suprafaţa totală forestieră a României.

Evoluția suprafeței pădurilor din România (milioane ha)

Platforma Tempo a INS

     „O ameninţare la adresa pădurilor este reprezentată de supraexploatarea lor şi depăşirea posibilităţii de lemn care se poate extrage, stabilită prin amenajamentele silvice, în contextul unei cereri tot mai mari de masă lemnoasă atât pentru industria de prelucrare a lemnului, cât şi pentru producerea de energie regenerabilă. Tendinţa de export a lemnului sub formă brută (neprelucrată) are efect negativ asupra activităţii operatorilor economici din industria de prelucrare a lemnului“, mai arată raportul ministerului. Concuziile le trage fiecare...

Proprietarii de păduri din Româmia

  Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-padure-3

 Fișierul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - pădure.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - pădure

Geografie lingvistică

       Pădure

     Moto: „Pădure, străbună vatră,/ Falnică erai odată!/ Al hoţilor legământ/ Astăzi te-a pus la pământ.” (Pădure, dragă pădure!, de Victor Becheanu, 2011)

Deoarece am copilărit la distanța de doar 700 de metri de o mare pădure, unde tata era pădurar, neavând noi altceva de făcut, cum politicienii se joacă cu pădurile noastre, citim și aflăm că pădurea, despre care știți toți, este o „întindere mare de teren acoperită de arbori”, un „ansamblu al arborilor care cresc într-o strânsă dependență pe această suprafață de teren”, „arbori care fac parte din acest ansamblu, împreună cu numeroase alte specii de plante, mușchi, ierburi, arbuști, ciuperci etc. și de animale care cresc aici” etc. I se mai spune și codru, crâng, dumbravă [MDA2 (2010)].

Pe „ulița gâștei”, acum strada Primăriei, unde am învățat ce sunt pădurea, alunul, păsările

Cuvântul pădure, despre care am și scris (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-alun-1) este moștenit din latinescul palūs, „mlaștină, fânețe, iaz”; cu schimbare de semnificație, ca și în albanezul pyll, „pădure”. Latinescul palūs provine din proto-italicele *palūts, *palūd-, acestea din proto-indo-europeanul (PIE) *pelHk-iH-h₂, înrudit cu letonul pelce, „baltă”, lituanianul pelkė, „mlaștină”, sanscritul palvala - पल्वल, „bazin, iaz” și, eventual, cu grecescul antic pēlós - πηλός, „noroi, pământ, lut ”.

.....

       Corespondentele în alte limbi sunt:

❁ ‘ābā (‘obo) - ܥܒܐ (ܥܒܐ) în arabă, ʿāḇāʾ - ܥܒܐ‎ în aramaică siriacă;

❁ ābnā - абна în abhază, bna - бна în abază;

❁ abohli în alabama, abokkoli' în chickasaw;

❁ aḍavi - అడవి în telugu;

❁ adohi inage - ᎠᏙᎯ ᎢᎾᎨ în cherokee;

❁ ağaş - ағаш în cazahă (din proto-turcicul *ïγač, „copac; pădure”, din care au mai derivat ïγač în turcă, „copac”, ağac în azeră, ağas -ағас în bașchiră și în cazahă, agaș - агаш în altaică de sud, ağaç în turcă și în tătară crimeană, agaç în turcmenă, agac - агач în tătară, yjaș - ыяш în ciuvașă, yog'och în uzbecă etc., toate cu sensul de „copac, pădure”);

❁ ala în malgașă;

❁ alas în tetum, alas, wana în javaneză;

❁ albogo în galiciană;

❁ àll în wolof;

❁ antaṙ - անտառ, tʿavut - թավուտ în armeană;

❁ arañña în pali, araṇya - अरण्य în sanscrită;

❁ arbaro în esperanto;

......❁ Bësch în luxemburgheză (din proto-germanicul *buskaz; cognat cu englezescul bush, germanicul Busch, olandezul bos);

❁ bir - ᱵᱤᱨ în santali;

❁ biše - بیشه‏‎ ‏‎ în persană;

❁ bois în franceză, bos în olandeză și în afrikaans, bos și bwès în valonă, bosc în catalană și în friuliană, bosco în italiană, bosk în frizonă, bosque în galiciană, portugheză și spaniolă, bosquet în franceză, boqueteau în franceză, bosco în interlingua, irlandeză și italiană, boscu în corsicană, bósj în limburgheză (din latinescul târziu boscus sau din latinescul vulgar *buscus, din cuvintele france *busk, *busc, din proto-germanicul *buskaz, „tufis, tufă”);

❁ bòlt în mòcheno;

❁ bôn - বন în bengaleză, bôṇô - ବଣ în orija, jônggôl - জঙ্গল în bengaleză;

❁ boshke - בושקי în sefardă;

❁ bpàa - ป่า, bpàa mái ป่าไม้ în thai;

❁ brousse în franceză (din occitanul brossa, din aceeași pre-romană ca brocciu);

❁ bujan - ᠪᡠᠵᠠᠨ în manchu;

❁ bus în tok pisină;

❁ Busch în germană de Pennsylvania;

❁ busi în sranan-tongo;

❁ codru în română și în aromână (din rădăcina latină vulgară *codrum, din *quodrum, din latinescul quadrum, vezi mai sus);

❁ codyra – чодыр, șyrgy – шӹргы în mari;

❁ coedwig în velșă (din coed, „pădure, lemn, copaci”, + gwig, „lemn, pădure”);

❁ coill în irlandeză (din vechiul irlandez caill), coille în galeză (ambele din proto-celticul *kallī, „pădure”);

❁ crâng în română;

❁ cuauhtlah, cuahcamac în nahuatl;

❁ curii în aromână;

❁ cxeḳ - ცხეკ în svan;

❁ č̣akka – ጫካ în amharică;

❁ č̣angal - ҷангал în tadjică;

❁ č̣ış - чыш în shor;

❁ daa în găgăuză;

❁ daristan - دارستان‏‎, cengel - بێشه‌ڵان‏‎ în kurdă, darıstan în zazaki;

❁ das în aromână, dásos - δάσος, drymós - δρυμός, álsos - άλσος în greacă;

❁ djiva în ngazidja comoriană;

❁ đông în tày;

❁ dręzga - дрѧзга în vechea bisericească slavonică;

❁ dubbo în sidamo;

❁ dumbravă în română (din slavonicul vechi bisericesc dǫbrava - дѫбрава, din proto-slavicul *dǫbrava);

❁ dur – ዱር în tigrinya;

❁ duz – дуз în dargină‎;

❁ entim în masai;

❁ erdő (participiu prezent al verbului ered, „a izvorî, a începe undeva”, din proto-fino-ugricul *šärɜ-, „a veni, a ajunge; a răspândi”, + -d, sufix, din care se trage cuvântul Erdély, „Ardeal”), erdőség în maghiară;

❁ esichaha în luhya;

❁ etvlkē în lituaniană (krikų kalba);t

❁ fforest în velșă, floresta în portugheză, spaniolă și galiciană, foraois în irlandeză, forè în creolă haitiană, forest în bretonă, catalană și engleză, forèst în occitană, foresta în corsicană, italiană, malteză și spaniolă, foreste în interlingua, foresto în ido, forêt în franceză, forete în novială, Forst în germană, forsto în esperanto (din vechiul franțuzesc forest, din latinescul medieval forestis, „pădure deschisă”, folosit pentru prima dată în Capitulațiile lui Charlemagne, cu referire la pădurea regală, spre deosebire de pădurile și parcurile interioare), fouorêt în normandă (Guernsey);

❁ fot în volapuk;

❁ fraga în galiciană („pădure izolată”, în secolul al XIII-lea, din limba galică veche și portugheză veche, din latinescul vulgar iberic fraga, plural al lui fragum, de la fragōsus, „aspru”, de la fragor, de la frangō, „a sparge”);

❁ ḡāba - غابة‎ în arabă marocană, ḡāba - غابة‎ în arabă hijazi, ḡāba - غَابَة‎ în arabă, ḡāba - غابة‎, ḥirš - حرش‎ în arabă egipteană;

❁ Gehölz în germană (ge-, prefix pentru formarea unui substantiv colectiv, + Holz, „lemn”);

❁ gilubyat în lubuagan kalinga;

❁ góla în sorabă, gora - гора în bulgară și în macedoneană, hora în slovacă (din proto-slavicul *gora, din proto-indo-europeanul *gʷerH-);

❁ gozd în slovenă;

❁ gruip - ဂြိုပ် în mon;

❁ gubat în tagalogă;

❁ habi - হাবি, zoṅghol - জংঘল în assameză;

❁ Hain în germană (formă germanică răspândită de Luther, din germanicul medieval hagen, din vechiul germanic hagan, „păducel, mărăciniș, incintă sau gard viu”);

.....❁ kaba – каба în altaică de sud;

....❁ keyll în manx;

❁ kinubat în kalinga de sud;

❁ kɨjə, gɨjə în jarawa;

❁ koad în bretonă, koes în corni;

❁ korpi în finlamdeză (doar zone mari);

❁ kurmi în hausa;

❁ kúsò în nupe;

❁ las în cașubă, poloneză și sileziană, les - лес în bulgară, rusă și sârbo-croată, les în cehă, slovacă și slovenă, lěs în sorabă de jos, lěsŭ - лѣсъ în vechea slavonică bisericească, lis - ліс în ucraineană, ljes - лес în bielorusă, ľos în polabă (toate din lěsŭ - лѣсъ, „pădure”, în vechea slavă);

❁ lemu în mapudungun, lemu, mawiza în araucană;

❁ leuweung în sundaneză;

❁ lɣaba în kabilă;

❁ lhlahuy în atayal;

❁ lubre în galiciană;

❁ lug - луг în sârbo-croată (din proto-slavicul *lǫgъ, din proto-balto-slavicul *lanˀgas; vedeți vechile prusace Langa, numele unui pârâu și Langodis, numele unei mlaștini);

❁ luren - пурэн în nanai;

❁ ma'tää'e în cheyenne;

❁ male - ಮಲೆ, vana - ವನ, araṇya - ಅರಣ್ಯ, kāḍu - ಕಾಡು, aḍavi - ಅಡವಿ, kānana - ಕಾನನ, kānu ಕಾನು, haḷuvu - ಹಳುವು în kannada;

❁ masġar în malteză (din arabicul mašjar - مَشْجَر‎);

❁ mata în portugheză (din vechiul portughez mata, posibil din latinescul târziu matta, „roșu mat”);

❁ meahcci, vuovdi în sami de nord;

❁ mec în veps, mečč în ludiană, meččä, mečču în kareliană, meččy, meččü în livvi;

❁ mēšā - ܡܝܫܐ în aramaică siriacă;

❁ meşə în azeră (probabil de origine iraniană, comparați cu persanul biše - بیشه, „pădure”, cu turcescul meșem, „stejar”, tot împrumuturi iraniene);

❁ mets în estonă (din proto-finlandezul *meccä, probabil dintr-o limbă baltică; termenul a fost împrumutat în timpul despărțirii sud-estoniene și livoniene de restul finlandez), metsä în finlandeză și în ingriană, mettsä în votică;

❁ mez - мэз în kabardiană, mezə – мэзы, mez - мэз în adige;

Cuvântul „pădure” în diferite limbi

❁ mežs în latgaliană și în letonă;

❁ miro nui nui în papanui;

❁ miškas, giria în lituaniană;

❁ mitigwaaki în ojibwe;

❁ mondi în papiamento;

❁ mori - 森 (もり), hayashi - 林 (はやし), shinrin - 森林 (しんりん) în japoneză;

❁ mosa- моса, dyle – дылэ, agi – аги, xargi - харги în evenki;

❁ mouta în galiciană;

❁ msitu, porini în swahili;

❁ mṭḳa - მტკა în mingreliană;

❁ munky – муӈку în nganasan;

❁ muyung în tuwali ifugao;

❁ napaaqtuqarniq în inuktikut;

❁ nātʰuṅ - नाठुङ în sherpa;

❁ ndoeng, ndoengfaex în zhuang;

❁ nebŏŏkt în mi'kmaq';

❁ nehenehe, ngahengahe, ngahere, wao, ngāherehere în maori;

❁ njules – нюлэс, telʻ – тэль, sik – сик, arama - арама, roshca - роща în udmurtă;

❁ oʻrmon în uzbecă, orman - орман în cazahă, orman - ئورمان‏‎ în uigură, orman în turcă și în tătară crimeană, urman – урман în bașchiră și în tătară (vezi Teleorman – Deli orman, „pădure nebună”), ormon - ормон în kârgâză, oʻrmon în uzbecă, ormon în zazaki, urman - урман în bașchiră și în tătară (toate din proto-turcicul *orman; vezi la și Teleorman, Caraorman);

❁ oihan în bască;

.....❁ pădure în română și în aromână, pěduri în megleno-română;

❁ pedara -пэдара în tundra nenets;

❁ pagpag în bontoc de est;

.......❁ salo în finlamdeză;

❁ sam¹ lam⁴ - 森林 în chineză cantoneză;

❁ sâhlă, silhă în română;

.....❁ shing nags - ཤིང་ནགས în tibetană;

/////❁ sup - 숲, samnim – 삼림în coreană;

❁ šÿrgÿ - шӹргӹ în mari de vest;

❁ şinak - ཤིང་ནགས în tibetană;

.....❁ taiga în română, taiga în engleză, taïga în franceză, tajhá - тайга́ (în bielorusă, tajgá - тайга́ în rusă, tajgá - тайга́ în bulgară, tayğa - тайға în hakasă și în shor etc. (pădure de netraversat, atestat încă din din 1790, probabil din hakasul tayğa - тайға, „taiga; munte”, sau dintr-o limbă turcică înrudită, probabil dispărută; înțelesul „pădure”, probabil dezvoltat în turcă de la „munte” original conform tuvenului tayga тайга, „munte”, atestat pentru prima dată în 1735 într-o limbă „tătară Chulym”);

❁ telʹ - тэль în udmurtă, tıa - тыа în iacută;

......❁ uxt - ухт în itelmen (familia ciukotko-kamciatcană);

❁ valc̣a - вацӏа în dargwa, laksi și dargină;

❁ valutere – ވަލުތެރެ‎ în dhivehi;

❁ van - વન în gudjarati, van - वन în hindusă, van - वन în marathi, van - वन în nepaleză, vaṇ - ਵਣ în pandjabi sau punjabi, vana - ವನ în kannada, vana - वन în sanscrită, vana în pali, vaṉam - வனம் în tamilă, vanaṃ - വനം în malaialam, vanaya - වනය în singaleză, vanjaṅgal - वनजङ्गल în nepaleză, wan - वन în marathi;

❁ varr` - ва̄ррь în sami kildină;

❁ vărman - вăрман în ciuvașă;

❁ vedramio în galiciană;

❁ vésh, ves, bes, bés în țigănească, viša - ویشه în talysh asalemi, vișe - вишэ în tatski;

❁ viesca în asturiană;

.....

❁ Wald în germană și în germană alemannică (din medievalul germanic walt, din vechiul germanic wald, din proto-vest-germanicul *walþu, „pădure”), Wälder în germană veche, wâld în frizonă de vest, wid în galică scoțiană, Woid în bavareză, wood(s) în engleză, Woold în frizonă saterland și în germana populară, Woolt în germană plautdietsch, woud în afrikaans și în neerlandeză, wudu în vechea engleză, vald - װאַלד‏‎ m în idiș;

Ein Wald in herbstlichen Farben (o pădure în culori de toamnă)

❁ wana, alas în sundaneză;

❁ wärt în tochariană A, wartto, karāś în tochariană B;

❁ wônt - вөнт, unt - унт în khanty;

❁ x`u - хьу în ingușetă, xun - хьун în cecenă;

❁ xxvak - ххвак în archi (caucaziană);

❁ xъӕd - хъӕд în osetă;

❁ ya'ar - יער‏‎ în ebraică;

❁ yʿr - 𐎊𐎓𐎗 în ugaritică;

❁ zámba în lingala;

❁ zoov în hmong blanc.

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-padure-2

 Fișierul în format pdf este la: Jocuri de cuvinte - pădure.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - alun

Geografie lingvistică

       Alunul în (c)arte

       Moto: „Alunica-ți de la gât/ M-a aprins, m-a omorât./ Alunica-ți de pe brațe/ O să mă scoată din viață.” (Sultana, poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri)

       În poezia populară, alunul apare iarăși foarte des, multe versuri începând cu formula tipică „frunză verde de alun”. Noi vi-l prezentăm pe Tinu Vereșezan cu „Frunzuliță verde de alun/ Zice lumea ca-s om bun etc.” (ascultați la https://www.youtube.com/watch?v=lqJ9f58m3YI). Cântă omul despre familie și omenie.

       Nicolae Gribincea și ansamblul etnofolcloric Plăieșii au cântecul cu titlu mai alambicat, „Frunză verde trei alune” (vezi https://www.youtube.com/watch?v=Z0Jz3CT1pRU), cam forțat, dar în folclor merge. Îi iertăm pentru un han (la adresa https://www.youtube.com/watch?v=4iTMxRFX2Uc), ce se zice că e al Marioarei. Dar și pentru (la https://www.youtube.com/watch?v=uQxRU2a0-PA) „Sus pe malul Nistrului (paște calul rusului)”. Ăsta e cadou pentru racheta hipersonică Oreșnik - Oрешник, „alun” [vezi la https://en.wikipedia.org/wiki/Oreshnik_(missile)].

       Scriitorii români au pomenit de aluni în operele lor. Camil Petrescu a văzut alunii toamna („Coboram cărarea printre alunii cu vergile argintate de brumă.”), iar poetic descrie alunul Macedonski („Sub alun m-apuc să sun din bucium.”). Eminescu folosește „creanga de alun” într-o comparație („După gratii de fereastră o copilă el zări/ Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun.”).

       Despre aluniș, păduricea de aluni, au scris Emil Gîrleanu („Dealul se urca rotunjit, ca un sân, iar marginile lui se prăvăleau repezi, scufundate, acoperite de alunișuri.”), Șt. O. Iosif („Doinind din frunză vesel, pe potică,/ Se duce-n sus, prin aluniș, haiducul.”), Eminescu („La mijloc de codru des/ Toate păsările ies,/ Din huceag de aluniș/ Spre voiosul luminiș.”), Alecsandri („La loc de grindiș,/ La verde-aluniș.”) și alții.

       Lazăr Șăineanu (1859-1934), filolog, lingvist, folclorist și istoric cultural român definea alunul în 1929 ca un „copăcel care face alune; joacă un rol în descântece și în medicina populară (Coryllus avellana)” [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

       Peste un deceniu, Scriban îl trece la pom: „1) alun m. (d. alună). Pomu care face alune (córylus avellána).” [August Scriban, Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura „Presa Bună", Iași, 1939]. Depre aluniță scriem în viitor...

       Alunelul este și un joc popular în sudul țării, care se juca și la horele de duminică din comuna mea natală. Livezeni, din județul Muscel, cu tata ultimul primar, devenită din 1950 sat al comunei Stâlpeni, acum în județul Argeș. Comuna avea și un ansamblu de jocuri populare, condus de primar, de tata. Cântecul îl cântă acum copiii (https://www.youtube.com/watch?v=bsinug0KLSM).

       Repetăm că englezii au filbert și hazel pentru alun, hazel grove pentru aluniș. La c. 1590–1592 (data scrierii), William Shakespeare, în „Îmblânzirea scorpiei”, publicată în 1623, scria: „Lui Kate îi place crenguța de alun/ Este dreptă, și zveltă și la fel de maro în nuanță/ Ca alunele și mai dulci decât alți sâmburi: […]” (Kate like the hazle twig / Is ſtraight, and ſlender, and as browne in hue / As hazle nuts, and ſweeter then the kernels: […] [c. 1590–1592 (date written), William Shakespeare, “The Taming of the Shrew”, in Mr. William Shakespeares Comedies, Histories, & Tragedies […] (First Folio), London: […] Isaac Iaggard, and Ed[ward] Blount, published 1623, OCLC, [Act II, scene i], page 216, column 2]).Ascultați piesa la https://www.youtube.com/watch?v=sp4GxjWrVJY.

       Francezii au pentru alun noisetier, avelinier și arhaicul coudrier, iar pentru aluniș noiseraie și arhaicul coudraie. Pentru alun, în hexagon mai există alognier în franco-provensală, avelanièrm și averassèr în occitană, codriyi, couodre și coudre în normandă, eûdra în frano-provensală, kollenn în bretonă, nucellu în corsicană etc.

Fruits de noisetier, des noisettes (fructele alunului, alune)

       În traducerea din engleză a romanului Ivanhoe al lui Walter Scott, Alexandre Dumas scria în 1820: „S-a trezit pe o potecă întunecată făcută între două terasamente înalte acoperite cu alun și ilfin, în timp ce ici și colo un stejar mic și izolat își întindea crengile deasupra potecii.” (Il se trouva dans un chemin obscur pratiqué entre deux talus élevés couverts de noisetiers et de houx, tandis que çà et là un petit chêne isolé étendait ses branches au-dessus du chemin. [Walter Scott, Ivanhoé, traduit de l’anglais par Alexandre Dumas, 1820]).

       Henry Fielding, în Aventurile lui Joseph Andrews, scria în 1964: „Singura decorație era o potecă scurtă umbrită pe fiecare parte de un gard viu de aluni.” (Le seul ornement en était une courte allée qu’ombrageait de chaque côté une haie d'aveliniers. [Henry Fielding, Les Aventures de Joseph Andrews, Gallimard, « Bibliothèque de la Pléiade », 1964, p. 225]).

Des haies d'aveliniers (garduri vii de aluni)

       Nemții au Hasel, „alun”, Haselstrauch, „tufă de alun”, Nußstrauch și Nußsträucher, „aluniș”. Se mai folosesc Hassel în germană de jos, hoslnuss în germană plodarisch etc. În articolul 20 de minute, se scria online la 13 ianuarie 2020: „Temperaturile blânde și vremea uscată asigură polenul necesar în primele câteva săptămâni ale anului. Acest lucru este valabil mai ales în Basel și Ticino, unde înflorește alunul.” (Milde Temperaturen und trockenes Wetter sorgen bereits in den ersten Wochen des Jahres für einen Pollenflug. Dies vor allem in Basel und im Tessin, wo der Hasel blüht. [20 Minutenvom 13. Januar 2020, online]).

Hasel (Corylus avellana)

       Hansjörg Haas, în „Tăierea pomilor fructiferi. Pas cu pas spre o recoltă bogată.”, scria în 2016 (citat din Google Books): „Alunul formează mulți lăstari din pământ, iar zonele cu tufe devin deseori foarte largi, pe măsură ce cresc.” (Die Hasel bildet viele Bodentriebe, die Sträucher werden im Alter oft sehr breit. [Hansjörg Haas:Obstgehölze schneiden. Schritt für Schritt zu reicher Ernte. Gräfe Und Unzer, München 2016, ISBN 978-3-8338-3456-1, Seite 102, zitiert nach Google Books]). Citiți cu clic!

       Uite-acuș, acuș, acuș, vom ajunge iar la ruși, cu ale lor orešnik – орешник, „alun”, funduk – фундук (existent și în ucrainrabă), și leščina – лещина, „alun, alună”. E. Lapina, în articolul „Și totul a început să crească și să înflorească”, din almanahul Știință și viață din 2007, scria: „Aproape în același timp cu arinul, înfloresc tufele de alun.” (Почти в то же время, что и ольха, зацветают кусты лещины ― орешника. [Е. Лапина, «И начало всё расти и распускаться», 2007 г. 2007// «Наука и жизнь» НКРЯ]).

       Valentina Oseeva, în Dinka, scria în 1959: „Într-un desiș dens de aluni, au văzut spatele unui bărbat fugind, dar erau despărțiți de un gard, iar bărbatul a reușit să scape.” (В густой чаще орешника они видели спину убегавшего человека, но их разделял забор, и человек успел скрыться. [Валентина Осеева, «Динка», 1959 г., НКРЯ]).

Leščina – лещина (alun, alună)

       Alunul în onomastică

       Moto: „Viaţa ne dă nume, moartea ni-l ia.” (Costel Zăgan despre nume)

       Alunul nu putea să lipsească din onomastică, de la nume de oameni sau de locuri (toponime). În România există comuna Aluniș (în trecut Strâmbeni) în județul Prahova, formată din satele Aluniș și Ostrovu. În județul Cluj există comuna Aluniș, formată din satele Aluniș (reședința), Corneni, Ghirolt, Pruneni și Vale.

       Comuna Aluniş face parte din județul Mureș și este alcătuită din trei sate, Aluniş, Lunca Mureşului și Fiţcău. Aluniș (în maghiară Magyaró, în germană Haseldorf) este satul de reședință a comunei. Multe hoteluri din stațiuni poartă numele Aluniș. De „Aluniș, numele unei culmi a Carpaților în județul Putna, (ce) desparte Milcovul de ceilalți afluenți ai Putnei”, aflăm de la Șăineanu [Șăineanu, Dicționar universal al limbii române, ed. VI, 1929].

 Aluneanu vă salută!

       Englezii au filbert și hazel pentru alun și hazel grove pentru aluniș. Mai există calltainn în galică scoțiană, coll în irlandeză, collen în galeză, coull în manx, cyll f pl în galeză, koll, kollen f, gwydhen know și kollwydhenn în corni etc.

       Din hazel a derivat prenumele de femeie Hazel, care a devenit și toponim (nume de loc).

       Așa că există: un mic municipiu Hazel în Calloway County, Kentucky; orașul Hazel în Hamlin County, South Dakota; o comunitate neîncorporată în Snohomish County, Washington; o comunitate neîncorporată în Wetzel County, Virginia (SUA).

 Hazel vă salută!

       Există topomimul Hazel Dell, pentru: un cătun de la estul localității Saskatchewan, Canada; localități în SUA – o comunitate neîncorportată în Cumberland County, Illinois; un oraș în Pottawattamie County, Iowa; o comunitate neîcorporată în Comanche County, Texas; o localitate în Clark County, Washington.

       Există și Hazel Grove, o suburbie a localității Stockport, Greater Manchester, Anglia, originar în Cheshire (OS grid ref SJ9287).

       Un raport al unei baze de date (la adresa web https://www.ancestry.com/name-origin?surname=hazel) a rezultat după interogarea asupra existenței numelui de familie Hazel. Se prezintă istoricul acestui nume de la un toponim, distribuția acestui nume pe ani, pe profesii și pe țări etc.

       La adresa https://www.ancestry.com/name-origin?surname=filbert este un raport rezultat după interogarea unei baze de date geografice demografice asupra existenței numelui de familie Filbert, care prezintă istoricul denumirii, răspândirea denumirii pe glob, pe ani și pe țări etc.

 Filbert vă salută!

       Trecem Canalul Mânecii în UE, întâi la francezi, care au pentru alun noisetier, avelinier și arhaicul coudrier, iar pentru aluniș coudraie și noiseraie. Pentru alun, în hexagon mai există alognier în franco-provensală, avelanièrm și averassèr în occitană, codriyi, couodre și coudre în normandă, eûdra în franco-provensală, kollenn în bretonă, nucellu în corsicană etc.

 Coudrier vă salută!

       La adresa https://www.ancestry.com/name-origin?surname=noisette găsiți informații despre numele de familie Noisette (Alună), pentru care există într-o bază de date geografică demografică 3.000 de înregistrări, din care 859 sunt în SUA.

Noisette (Alună) vă salută!

       La adresa https://www.ancestry.com/name-origin?surname=coudrier&msockid=207f79a68ee86e0b3dab687e8f4e6f24 găsiți informații despre numele de familie Coudrier, cu 865 de articole sau înregistrări. Numele, prezent în Franța, Anglia, Irlanda, a ajuns chiar și în SUA.

       Trecem granița spre Germania. Nemții au Hasel, „alun”, Haselstrauch, „tufă de alun”, Nußstrauch și Nußsträucher, „aluniș”. Se mai folosesc Hassel în germană de jos, hoslnuss în germană plodarisch etc.

       Hasel a devenit și nume de om și chiar toponim sau oiconim, fiind numele unei comune din Baden-Württemberg, Germania (vezi și „Hasel” în Digitales Wörterbuch der deutschen Sprache, Dicționar digital al limbii germane).

       La adresa https://www.ancestry.com/name-origin?surname=hasel este un raport al unei baze de date geografice demografice după imterogarea asupra existenței numelui de familie Hasel (cu 20.000 de înregistrări pentru acest nume de familie). Veți constata că numele există în multe țări. 

 Hasel (Alun) vă salută!

       Încheiem cu rușii, care folosesc orešnik - орешник, „alun”, funduk – фундук (existent și în ucraineană) și leščina – лещина, „alun, alună”. Repetăm că Orešnik – Oрешник a devenit și numele ultimei rachete balistice hipersonice cu rază medie de acțiune, care a fost lansată asupra Ucrainei. Devenise și nume de familie.

 Орешник (Alun) vă salută!

       Iubitori sau nu de aluni sau alune, cu sau fără alunițe, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva cu sau fără alunițe, cumva, cândva, undeva sau oriunde!

Adversara mea din copilărie la alune

Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - alun.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - alun

Geografie lingvistică

       Alunul în lume și în viață

       Moto: „ La mijloc de codru des/ Toate păsările ies,/ Din huceag de aluniș/ Spre voiosul luminiș.” (La mijloc de codru, de Mihai Eminescu)

       Alunii sunt plante foioase din genul Corylus, arbuști mari originari din zona temperată a emisferei nordice. Genul este plasat în familia Betulaceae a mesteacănului, deși unii botaniști au asociat alunul cu carpenul și alte genuri conexe într-o familie separată, Corylaceae.

       Alunul are frunze simple, rotunjite, cu margini dublu-serate. Florile sunt produse foarte devreme primăvara înaintea frunzelor și sunt monoice, separate, cu amenti de un singur sex. Amenții masculi sunt galben pal și au 5–12 centimetri lungime, iar femelele sunt foarte mici și în mare parte ascunse în muguri, de un roșu aprins, de 1 până la 3 mm, stiluri lungi vizibile.

Alune, preferate de veverițe

       Fructele sunt alune ovoidale lungi de 1–2,5 cm și diametrul de 1–2 cm, într-o coajă. Forma și structura fructului, precum și obiceiul de creștere (fie un copac, fie un un arbust), sunt importante în identificarea diferitelor specii de alun.

       Polenul florilor de alun este deseori cauza alergiilor la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii. Alunul Corylus are aproximativ 14–18 specii. În anul 1980 mi s-au servit alune la o gustare în Beijing, la Institutul de teledetecție, pe lângă alte fructe exotice.

„Cineva”, atent la detalii, a fotografiat scena

       De speciile de alune se ocupă botaniștii lumii și așa află și copiii de asfalt că arbuștii pot ajunge până la 12 m înălțime. În pădurea lângă care m-am născut alunii ajung la 5-7 metri. Colegii chinezi mi-au explicat că în China unii aluni sunt adevărați copaci cu o singură tulpină de până la 20–35 m înălțime (Corylus chinensis). Concurentele mele la alunișurile cunoscute erau veverițele care cărau alunele în scorburi din copaci. Unii le-ați văzut în parcul din Vatra Dornei, când, pe o bancă, ciocneau alune vândute acolo.

       Este interesant că în alunișurile din pădurea de foioase găseam multe tipuri de ciuperci. Un aluniș este un desiș de tufe de alun, numit și alunat, alunar, alunet sau aluniște. Am aflat din cărți că între alun și vreo 21 de specii de ciuperci există o relație reciprocă.

       Despre pădure, copaci și ciuperci am învățat de la părinți, bunici și vecini. Mănătărcile erau în fiecare aluniș, mai ales după ploaie. Făcea mama o tocăniță pe cinste (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-tocana-1)! Aveam voie toți să culegem ciuperci și fructe de pădure! Gratis! Se zice că acum te amendează, chiar și pe „lotul tău”!

       Multe cuvinte am învățat în copilăria de „la coada vacii” -pentru ființe și lucruri percepute prin toate simțurile (vezi la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-vaca-1), așa ceva nefiind posibil unui copil „cu cheia de gât” din fața blocului, așa cum a fost fiul nostru Călin-Daniel. Dar l-am dus des la țară! Lăsăm botaniștii să rezolve problema alunului și mămicile să protesteze împotriva introducerii în manuale a unor opere cu multe arhaisme (Amintiri din copilărie, de Ion Creangă, vezi la adresa https://www.youtube.com/watch?v=CvE8Ipc8TxY).

       Alunul în expresii

       Moto: „Lelițo cu alunei,/ Nu căta la doi, la trei,/ Și cată la ochii mei.” (Sultana, poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri)

       Alunul, numit regional și alunar, alunaș, alunel, fundici, rânză, tufă (Corylus avellana) intră și în cuvinte compuse, de exemplu „alun turcesc”, deosebindu-se doar prin forma și culoarea brun-roșcată a fructelor, „alun sălbatic” care crește pe colinele din regiunea de deal și montană, „alun ursăresc” (Corylus maxima).

       Găsirăm și un proverb, „a ajunge la resteul de alun”, adică a sărăci de tot. Alunul joacă un rol însemnat în credințele și obiceiurile poporului. Cu o vărguță de alun ce se scutură peste o ulcică pusă în vatră, babele fac de dragoste pentru fetele ce așteaptă un Făt-Frumos, dar e bun și măcar un Zmeu!

       Cine descântă un șarpe cu un „băț de alun”, îi ia puterea de a mușca, de aici și credința că cu frunze de alun se lecuiește mușcătura de șarpe. Recomand horoscopiștilor și numerologilor, profesii acceptate de ministerul muncii, cu care televiziunile ne descântă de câteva ori pe zi, să țină cont că tot tot cu o „vargă de alun”, cu care s-a descântat o broască mușcată de șarpe, se crede că se pot alunga norii și grindina. Ministerul muncii n-a creat profesia de analist pentru sisteme informatice geografice și vrăjitorii (la adresa https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-horoscop) horo(r)scopiști se bucură.

       Alunul este prezent și în alte tradiții românești (https://cimec.ro/Etnografie/Antonescu-dictionar/Dictionar-de-Simboluri-Credinte-Traditionale-Romanesti-a-b.html). Denumirile colind și corind se dau şi „băţului din alun”, construit special pentru acest rit, folosit, în timpul ceremonialului, la lovirea sau atingerea unor obiecte şi fiinţe aflate în acel moment în gospodărie, gest care semnifică ritualistic conferirea unor calităţi de creştere, trăinicie, sănătate, întinerire, ceata de copii purtând denumirea de piţărei sau piţărăi, termeni folosiţi doar în partea apuseană a României, în special în Banat şi Mehedinţi, în rest circulând termenul de colindători.

       „Băţul de colindat”, cu serpentină ornamentală albă, obţinută prin înfăşurarea cu coajă de tei şi afumare la foc, a fost pus în legătură cu alte obiecte cu rol magic, precum stâlpii de mormânt, stâlpii de la troiţe de la răspântii sau stâlpii ce susţin acoperişul casei, dar mai curând poate fi o dezvoltare colaterală a bastonului-sceptru, sau a nuielei ori mănunchiului de nuiele-sorcovă din Balcani, care indică thyrsul trac, variat ca formă şi rol.

       „Beţele de alun” se taie înainte de Ignat (20 decembrie) şi se usucă până în seara zilei de ajun (24 decembrie), când se ornamentează şi se înfig în morminte de către copii a doua zi dimineaţa, obiceiul fiind generalizat pe o zonă destul de întinsă. Se atestă credinţa că morţii sunt aşteptaţi începând cu ziua de ajun a Crăciunului, la începutul sărbătorilor de iarnă, după care pleacă în lumea lor în perioada de la miezul-nopţii Anului Nou şi până la Bobotează (în Banat, Oltenia).

       Din „mlădiţa verde de alun” sau de răchită se confecţionează, în Bihor, şi cununa miresei, simbolizând astfel viaţa trainică şi fecunditatea. Cu o „vargă de alun” în mână, unii oameni, care au postit în zilele premergătoare Crăciunului şi Bobotezei, căpătând astfel puteri suplimentare, ies la hotarul satului şi, ameninţând norul şi pe solomonari, îi alungă dincolo de sat, spre păduri sau spre munte. Înseamnă bucurie pentru cel care se visează „adunând alune” (în Suceava). Istorie! Acum suntem în UE!

       Englezii, ieșiți din UE cu Brexit, au filbert pentru alun și alună, hazel pentru alun, hazelnut pentru alună și hazel grove pentru aluniș. Mai există calltainn în galică scoțiană, coll în irlandeză, collen în galeză, coull în manx, cyll f pl în galeză, koll, kollen f, gwydhen know și kollwydhenn în corni etc.

       Din hazel au derivat: corkscrew hazel (alun tirbușon, un alun cultivat, Corylus avellana „Contorta”); hazel-eyed (cu ochi de culoarea alunei); hazel grouse (alunar, cocoș de munte); hazelnut sau hazel nut (alună); witch-hazel (alun vrăjitoare, arbori mici de foioase, din genul hamamelis, cu flori galbene); witch-hazel cone gall aphid (afidă biliară con de hamamelis) etc.

Hazel-eyed (cu ochi de culoarea alunei)

(https://www.youtube.com/watch?v=-pmqvGa7xgM)

       Francezii au pentru alun noisetier, avelinier și arhaicul coudrier, iar pentru aluniș coudraie și noiseraie. Pentru alun, în hexagon mai există alognier în franco-provensală, avelanièrm și averassèr în occitană, codriyi, couodre și coudre în normandă, eûdra în franco-provensală, kollenn în bretonă, nucellu în corsicană etc.

       Pentru noisetier vezi prin clic și „noisetier”, în Trésor de la langue française informatisé [Tezaurul digital(izat) al limbii franceze], 2012.

       Din noisetier au derivat: noisetier à feuille pourpre (alun cu frunze violet); noisetier d’Amérique (alun american); noisetier de Byzance (alun bizantin); noisetier de Chine (alun chinezesc); noisetier de Lombardie (alun de Lombardia); noisetier de Mandchourie (alun de Manciuria); noisetier du Japon (alun japonez) etc.

Noisetier (până în secolul al XVI-lea coudrier)

Hasel (Corylus avelana)

       Trecem pe nesimțite granița în Germania. Nemții au Hasel, „alun”, Haselstrauch, „tufă de alun”, Nußstrauch și Nußsträucher, „aluniș”. Se mai folosesc Hassel în germană de jos, hoslnuss în germană plodarisch etc. Știți că frații Grimm au fost și lingviști? Fie da, fie nu, prin clic pe „Hasel” urmăriți în Jacob Grimm, Wilhelm Grimm: Deutsches Wörterbuch, 16 Bände in 32 Teilbänden (Dicționar german, 16 volume în 32 subvolume), Leipzig 1854–1961.

       De Hasel sunt „legate”: Haselnuss (alună); Haselbusch (aluniș); Haselhuhn (cocoș de alun sau alunar); Haselmaus (șoarece de alun); Haselrute (nuia, vergea de alun); Haselstrauch (tufă de alun) etc.

       Sărim la cei cu operațiunea specială prin Ucraina, care folosiră de curând o rachetă cu rază medie de acțiune (vezi https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/04/jocuri-de-cuvinte-lansatorul.html), balistică hipersonică, desigur, botezată alun, cu bătaie de 1.000-5.500 km, ca răspuns la aprobarea lui Biden de a folosi Zelenski rachete occidentale cu rază lungă de acțiune, ca să lovească în adâncimea Rusiei.

Oreșnik - орешник

       Rușii folosesc orešnik – орешник, „alun, aluniș”, funduk – фундук, „alun, alune” (existent și în ucraineană), și leščina – лещина, „alun, alună”.

Un alun aparte!

Continuare la:  

 https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-alun-3

 Eseul este întreg la:

https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/11/jocuri-de-cuvinte-alun.html

Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - alun.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - alun

Geografie lingvistică

       Alunul

       Moto: „O cojiță de alună trag locuste, podu-l scutur,/ Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur.” (Călin, Mihai Eminescu)

       Copil de țăran, dacă am scris despre pomul pe care l-am iubit nespus, măr (https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-mar-partea-intai), trebuie să scriu și despre alun, că doar locuiam în copilărie doar la 700 de metri de o mare pădure de foioase, în care existau multe „alunișuri” (grupuri de tufe de alun).

Pe „ulița gâștei”, acum strada Primăriei, unde am învățat ce sunt alunul, alunișul și alunele

       Alunul este, conform celor 49 de definiții din dicționarele românești, un arbust din familia betulaceelor, cu frunze rotunde, cu flori monoice, cu fructe comestibile (Corylus avellana), care crește prin păduri și tufișuri, fiind uneori cultivat.

       Numele de alun derivă din denumirea fructului său, alună, cuvânt moștenit dintr-o rădăcină latină vulgară *abellona, din latinescul abellāna, „alună”, de la numele unui oraș din Italia, Abella sau Avella. Comparați alună cu alună în aromână, aulana în occitană, avelã în portugheză, avellana în spaniolă.

Alun și frunze de alun

Alune

       În diferite limbi alun se traduce prin:

֎ abeleira f în galiciană, abelyano, puno ng abelyana în tagalogă, ablanal f în asturiană, avelaneira, avelãzeira, aveleira în portugheză, avelanièrm m, averassèr m în occitană, avelaniero în ido, avelinier m în franceză, avellaner în catalană, avellanera în aragoneză, avellaniero în interlingua, avellano m în italiană și în spaniolă, avelujo, avelarbo în esperanto;

֎ akharot - अखरोट în hindusă;

֎ alognier în franco-provensală;

֎ alun m, aluniș n în română;

֎ ӕxsӕrbyn - ӕхсӕрбын, ӕxsӕr - ӕхсӕр în osetă;

֎ arepșnik - арэшнік m în bielorusă, ořeší în cehă, orešnik - орешник în rusă (din oréx - оре́х, „nuc, nucă”, + -nik - ‎ -ник, din proto-slavicul *orěxъ);

֎ bla`ring - бӀаьринг în ingușetă;

֎ bolbukta - болбукта în iakută;

֎ bunduq, funduk - بُنْدُقْ m în arabă;

֎ calltainn f în galică scoțiană, coll m în irlandeză, collen în galeză, coull în manx, cyll f pl în galeză, koll, kollen f, gwydhen know f în corni, kollenn în bretonă, kollwydhenn în corni;

֎ codriyi m, couodre, coudre în normandă, coudrier m în franceză (din coudre, „a coase, a repara”, +‎ -ier), coudraie f (aluniș) în franceză;

֎ corulus f în latină, Corylus în convenții internaționale (wikispecii);

֎ dieka în kotava;

֎ domisolsire, d'omisolsire în solrésol;

֎ ereq̇naχod - ерекънаход în udi;

֎ fandgh - فندق în în persană;

֎ filbert în engleză („alune și alun”, din precedentele filbert-nut, Philibert-nut, din medievalul englez filbert-note, din anglo-normandul noix de filbert, numite așa pentru că sunt coapte în apropiere de ziua sfântului Philibert);

֎ fındık în turcă (din turcicul otoman funduk, fındık - فندق, din arabicul funduq - فُنْدُق, din persanul medieval pondik, pndk', „alun”, prescurtare din grecescul antic Pontikón káruon, Pontikón káruon - Ποντικόν κάρυον, din Pontikón - Πόντικón, „Pontikón”, o regiune din Turcia, + káruon - κάρυον, „nucă”), fındıklık (aluniș) în turcă, fındıq în azeră, fundici în română (din turcicul otoman funduq – فندق etc.), funduk - фундук în rusă (din tătărescul crimean funduq, fındıq, din turcicul otoman funduq – فندق etc.), fountoukiá - φουντουκιά f în greacă (din fountoúki – φουντούκι, „alune”, + -ia - ‎ -ιά, din turcicul otoman funduq - فندق etc.);

֎ gaeamnamu - 개암나무 în coreană;

֎ gorișnik - горішник m ucraineană (vezi orișnik - оришник);

֎ hasel în afrikaans, Hasel (din medievalul germanic hasel, din vechiul germanic hasal, din proto-vest-germanicul *hasl, „alun” etc.) și Haselstrauch m în germană, hashi-bami - ハシバミ (はしばみ) în japoneză, hassel în daneză, norvegiană și suedeză, Hassel în germană de jos, hazel - האַזעל în idiș, hazel (din medievalul englez hasel, din vechiul englezesc hæsl, „alun, arbust”, din proto-vest-germanicul *hasl, din proto-germanicul *haslaz, „alun”, din proto-indo-europeanul *kóslos, „alun”) și hazel grove (aluniș) în engleză, hazelaar m în neerlandaeză, hazzenutebeam în frizonă, hesli n în feroeză și în islandeză, hoslnuss în germană plodarisch;

֎ hurritz, hurrondo în bască;

֎ Hyājēla – হ্যাজেল în în bengaleză;

֎ keûdra în franco-provensală;

֎ lajthi în albaneză;

֎ lazda f în letonă, lazdīns în samogitiană, lazdynas în lituaniană;

֎ leščina - лещина în rusă, lěšćina în sorabă de sus, leska - леска f în macedoneană, sârbă și sârbo-croată, leska - леска f, leșnik - лешник m în bulgară, leska f în slovenă, leskarnik - лескарник m, leșnik - лешник m, leștarnik - лештарник m în macedoneană, leszczëna în cașubă, leszczyna f în poloneză, lieska f în slovacă, lijeska f în croată, liščýna - ліщи́на f în ucraineană, liska - ліска în ucraineană, líska f în cehă;

֎ looz - לוּז în ebraică;

֎ malipqwanjmusi în micmac;

֎ mhazeli în swahili;

֎ mogyoróbokor în maghiară (din mogyoró, „alună”, + bokorm, „tufă, arbust”);

֎ nefü în araucană, ngefü în mapudungun;

֎ niehttemiestta în sami de nord;

֎ nocciolo m în italiană, noglâr m în friuliană, noiseraie f (aluniș) în franceză, noisetier m în franceză (din noisette, „alună”, +‎ -ier), noxełar m, noxełer, nisołar m în venetă, nucellu în corsicană, nuciddara f, nucillara f în siciliană, Nußstrauch m (din Nuß, „alună”, + Strauch, „tufă, arbust”), Nußsträucher m (aluniș, tufișuri) în germană;

֎ olanar m în venetă;

֎ päähkänäpuu, päähkänäpehko în ingriană, pähkelsüsi în estonă, pähkinäpensas, euroopan-pähkinäpensas în finlandeză;

Cuvântul alun în câteva limbi

֎ pašpu - пашпу în udmurtă;

֎ pndukeni - պնդուկենի, tʻpʻakaġni - թփակաղնի în armeană;

֎ punnuk` - пуннукь în lak;

֎ rākau hānati în maori;

֎ riekstkoks în letonă;

֎ sarapuu în estonă;

֎ șĕșкĕ - шĕшкĕ în ciuvașă;

֎ șu`mjagŭ ttar - шуьмягъ ттар, klereț ttar - кIерец ттар în lezgină

֎ taktykag – тактыка̄г, bolgig – болгиг în even;

֎ txili - თხილი în gruzină;

֎ valzal - هزل în în paștună;

֎ yvgidv - ᏴᎩᏛ în cherokee;

֎ žanğak ağașy - жаңғақ ағашы, žanğaktyk – жаңғақтық, žanğakșa - жаңғақша în cazahă;

֎ zhēn - 榛, zhēnshù - 榛树 (榛樹) în chineză mandarină.

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-alun-2

 Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - alun.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - bou

Geografie lingvistică

       Boul în expresii (pamflet)

       Moto: „Ea n-a început furatul/ De la ou sau trei coceni/ Ci, a-mpins-o necuratul/ Spre un bou... din Cotroceni!” (Cine fură azi un bou, mâine va fura o ţară, de George Ceauşu; să fie Nuți?)

       În afară de epitetul injurios „- Boule!” sau metafora la adresa unui bărbat, de exemplu „boul de Cîțu s-a îmbătat și a fost arestat în Iowa”, adică matrafoxat, boul întră în multe alte expresii. Lui Șoșoacă și lui Simion, lui Ciolacu, Ciucă, Geoană, Lasconi, îndrumați de Gîdea CNN, „nu prea le sunt toți boii acasă”, adică uneori sunt rău dispuși de propriile lor acțiuni și ziceri.

„O, prea” înțeleptule!

       Mulți politicieni „s-au dus la doctorat boi și s-au întors vaci”, prinzându-i Șercan cu cioara vopsită de plagiate. Păi acolo au fost îndrumați de Dâncu, de Maior, ba și de „juristul militar” Oprea, fostul izmenar fiind trecut în magistratură fără a judeca un proces sau fără a cerceta ca procuror militar vreun caz de infracțiune. Și are omul pensie de magistrat militar!

       Ba s-a vrut și profesor universitar, plus conducător de doctorat pe, sanchi, securitatea cât pe ce națională, dar s-au prins aiștia și l-au păfugat de nu știe omul ce să mai facă. El a ținut locul de prim-sinistru al lui Ponta și s-a remarcat prin creșterea salariilor demnitarilor la maxim, potrivit defunctei legi a salarizării, dând o ordonanță de rapiditate!

       Și să vezi că, repetat, au votat parlamentarii pe repede înainte creșterea salariilor primarilor cu 25%. Cu pensiile hotărâră ceva (mie 5,2%), că s-au certat pe procente de indexare, nu de mărire. Au votat creșterea salariului minim, și nu s-au speriat de ce au câștigat demnitarii, că lor li s-a mărit gras salariile, deoarece creșterea unui salariu minim se înmulțește la ei cu 13 pentru Ion de Poplaca, cu 12,5 pentru Ciucă, Ciolacu & Co, cu 12 pentru siniștri și parlamentari ș.a.m.d.

       Așa că pe noi, pensionarii, cu atitudinea lor, au reușit „să ne scoată din boii noștri”, adică să ne enerveze. La dorința lui Jules Werner, cu toate că la alegeri PSD-ul a ieșit pe primul loc, a îndemnat PNL, numindu-l pe șomerul Orban cel fără un an de muncă în meseria lui „să-și bage boii în jug cu USR-ul” și ați văzut ce a ieșit. PNRR! A optat apoi pentru cel care a fost trimis să studieze în Iowa, că în gimnaziu „a intrat bou și a ieșit vacă”, n-a reușit la treaptă, dar fu băgat pe blat la liceu, mutat de la profesională.

       Cam așa s-a întors și din Iowa, unde a fost și arestat, penal așadar, de nu știe nici cine i-a plătit studiile, dar Ion de Poplaca l-a pus, la indicații, prim-sinistru. Văzând Ion cum mere treaba, a trecut la noua coaliție, a hotărât venirea lui Ciucă al unora care l-au decorat, și „punerea la jug a PNL și PSD”, cu hățurile întâi la la PNL, chirigiu Ciucă, apoi la PSD, chirigiu Ciolacu. Greu jugul ăsta, mai ales cu Shengen, de care scrisei despre pozițiile Olandei și Suediei (în „Jocuri de cuvinte – clipă”, la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-clipa). Na, că nici Austria nu ne vrea, admite doar buștenii... ca imigranți (despre Schengen la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-schengen).

       Ion „lasă guvernul în boii lui”, adică îl lasă în pace, el joacă golf, se plimbă și intervine doar cu valoarea procentuală de 15% de indexare a pensiilor. Așa, ca să-i enerveze pe Budăi și Ciolacul lui. Că Ion „mergea ca cu boii”, lues, „încet”, cu tratativele cu Olanda, Suedia, măcar cu regii lor, apoi cu Austria, că ar putea să îl ajute și prințul actor sau actorul prinț Duda, căruia i se potrivește ca o mănușă poezia lui Păunescu Actorul (vezi la https://www.youtube.com/watch?v=GDO2u4eIzxE), aici în interpretarea lui Vasile Șeicaru (e și un președinte actor).

Ocolul Pământului în două mandate

       Că cu creșterile astea de prețuri, parcă „ni se iau boii de dinainte”, adică cineva ne sărăcește, de nici nu știi cine! Că de, suntem în România meditată prezidențial, în România lucrului bine făcut doar pentru palatul lui, cu hotărîrea lui Ciucă, unde „bogații te învață cum să faci foamea și economia de energie, trădătorii te învață cum să-ți iubești țara, iar hoții să fii cinstit”.

       De „bou-vagon” știți, că de el știu bine cei expulzați din Banat în Bărăgan, care au fost îmbarcați cu animale și căruțe,abia acum aflând noi ororile regimului comunist. Unii dau vina pe ruși. Nu, șogorilor, românii noștri au fost, ăia care au venit cu trupele sovietice.

       Conducătorul meu de doctorat, Marton, și-a dat doctoratul atunci la academia militară, în fotogrammetrie. A fost criticat de doi români că a îndrăznit să scrie la bibliografie numele a doi specialiști germani și atât i-a fost. Cei doi români l-au făcut retrograd. Noroc cu unul din consilierii sovietici la academie, și el cu doctoratul în fotogrammetrie, care a spus că la baza tezei sale au fost lucrările și cercetările celor doi specialiști germani, care nu aveau nicio legătură cu Hitler. De bou-vagon și de vagoane descoperite știm și noi, foștii militari, dar în vagoane am îmbarcat tunuri, tancuri, instalații de lansare etc. Și alde Ciolacu (https://www.youtube.com/shorts/7uW1g--iVsY) ne face nesimțiți.

       Zicala „Cine fură azi un ou mâine va fura un bou” este specifică teritoriului danubiano-pontic și am băgat-o la cap încă în „cei șapte ani de-acasă”, repetată în școala primară și în cea gimnazială, în primul an de liceu la Câmpulung Muscel. Că în clasa a IX-a m-am mutat la liceul militar la Câmpulung Moldovenesc, tot prin examen. Începute cursurile abia la 1 noiembrie 1956, am primit căciulă și haine noi! Și într-o seară de noiembrie, întuneric pe platou fiind, unul din anii mai mari a trecut pe lângă formație mi-a smuls căciula de pe cap, a lăsat vechitura lui jos, și pe-aici ți-e drumul în întuneric. Am rămas cu „ochii de bou”, adică metaforic, cu ochii mari și lipsiți de expresie, ca ai boului. Nu învățase omul zicala! Așa am învățat ce e completare în armată, unde nu se fura, ci doar se completa. Noroc cu plutonierul de companie, care mi-a schimbat vechitura pe o căciulă nouă, scoasă din depozit! Și mi-am scris numele cu creion chimic pe căptușeală!

       La cursul de cartografie digitală din 1978 de la universitatea din Hamburg, că de atunci mă ocupam de digitalizare, am povestit întâmplarea colegului căpitan Boileau, din arma geniu, vorbindu-i despre liceul militar. La discutarea zicalei de mai sus Jean mi-a spus că și francezii au o zicală asemănătoare, dar cu sens diferit, donner un œuf pour avoir un bœuf, „dăruiește azi un ou, să primești apoi un bou”, care nu mai necesită explicații!

       Ajungem la familia de cuvinte legată de bou: car cu boi, căruță cu boi, corn de bou, a face pe boul, muncește ca un bou, limbă de bou, coadă de bou (o mâncare specială se face în Oltenia), a pune carul inaintea boilor, plug tras de boi, picior de bou, bour etc.

       În engleză există ox, „bou”, bullock, „taur”, și steer, „bou mânat”, dar în Insulele Britanice sunt și bó în irlandeză, ohen pl., în corni, damh în galică scoțiană și în irlandeză, mairteoil în irlandeză, mart în galică scoțiană, ych în velșă etc. Rămânând doar la ox, „bou”, așa e numit orice taur castrat, orice mascul bovin din genul Bos, dar și carnea animalului, pe lângă neat beef.

       Au apărut cuvinte compuse și expresii, precum: dumb as an ox (mut ca un bou); grunting ox (arhaic, iak); have the black ox tread on one's foot (să-l calce boul negru pe picior; învechit, a avea probleme cu cineva;, a avea o durere sau nenorocire); Indian ox (zebu); know someone from Adam's off ox (a cunoaște pe cineva de la boul lui Adam; a-l cunoaște de-o viață); near ox (boul din stânga din pereche, boul de hăis); off ox (boul din dreapta din pereche, boul de cea); one hair of a woman can draw more than a hundred pair of oxen (un fir de păr de femeie poate trage mai mult ca o sută de perechi de boi; adică femeile au o mare influență asupra partenerilor sau soților lor și ăștia pot face orice pentru ele); ox-butt (învechit, căruța trasă de boi); ox-eye (ochi de bou, ochi mare): ox-eye daisy (margaretă, ochiul boului); strong as an ox (puternic ca un bou); wild ox (bou sălbatic) etc.

Malle Gaur (asiatic wild ox, bou asiatic sălbatic)

       În franceză există bœuf, dar în hexagon și bœu în normandă, bôf în franco-provensală, oc’hen pl. în bretonă, buë în picardă, buòu în occitană sau provensală, ejen în bretonă etc. Francezii numesc bœuf: taurul castrat sau boul; (în zootehnie, zoologie) animalul din specia domesticită Bos taurus; (în zoologie) animal din genul Bos, inclusiv speciile domesticite Bos taurus, zebu și specia dispărută auroch; carnea de vită destinată consumului uman; (literar) taurul; (în muzică) sesiune muzicală improvizată la care se pot alătura diverși muzicieni; (argou arhaic) regele unui pachet de cărți; (argou arhaic) al doilea cizmar, croitor care face piese mari; (argo arhaic) bou mic: muncitor care începe realizarea unei piese; (argou arhaic) în jargonul tipografilor, proastă dispoziție, mânie; (în Quebec, popular) agentul de poliție; (colocvial) om foarte corpolent; (colocvial) om prost, fără finețe; (familiar) vehicul lent; un joc de cărți în Canada; (în heraldică) parte reprezentând animalul cu același nume din stemă. Bogată limbă!

       Din măria sa bœuf au derivat: ragoût de bœuf (tocăniță de vită); arrête-bœuf (obstacol pentru oprirea vitelor); avoir son bœuf (a-și avea boul său, a se mânia); bise à décorner les bœufs (sărut pentru a tăia coarnele boului); bœuf de Kobé (carne de vită de Kobe); bœuf de trait (bou de tras); bœuf domestique (bou domestic); bœuf stroganoff (friptură de vită Stroganov); char à bœufs (car cu boi); donner un œuf pour avoir un bœuf (a da un ou pentru a primi un bou, fă unn dar ieftin, poate primești unul mai scump); fort comme un bœuf (puternic ca un bou) etc.

Bœuf stroganoff

       Există Ochse în germană și Osse în germana de jos (niederdeutsch). Din Ochse au derivat: Ochsenauge (ochi de boi); Ochsenbraten (friptură de vită); Ochsenfleisch (carne de vită); Ochsengespann (pereche de boi); Ochsenkopf (cap de bou); Ochsenmaul (gură de bou); Ochsenschwanz (coadă de bou); Ochsenwagen (car cu boi); Ochsenzunge (limbă de bou) etc.

Ochsen ziehen einen Wagen (boii trag o căruță)

       În rusă există vol - вол, ca și în bielorusă, bulgară, macedoneană și sârbă. Au și rușii cuvinte cu aceeași rădăcină sau expresii, precum: воловий (de bou, adjectiv – прилагательное); rabotat` kak vol - работать как вол (a munci ca un bou, a munci din greu); pahat` kak vol - пахать как вол (a ara ca un bou, a face munci foarte grele) etc.

Volî - Волы (boi)

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bou-3

 Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - bou.pdf

NC

 Jocuri de cuvinte - bou

Geografie lingvistică

       Boul în viață și în lume

       Moto: „Boul azi s-a cununat/ Dup-un ritual mai nou;/ Taurul nu l-a urmat/ Că de... el nu este bou.” (Despre masculii bovini, de Florea Ştefănescu, 2006)

       Cele scrise despre „vacă în lume și în viață” sunt perfect valabile sau adevărate și pe aici (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/11/jocuri-de-cuvinte-vaca.html). Un bou (plural boi), cunoscut și sub numele de taur castrat, este o bovină, dresat și folosit ca animal de tracțiune. Boii sunt în mod obișnuit tauri adulți castrați. Castrarea inhibă testosteronul și agresivitatea, ceea ce îi face pe boi docili și mai siguri de a lucra cu ei.

       Ca să știe copiii „de asafalt”, boii sunt folosiți pentru arat, pentru transport (tragerea de care sau căruțe), în trecut pentru treieratul cerealelor prin călcare sau chiar la irigații. Boii pot fi folosiți și pentru a deplasa buștenii în păduri prin tragere cu alunecare pe pământ, în special în tăierile cu impact redus, tăiate selectiv. Vremuri!

Căruță cu un bou în Punjabi, India

       Boii sunt de obicei înjugați în perechi. Lucrările ușoare, cum ar fi transportarea articolelor de uz casnic pe drumuri bune, ar putea necesita doar o pereche, în timp ce pentru lucrări mai grele, se adăugau perechi suplimentare după caz. O „grupă de boi” folosită pentru o încărcătură grea pe teren dificil putea depăși nouă sau zece perechi de boi.

       Grupă de perechi de boi în Australia

       Se crede că domesticirea a avut loc acum 10.000 de ani, dar că boii ar fi fost înhămați și puși la lucru în jurul anului 4000 î.Hr. Boii, buni „lucrători”, sunt învățați să răspundă la semnalele chirigiului, „șef de atelaj (căruță)”. Aceste semnale sunt date prin comandă orală, prin „cea!” (spre dreapta) sau „hăis” (spre stânga). Chirigiul are și un bici sau o nuia și un limbaj „aparte”.

Bœuf Gras la carnavalul de la New Orleans

       Ca să vă distrați, mai puteți citi sau vizualiza destule, printr-un simplu clic pe: strămoșii Aurochs(Bos primigenius), Bullock cart(ox-cart, „căruță cu boi”), Bullocky(ox-driver, teamster, „chirigiu”), Ox (zodiac),Ox în mitologia chineză,Ox-wagon (bullock wagon), Oxtail,Ridge and furrow,Boeuf grassau pe „BULLOCK” în Cambridge English Dictionary. Succes!

       Bœuf Gras (Boeuf gras, „boul gras”) este o figură festivă importantă pe care măcelarii o afișează sau cu care defilează solemn pe muzică, de obicei în timpul unui carnaval. Poate fi o reprezentare sculptată a unui animal viu, a unui bou adevărat sau a unei vaci.

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bou-22

 Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - bou.pdf

NC

 Jocuri de cuvinte - bou

Geografie lingvistică

       Boul în onomastică

       Moto: „Însemn purtat de-o-ntreagă lume/ Ce dificil îl denumeşti,/ Că una e cum te numeşti/ Şi alta e să ai un nume.” (Numele. definiţie de A.C. Dragodan, din Dicţionar de epigrame, 1981)

       Din familia de cuvinte legată de cuvântul bou în diferite limbi au apărut și toponime sau nume de locuri, de detalii geografice, dar și nume de oameni. În România există satul Boureni, din comuna Balș, județul Iași.

Satul Boureni

       În Ucraina, în regiunea Transcarpatia există raionul Mijhirskîi - Міжгірський район, cu centrul administrativ în orașul Boureni. Bineînțeles, denumirea a fost schimbată în ucraineană, devenind Mijhirea - Міжгір`я (recunoscut ca Boureni în română și Ökörmező în maghiară, din Ökör, „bou”, + mező, „câmp”). În afara localității principale, mai cuprinde și satele Strîhalnea și Zaperedillea.

Boureni, Ucraina

       Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Boureni era vorbitoare de ucraineană (97,59%), existând în minoritate și vorbitori de romani (1,24%) și rusă (1,04%). Românii și ungurii au dispărut!

       În lume mai există râul Boeuf (Boeuf River) în Arkansas, orașul Boeruf (Boeuf Township), în Missouri (Missouri, Franklin County) și alt oraș Boeuf (Boeuf Township), în districtul Gasconade (Gasconade County, Missouri).

       Cuvântul bou în diferite limbi a devenit și prenume sau nume de familie. Cum la noi bour se numea taurul sălbatic, care trăia odinioară și pe aici, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute, Boureanu a devenit nume de familie. La mine în sat, la 700 m de casa noastră, pe o uliță ce ducea spre pădure, își construise o casă Radu Boureanu (1906-1997, București, România), actor de scenă, dramaturg, eseist, scriitor și traducător român, activ atât în România interbelică, cât și în România postbelică. La construcția casei a participat și tata, ca zidar și dulgher.

       Boureanu este un nume de familie cunoscut, neamintind aici de șturlubaticul deputat pedelist Cristian Boureanu, dar mai găsiți numele de familie Boureanu sau Bourceanu la mulți indivizi.

Câteva nume de familie legate de bour

       Tot bour e denumit și boul sur (Bos primigenius). Bour este moștenit din latinescul būbalus, acesta din grecescul antic boubalos - βούβαλος, „antilopă, bou sălbatic”. Este posibil să fi trecut printr-o formă intermediară latină vulgară sau să fi fost influențat de bubulus, conform formei bobulum.

Bour între două timbre „cap de bour”

Capul de bour de diferite steme ale Moldovei

       Tot bour i se zicea și fierului înroșit cu care se însemnau vitele, pietrelor de hotar, răufăcătorilor (că doar nu exista brățara electronică sau cipul) etc. Așa că a fost ușor să devină prenume și nume de familie. Cum păstorul de boi se numea boar, a apărut și numele de familie Boaru, întâlnit și în rețelele de socializare.

Și alde Boaru sunt în rețele

       În engleză există ox, „bou”, bullock, „taur”, și steer, „bou mânat”, dar în Insulele Britanice sunt și bó în irlandeză, ohen pl., în corni, damh în galică scoțiană și în irlandeză, mairteoil în irlandeză, mart în galică scoțiană, ych în velșă etc.

       Toți știți de Oxford, nume de municipiu derivat din medievalele engleze Oxenford, Oxneford, din vechiul englez Oxnaford (literal „oxen's ford”, vadul boilor), echivalent cu ox, bou”, +‎ ford, „vad”. Vezi vechiul norvegian Öxnafurða.

       A apărut și prenumele de bărbat Bullock, devenit chiar și nume de familie. A devenit și toponim, așa numindu-se: două comunități neîncorporate în Burlington County și în Ocean County, în New Jersey; un oraș fantomă în Harding County, South Dakota, SUA; o comunitate a orașului Lanark Highlands, în Lanark County, Ontario, Canada; Bullock County în Alabama, SUA; Bullock Creek (Bullock Creek, Noua Zeelandă, valea unui râu din districtul Buller; Bullock Creek, un sit de fosile din Australia, Bullock Creek (South Carolina), un râu ăn York County, SUA; Bullock Creek, South Carolina, o comunitate neîncorporată în York County, SUA).

Primele trei țări cu numele de familie Bullock

       La adresa https://www.familysearch.org/en/surname?surname=bullock este un raport al unei baze de date geografice la interogarea privind existența numelui de familie Bullock, cu informații privind etimologia, aria de răspândire etc.

Bullock vă salută!

       Nici francezii nu se lasă mai prejos. Faceți cunoștință cu numele de familie Bœuf pentru Alexis Bœuf (născut în 1986, atlet francez), Dominique Boeuf (născută în 1968, jocheu francez), Georges Bœuf (1937–2020, compozitor, muzician și saxofonist francez.

Boeuf vă salută!

       Bove (acuzativul italianului bos, „bou”) este prenume în multe țări. Conform recensământului din 2010 al Statelor Unite, Bove este al 8.562-lea cel mai frecvent nume de familie din Statele Unite, aparținând la 3.847 de persoane, mai frecvent în rândul persoanelor albe (92,33%).

       Bue (bue, „bou”,n italiană, asturiană etc.) este și prenume și nume de familie. Conform recensământului din 2010 al Statelor Unite ale Americii, Bue este al 30.165-lea cel mai frecvent nume de familie din Statele Unite, aparținând la 777 de persoane, mai frecvent în rândul persoanelor albe (83,91%).

       Există Ochse în germană, Ochs în șvabă, Osse în germană de jos (niederdeutsch). Ochse a devenit nume de familie (vezi https://www.familysearch.org/en/surname?surname=ochse). La adresa dată e un raport al unei baze de date geografice demografice despre acest nume de familie.

Țările cu cele mai multe nume de familie Ochse

Ochse vă salută!

       În rusă există vol – вол, ca și în bielorusă, bulgară, macedoneană și sârbă. La ruși a apărut numele de familie (фамилии) precum Volobuev – Волобуев, Cernovol – Черновол(bou negru) sau chiar Vol – Вол (Bou).

Vol – Вол (Bou) vă salută!

       Iubitori sau nu de boi de orice fel, să fiți iubiți, că trebuiți cuiva, cumva, undeva, cândva! Și nu pot să nu vă fac o dedicație muzicală aparte. La adresa https://www.youtube.com/watch?v=TnUhrFHHrpE ascultați „Patru boi cu lanțu-n coarne”, interpret Igor Rusu.

Schimbarea de sex

 Partea întâi la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bou-1

 Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - bou.pdf

NC

 Jocuri de cuvinte - bou

Geografie lingvistică

       Boul în (c)arte

       Moto: „Eu sunt bou şi trag din greu/ Pe când omul dă cu biciul,/ De-aia mă întreb mereu:/ Până când suport supliciul?/ Şi-i răspunde un ecou:/ Tragi din greu cât timp eşti bou.” (Un fel de fabulă, hexagramă de Florea Ştefănescu, 2002)

       Agârbiceanu ne-a reamintit că la început boul a fost sălbatic, necastrat, de fapt un taur șturlubatic („Prin munții și pădurile bătrâne... trăia un bou sălbatic”). Fiind eu din zonă de deal, unde boii erau la putere, i-am dat dreptate lui Camilar („Boii, trăgând brazda la deal, păreau a sta pe loc, așa de încet urcau.”).

       Lumpenproletarul Pas, despre care am mai scris, ajuns în academie fără studii, când Blaga a fost exclus, se plângea de autoritatea locală („Primarul de la noi/ Ne înjugă ca pe boi/ Și ară câmpul cu noi,/ De râd și boii de noi.”). În schimb Sadoveanu era doar un observator sau informator („Se vedeau pluguri cu boi plăvani”).

       George Coșbuc era un bun analist și cronicar al vieții satului românesc, relatând despre idila și sentimentul unei tinere („Pocnind din bici pe lângă boi,/ În zori de zi el a trecut/ Cu plugul pe la noi.”), poezia devenind romanță (https://www.youtube.com/watch?v=-uE8IiU4pSc).

Car cu boi, de Nicolae Grigorescu, ulei pe pânză, 65 X 80,5 cm

       Creangă, cu gândul la expresia „a nu-i fi toți boii acasă”, la indispoziție, a scris: „Lui moș Nichifor acestea nu-i prea veneau la socoteală și de aceea nu-i erau acum mai niciodată boii acasă.”

       Despre boul-de-apă sau boul-bălții, gândac de apă, Macedonski scria: „Boul-bălții, gândac dintre cei de tot mici, dar al cărui cântec răsună departe, sare de un sfert de stânjen în sus sau, cu iuțeli ca ale clipirilor, sgârie oglinda tihnită a apelor.”

       Grigore Alexandrescu are fabula Boul și vițelul, pe care o puteți citi sau reciti la adresa https://www.povesti-pentru-copii.com/fabule/grigore-alexandrescu/boul-si-vitelul.html. Caragiale a răspuns și el la provocare (vezi la adresa https://ro.wikisource.org/wiki/Boul_%C8%99i_vi%C8%9Belul_(Caragiale). Vedeți diferențele.

       Scriitorii străini nu au neglijat boul. În engleză există ox, „bou”, bullock, „taur”, și steer, „bou mânat”, dar în Insulele Britanice sunt și bó în irlandeză, ohen pl., în corni, damh în galică scoțiană și în irlandeză, mairteoil în irlandeză, mart în galică scoțiană, ych în velșă etc.

       Oprindu-ne la bullock, „taur, bou”, apăru bullock cart, „car cu boi, căruță”, despre care G. T. Porter, în Railway Magazine, din noiembrie și decembrie 1943, în articolul „Liniile din fața liniilor din Birmania”, scria: „Afară, dincolo de curtea stației coapte de soare, o moară de orez se zărea în depărtare, iar kamalii transpirați descărcau saci de orez din căruțele trase de boi.” (Outside, beyond the sun-baked station yard, a rice mill chugged away in the distance, and sweating coolies unloaded bags of rice from creaking bullock carts. [1943 November and December, G. T. Porter, “The Lines Behind the Lines in Burma”, in Railway Magazine, page 325:]).

       Francezii au cuvântul bœuf, moștenit din vechiul cuvânt francez buef, acesta moștenit din cuvântul latin bŏvem, acuzativ al cuvântului bos, „bou”. Și are multe sensuri!

 

 

 

Bœufs dans le bestiaire de ohester (Boi în „bestiarul” lui Rochester; substantiv din 1495, „despre animalele sălbatice”, din latinescul bestiarius, cu același sens, de la bestia, „fiară”)

 

       Se vede că boii existau și în armatele vestice, după cum aflăm de la Jean Giraudoux, care în Întoarcerea din Alsacia, scria: „De ce pare că așteaptă acest bou impasibil, care nici măcar nu mestecă, ca să nu confunde iarba franceză cu iarba germană?” (Pourquoi ce bœuf impassible, et qui ne rumine même pas, semble-t-il attendre, pour ne pas brouiller l’herbe française avec l’herbe allemande? [Jean Giraudoux, Retour d’Alsace - Août 1914, 1916]).

 

Armoiries avec un bœuf (stemă cu bou, sens heraldic)

       Out-el-Kouloub, în Zariffa, Trei povești despre iubire și moarte, scria: „În aceeași după-amiază, când boii erau dejugați de la plug, douăsprezece femei au ieșit din casa mirelui.” (Le même après-midi, à l’heure où l’on dételait les bœufs de la charrue, douze femmes sortirent de la maison du fiancé. [Out-el-Kouloub, « Zariffa », dans Trois Contes de l’Amour et de la Mort, 1940]).

       Ca să nu ziceți că în criza economică o ducem rău, iată ce aflăm dintr-o traducere din limba chineză în cea franceză (Cronicile lui Zhalie): „Își băuse ceaiul cu trei sute de mii de yuani o liră, […]. Cu toate acestea, îl auzise spunând că fiecare ceașcă valorează aproximativ două mii opt sute de yuani. Fie doi boi, fie o motocultoare pentru poporul Balou.” (Il avait bu son thé à trois cent mille yuans la livre, […]. Pourtant il l’avait entendu affirmer que chaque tasse valait dans les deux mille huit cents yuans. Soit deux bœufs ou un motoculteur pour les gens des Balou. [Yan Lianke, Les Chroniques de Zhalie, traduit du chinois par Sylvie Gentil, Arles Éditions Philippe Picquier, 2015]).

       Prin metonimie, francezii numesc tot bœuf carnea de vită, vacă sau vițel destinată consumului uman. Honoré de Balzac, în Verișoara Pons scria despre carne: „Existau resturi de carne de vită fiartă, răzuite ușor de la un prăjitor, și le prăjise în unt cu ceapă tăiată în felii subțiri, până când untul a fost absorbit de carne și ceapă, astfel încât vasul de hamal a avut aspectul de ars.” (C’étaient des restes de bœuf bouilli achetés chez un rôtisseur tant soit peu regrattier, et fricassés au beurre avec des oignons coupés en tranches minces, jusqu’à ce que le beurre fût absorbé par la viande et par les oignons, de manière que ce mets de portier présentât l’aspect d’une friture. [Honoré de Balzac, Le Cousin Pons, 1847]).

       Scrisesem mai sus de apariția și în muzică. Boeuf se numea o „sesiune muzicală” improvizată la care se puteau alătura diferiți muzicieni. Acest sens provine din practicile care aveau loc la „Boeuf sur le Toit” (boul pe acoperiș), un cabaret din Paris inagurat la 10 ianuarie 1922 de americanul Louis Moyses, unde muzicienii se întâlneau dezinvolt pentru a improviza împreună, mai ales muzică de jazz. Vă dau și coordonatele geografice ale cabaretului vizitat: 48° 52′ 17,2″ nord, 2° 18′ 37,2″ est! Localul există și acum (vezi http://www.boeufsurletoit.com).

 

Bœuf de Kobé (carne de vită Kobé)

 

       Au! Îmi scrie Jean că acolo găsiți și vită Kobé (bœuf de Kobé), aia preferată de MRU, insul care a participat ca elev de liceu la ultimul congres PCR din noiembrie 1989, a devenit politician capitalist, ministru de externe în cabinetul Moliceanu, remarcat prin renunțarea la moștenirea Gojdu din Budapesta. A ajuns chiar și prim-sinistru, de două ori director al unui serviciu secret, foarte bun vorbitor de maghiară.

       Fiindcă veni vorba, carnea de vită Kobe (神戸ビーフ) este denumirea de origine a unei varietăți anume de carne de vită (viande de bœuf), ce provine de la rasa de bovine tajima (o ramură a rasei wagyu), după o strictă tradiție din prefectura Hyōgo din Japonia, al cărui oraș principal este Kobe. Această carne marmorată este în general apreciată pentru aromă și frăgezime. Prețul cărnii de vită Kobe variază de la 200 EUR la 500 EUR (1.000 – 2.500 lei) pe kilogram, în funcție de cantitatea achiziționată.

       Vacile au fost introduse în Japonia din China în același timp cu cultivarea orezului, în jurul secolului al II-lea d.Hr., în perioada Yayoi. În perioada Edo (1603-1868), carnea de vită Kobe era rezervată împăratului, șogunului și stăpânilor feudali (daimyo).

       În ciuda multor produse din carne de vită din SUA etichetate „Kobe” (deci în fals), până de curând carnea de vită Kobe a fost comercializată numai în Japonia și în Macao. Exportul în Statele Unite este autorizat din 2012, iar în Europa din iunie 2014. Această carne de vită necesită forță de muncă aparte pentru a o produce, zice-se, ceea ce duce la prețuri ridicate. În 2015, 20% din producție a fost exportată, adică o mie de carcase. Na, și din carcasele astea și-a tras porțiile MRU? Sau din fals american?

       În decembrie 2015, ca și pepenele Yubari, guvernul japonez a anunțat că denumirea de origine „Vită Kobe” va fi de acum înainte protejată de o etichetă oficială echivalentă cu Indicația Geografică Protejată (IGP) a Uniunii Europene! Prefer o halcă din Bucovina sau din Muscel!

 

 

Bœuf stroganoff

 

 

       Deoarece în Franța am mâncat în 1996, profesor invitat la câteva universități, carnea de vită stroganoff, bœuf stroganoff (originară din Rusia, din secolul al XIX-lea, Stroganov), la prietenul Jean, colonel în retragere și viticultor pe Valea Loarei, o farfurie tradițional rusească, făcută cu carne de vită, smântână proaspătă, ceapă și ciuperci. Găsiți destule rețete în internet.

       Lăsăm francezii și trecem la nemți, care au cuvântul Ochse, moștenit din medievalul germanic ohse, din vechiul germanic ohso, germanicul *uhsōn, „bou”, din indo-europeanul *uksōn „bou, bou de îngrășat”, documentat încă din secolul al VIII-lea d.Hr. [Friedrich Kluge, bearbeitet von Elmar Seebold: Etymologisches Wörterbuch der deutschen Sprache. 24., durchgesehene und erweiterte Auflage. Walter de Gruyter, Berlin/New York 2001, ISBN 978-3-11-017473-1, DNB 965096742, Stichwort: „Ochse“, Seite 662].

       Katrin Kuntz scria articolul Nicio țară frumoasă, în revista Der Spiegel (În oglindă), nr. 1, 2016: „Din martie, musulmanilor din Mumbai le este interzis să sacrifice tauri și boi.” (Seit März dürfen die Muslime von Mumbai keine Stiere und Ochsen mehr schlachten. [Katrin Kuntz: Kein schöner Land. In: DER SPIEGEL. Nummer Heft 1, 2016, Seite 76-81, Zitat: Seite 80].

       Dintr-o traducere în germană, aflăm ce scria Knut Hamsun în lucrarea În ținutul basmului: „Dar unul dintre boi a pus jugul între coarne și trebuia să meargă cu gâtul înclinat și îndoit în lateral”. (Aber einer der Ochsen hat das Joch zwischen die Hörner bekommen und muß mit verrenktem Halse und seitwärts gebogen gehen. [Knut Hamsun: Im Märchenland. Rütten & Loening, Berlin 1990 (übersetzt von Cläre Greverus Mjoën, Gertrud Ingeborg Klett), ISBN 3-352-00299-1, Seite 135. Originalul norvegian în 1903]).

În romanul Drum lung, de la Memel la Moscova, Arno Surminski scria: „Au întâlnit o turmă de viței care năvăleau într-un câmp de napi.” (Sie trafen eine Herde junger Ochsen, die durch ein Rübenfeld tobte.“ [Arno Surminski: Der lange Weg. Von der Memel zur Moskwa. Roman. LangenMüller, Stuttgart 2019, ISBN 978-3-7844-3508-4, Seite 124].

       În sfârșit, în romanul Vederile unui clovn, Heinrich Böll scria: „Apartamentul Kinkel mirosea a sos de carne, de parcă ar fi gătit un bou întreg.” (Es roch in der Kinkelschen Wohnung nach Fleischbrühe, als hätten sie einen ganzen Ochsen gekocht. [Heinrich Böll: Ansichten eines Clowns. Roman. Insel, Leipzig 1990, ISBN 3-7351-0161-5, Seite 101]).

       Sărim la rușii prietenului Igor din Irkuțc, care au cuvântul vol – вол, ca și bulgarii, sârbii, croații, slovacii slovenii și polonezii (wol) ș.a., moștenit din cuvântul proto-slavic *volъ, „bou”, moștenit din proto-balto-slavicul *wálas, „taur, bou”. Dacă au bik - бык pentru taur, au și oskopljonnyi bik - оскоплённый бык, „taur castrat”, adică bou.

Volî - Волы

       V. N. Voinovich, în Ideea, scria: „Transformându-se în boi, taurii pierd nu numai unele detalii ale corpului lor, ci și unele trăsături de caracter.” (Превращаясь в волов, быки утрачивают не только какие-то детали своего организма, но и лишаются некоторых свойств характера. [В. Н. Войнович, «Замысел», 1999 г., НКРЯ]).

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bou-4

 Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - bou.pdf

NC

 Jocuri de cuvinte - bou

Geografie lingvistică

       Boul în viață și în lume

       Moto: „Boul azi s-a cununat/ Dup-un ritual mai nou;/ Taurul nu l-a urmat/ Că de... el nu este bou.” (Despre masculii bovini, de Florea Ştefănescu, 2006)

       Cele scrise despre „vacă în lume și în viață” sunt perfect valabile sau adevărate și pe aici (vezi la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/11/jocuri-de-cuvinte-vaca.html). Un bou (plural boi), cunoscut și sub numele de taur castrat, este o bovină, dresat și folosit ca animal de tracțiune. Boii sunt în mod obișnuit tauri adulți castrați. Castrarea inhibă testosteronul și agresivitatea, ceea ce îi face pe boi docili și mai siguri de a lucra cu ei.

       Ca să știe copiii „de asafalt”, boii sunt folosiți pentru arat, pentru transport (tragerea de care sau căruțe), în trecut pentru treieratul cerealelor prin călcare sau chiar la irigații. Boii pot fi folosiți și pentru a deplasa buștenii în păduri prin tragere cu alunecare pe pământ, în special în tăierile cu impact redus, tăiate selectiv. Vremuri!

Căruță cu un bou în Punjabi, India

       Boii sunt de obicei înjugați în perechi. Lucrările ușoare, cum ar fi transportarea articolelor de uz casnic pe drumuri bune, ar putea necesita doar o pereche, în timp ce pentru lucrări mai grele, se adăugau perechi suplimentare după caz. O „grupă de boi” folosită pentru o încărcătură grea pe teren dificil putea depăși nouă sau zece perechi de boi.

       Grupă de perechi de boi în Australia

       Se crede că domesticirea a avut loc acum 10.000 de ani, dar că boii ar fi fost înhămați și puși la lucru în jurul anului 4000 î.Hr. Boii, buni „lucrători”, sunt învățați să răspundă la semnalele chirigiului, „șef de atelaj (căruță)”. Aceste semnale sunt date prin comandă orală, prin „cea!” (spre dreapta) sau „hăis” (spre stânga). Chirigiul are și un bici sau o nuia și un limbaj „aparte”.

Bœuf Gras la carnavalul de la New Orleans

       Ca să vă distrați, mai puteți citi sau vizualiza destule, printr-un simplu clic pe: strămoșii Aurochs(Bos primigenius), Bullock cart(ox-cart, „căruță cu boi”), Bullocky(ox-driver, teamster, „chirigiu”), Ox (zodiac),Ox în mitologia chineză,Ox-wagon (bullock wagon), Oxtail,Ridge and furrow,Boeuf grassau pe „BULLOCK” în Cambridge English Dictionary. Succes!

       Bœuf Gras (Boeuf gras, „boul gras”) este o figură festivă importantă pe care măcelarii o afișează sau cu care defilează solemn pe muzică, de obicei în timpul unui carnaval. Poate fi o reprezentare sculptată a unui animal viu, a unui bou adevărat sau a unei vaci.

       Boul în expresii (pamflet)

       Moto: „Ea n-a început furatul/ De la ou sau trei coceni/ Ci, a-mpins-o necuratul/ Spre un bou... din Cotroceni!” (Cine fură azi un bou, mâine va fura o ţară, de George Ceauşu; să fie Nuți?)

       În afară de epitetul injurios „- Boule!” sau metafora la adresa unui bărbat, de exemplu „boul de Cîțu s-a îmbătat și a fost arestat în Iowa”, adică matrafoxat, boul întră în multe alte expresii. Lui Șoșoacă și lui Simion, lui Ciolacu, Ciucă, Geoană, Lasconi, îndrumați de Gîdea CNN, „nu prea le sunt toți boii acasă”, adică uneori sunt rău dispuși de propriile lor acțiuni și ziceri.

„O, prea” înțeleptule!

       Mulți politicieni „s-au dus la doctorat boi și s-au întors vaci”, prinzându-i Șercan cu cioara vopsită de plagiate. Păi acolo au fost îndrumați de Dâncu, de Maior, ba și de „juristul militar” Oprea, fostul izmenar fiind trecut în magistratură fără a judeca un proces sau fără a cerceta ca procuror militar vreun caz de infracțiune. Și are omul pensie de magistrat militar!

       Ba s-a vrut și profesor universitar, plus conducător de doctorat pe, sanchi, securitatea cât pe ce națională, dar s-au prins aiștia și l-au păfugat de nu știe omul ce să mai facă. El a ținut locul de prim-sinistru al lui Ponta și s-a remarcat prin creșterea salariilor demnitarilor la maxim, potrivit defunctei legi a salarizării, dând o ordonanță de rapiditate!

       Și să vezi că, repetat, au votat parlamentarii pe repede înainte creșterea salariilor primarilor cu 25%. Cu pensiile hotărâră ceva (mie 5,2%), că s-au certat pe procente de indexare, nu de mărire. Au votat creșterea salariului minim, și nu s-au speriat de ce au câștigat demnitarii, că lor li s-a mărit gras salariile, deoarece creșterea unui salariu minim se înmulțește la ei cu 13 pentru Ion de Poplaca, cu 12,5 pentru Ciucă, Ciolacu & Co, cu 12 pentru siniștri și parlamentari ș.a.m.d.

       Așa că pe noi, pensionarii, cu atitudinea lor, au reușit „să ne scoată din boii noștri”, adică să ne enerveze. La dorința lui Jules Werner, cu toate că la alegeri PSD-ul a ieșit pe primul loc, a îndemnat PNL, numindu-l pe șomerul Orban cel fără un an de muncă în meseria lui „să-și bage boii în jug cu USR-ul” și ați văzut ce a ieșit. PNRR! A optat apoi pentru cel care a fost trimis să studieze în Iowa, că în gimnaziu „a intrat bou și a ieșit vacă”, n-a reușit la treaptă, dar fu băgat pe blat la liceu, mutat de la profesională.

       Cam așa s-a întors și din Iowa, unde a fost și arestat, penal așadar, de nu știe nici cine i-a plătit studiile, dar Ion de Poplaca l-a pus, la indicații, prim-sinistru. Văzând Ion cum mere treaba, a trecut la noua coaliție, a hotărât venirea lui Ciucă al unora care l-au decorat, și „punerea la jug a PNL și PSD”, cu hățurile întâi la la PNL, chirigiu Ciucă, apoi la PSD, chirigiu Ciolacu. Greu jugul ăsta, mai ales cu Shengen, de care scrisei despre pozițiile Olandei și Suediei (în „Jocuri de cuvinte – clipă”, la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-clipa). Na, că nici Austria nu ne vrea, admite doar buștenii... ca imigranți (despre Schengen la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-schengen).

       Ion „lasă guvernul în boii lui”, adică îl lasă în pace, el joacă golf, se plimbă și intervine doar cu valoarea procentuală de 15% de indexare a pensiilor. Așa, ca să-i enerveze pe Budăi și Ciolacul lui. Că Ion „mergea ca cu boii”, lues, „încet”, cu tratativele cu Olanda, Suedia, măcar cu regii lor, apoi cu Austria, că ar putea să îl ajute și prințul actor sau actorul prinț Duda, căruia i se potrivește ca o mănușă poezia lui Păunescu Actorul (vezi la https://www.youtube.com/watch?v=GDO2u4eIzxE), aici în interpretarea lui Vasile Șeicaru (e și un președinte actor).

Ocolul Pământului în două mandate

       Că cu creșterile astea de prețuri, parcă „ni se iau boii de dinainte”, adică cineva ne sărăcește, de nici nu știi cine! Că de, suntem în România meditată prezidențial, în România lucrului bine făcut doar pentru palatul lui, cu hotărîrea lui Ciucă, unde „bogații te învață cum să faci foamea și economia de energie, trădătorii te învață cum să-ți iubești țara, iar hoții să fii cinstit”.

       De „bou-vagon” știți, că de el știu bine cei expulzați din Banat în Bărăgan, care au fost îmbarcați cu animale și căruțe,abia acum aflând noi ororile regimului comunist. Unii dau vina pe ruși. Nu, șogorilor, românii noștri au fost, ăia care au venit cu trupele sovietice.

       Conducătorul meu de doctorat, Marton, și-a dat doctoratul atunci la academia militară, în fotogrammetrie. A fost criticat de doi români că a îndrăznit să scrie la bibliografie numele a doi specialiști germani și atât i-a fost. Cei doi români l-au făcut retrograd. Noroc cu unul din consilierii sovietici la academie, și el cu doctoratul în fotogrammetrie, care a spus că la baza tezei sale au fost lucrările și cercetările celor doi specialiști germani, care nu aveau nicio legătură cu Hitler. De bou-vagon și de vagoane descoperite știm și noi, foștii militari, dar în vagoane am îmbarcat tunuri, tancuri, instalații de lansare etc. Și alde Ciolacu (https://www.youtube.com/shorts/7uW1g--iVsY) ne face nesimțiți.

       Zicala „Cine fură azi un ou mâine va fura un bou” este specifică teritoriului danubiano-pontic și am băgat-o la cap încă în „cei șapte ani de-acasă”, repetată în școala primară și în cea gimnazială, în primul an de liceu la Câmpulung Muscel. Că în clasa a IX-a m-am mutat la liceul militar la Câmpulung Moldovenesc, tot prin examen. Începute cursurile abia la 1 noiembrie 1956, am primit căciulă și haine noi! Și într-o seară de noiembrie, întuneric pe platou fiind, unul din anii mai mari a trecut pe lângă formație mi-a smuls căciula de pe cap, a lăsat vechitura lui jos, și pe-aici ți-e drumul în întuneric. Am rămas cu „ochii de bou”, adică metaforic, cu ochii mari și lipsiți de expresie, ca ai boului. Nu învățase omul zicala! Așa am învățat ce e completare în armată, unde nu se fura, ci doar se completa. Noroc cu plutonierul de companie, care mi-a schimbat vechitura pe o căciulă nouă, scoasă din depozit! Și mi-am scris numele cu creion chimic pe căptușeală!

       La cursul de cartografie digitală din 1978 de la universitatea din Hamburg, că de atunci mă ocupam de digitalizare, am povestit întâmplarea colegului căpitan Boileau, din arma geniu, vorbindu-i despre liceul militar. La discutarea zicalei de mai sus Jean mi-a spus că și francezii au o zicală asemănătoare, dar cu sens diferit, donner un œuf pour avoir un bœuf, „dăruiește azi un ou, să primești apoi un bou”, care nu mai necesită explicații!

       Ajungem la familia de cuvinte legată de bou: car cu boi, căruță cu boi, corn de bou, a face pe boul, muncește ca un bou, limbă de bou, coadă de bou (o mâncare specială se face în Oltenia), a pune carul inaintea boilor, plug tras de boi, picior de bou, bour etc.

       În engleză există ox, „bou”, bullock, „taur”, și steer, „bou mânat”, dar în Insulele Britanice sunt și bó în irlandeză, ohen pl., în corni, damh în galică scoțiană și în irlandeză, mairteoil în irlandeză, mart în galică scoțiană, ych în velșă etc. Rămânând doar la ox, „bou”, așa e numit orice taur castrat, orice mascul bovin din genul Bos, dar și carnea animalului, pe lângă neat beef.

       Au apărut cuvinte compuse și expresii, precum: dumb as an ox (mut ca un bou); grunting ox (arhaic, iak); have the black ox tread on one's foot (să-l calce boul negru pe picior; învechit, a avea probleme cu cineva;, a avea o durere sau nenorocire); Indian ox (zebu); know someone from Adam's off ox (a cunoaște pe cineva de la boul lui Adam; a-l cunoaște de-o viață); near ox (boul din stânga din pereche, boul de hăis); off ox (boul din dreapta din pereche, boul de cea); one hair of a woman can draw more than a hundred pair of oxen (un fir de păr de femeie poate trage mai mult ca o sută de perechi de boi; adică femeile au o mare influență asupra partenerilor sau soților lor și ăștia pot face orice pentru ele); ox-butt (învechit, căruța trasă de boi); ox-eye (ochi de bou, ochi mare): ox-eye daisy (margaretă, ochiul boului); strong as an ox (puternic ca un bou); wild ox (bou sălbatic) etc.

Malle Gaur (asiatic wild ox, bou asiatic sălbatic)

       În franceză există bœuf, dar în hexagon și bœu în normandă, bôf în franco-provensală, oc’hen pl. în bretonă, buë în picardă, buòu în occitană sau provensală, ejen în bretonă etc. Francezii numesc bœuf: taurul castrat sau boul; (în zootehnie, zoologie) animalul din specia domesticită Bos taurus; (în zoologie) animal din genul Bos, inclusiv speciile domesticite Bos taurus, zebu și specia dispărută auroch; carnea de vită destinată consumului uman; (literar) taurul; (în muzică) sesiune muzicală improvizată la care se pot alătura diverși muzicieni; (argou arhaic) regele unui pachet de cărți; (argou arhaic) al doilea cizmar, croitor care face piese mari; (argo arhaic) bou mic: muncitor care începe realizarea unei piese; (argou arhaic) în jargonul tipografilor, proastă dispoziție, mânie; (în Quebec, popular) agentul de poliție; (colocvial) om foarte corpolent; (colocvial) om prost, fără finețe; (familiar) vehicul lent; un joc de cărți în Canada; (în heraldică) parte reprezentând animalul cu același nume din stemă. Bogată limbă!

       Din măria sa bœuf au derivat: ragoût de bœuf (tocăniță de vită); arrête-bœuf (obstacol pentru oprirea vitelor); avoir son bœuf (a-și avea boul său, a se mânia); bise à décorner les bœufs (sărut pentru a tăia coarnele boului); bœuf de Kobé (carne de vită de Kobe); bœuf de trait (bou de tras); bœuf domestique (bou domestic); bœuf stroganoff (friptură de vită Stroganov); char à bœufs (car cu boi); donner un œuf pour avoir un bœuf (a da un ou pentru a primi un bou, fă unn dar ieftin, poate primești unul mai scump); fort comme un bœuf (puternic ca un bou) etc.

Bœuf stroganoff

       Există Ochse în germană și Osse în germana de jos (niederdeutsch). Din Ochse au derivat: Ochsenauge (ochi de boi); Ochsenbraten (friptură de vită); Ochsenfleisch (carne de vită); Ochsengespann (pereche de boi); Ochsenkopf (cap de bou); Ochsenmaul (gură de bou); Ochsenschwanz (coadă de bou); Ochsenwagen (car cu boi); Ochsenzunge (limbă de bou) etc.

Ochsen ziehen einen Wagen (boii trag o căruță)

       În rusă există vol - вол, ca și în bielorusă, bulgară, macedoneană și sârbă. Au și rușii cuvinte cu aceeași rădăcină sau expresii, precum: воловий (de bou, adjectiv – прилагательное); rabotat` kak vol - работать как вол (a munci ca un bou, a munci din greu); pahat` kak vol - пахать как вол (a ara ca un bou, a face munci foarte grele) etc.

Volî - Волы (boi)

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bou-3

 Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - bou.pdf

NC

 Jocuri de cuvinte - bou

Geografie lingvistică

       Boul

       Moto: „La alegerea din urmă/ Am votat cu toţi o turmă/ Dar se pare că mai nou/ Vom vota bou după bou.” (Votul uninominal, de Dan Norea din „Epi... Gramatica, Uite popa, nu e popa, am intrat şi-n Europa”, 2007)

       La foarte mulți kilometri este comuna mea natală (la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/dor-de-acasa-1, vezi „Dor de acasă”), Stâlpeni, județul Argeș de localitatea de naștere a lui Gheorghe Roșoga, Butoiești, Mehedinți. La adresa https://www.youtube.com/watch?v=vr94zcIJVoo, în cântecul Gheorghe pomenește de boii Bujor și Prian. Frații tatălui, Ion și Vasile, aveau boi și căruțe. Culmea e că unul din boii unchiului Ion se numea Bujor, iar un bou al unchiului Vasile se numea Prian.

Pe „ulița gâștei”, acum strada Primăriei, nimeni nu avea boi

       Bujor e numele plantei erbacee și florii cu acelaș nume, pe care o știți toți, după DEX '09 (2009) moștenit din bulgărescul božur, iar după MDA2 (2010) moștenit din vechiul cuvânt slavonic bujour - бужоур. Prian vine de la adjectivul prian, însemnând, vorbind despre vite, „care are părul cu dungi sau cu pete de altă culoare (de obicei albe)”. În joc cu cuvintele am scris și despre vacă (https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/11/jocuri-de-cuvinte-vaca.html), fiind eu „de la coada vacii”.

       Cuvântul prian este scris în limba română prima dată de Cihac (1825, Iași – 1887, Mainz) în Dictionnaire d'étymologie daco-romane, Frankfurt pe Main & Berlin & București, 1870, 1879. După DEX '09 (2009) ar fi de etimologie necunoscută, dar după MDA2 (2010) ar deriva din prin + -an. Șăineanu susținea că e de „origină necunoscută” [Șăineanu, ed. VI (1929)], dar după un deceniu, Scriban făcea trimiteri la sârbă și latină „prián, -ă adj., pl. prienĭ, priene (cp. cu sîrb. prijan, prieten). La păr porumb cu pete albe, vorbind de boĭ. – În Gorj priŭ, prie (cp. cu lat. privus, deosebit)” [Scriban (1939)]. Vorbe....

       Să revenim la bou. Cuvântul este scris prima dată în limba română de Coresi. Este taurul castrat, masculul vacii, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus). După DEX '09 (2009) etimologia este „lat. bovus (= bos, bovis)”, după MDA2 (2010) „E lat pop *bovus, -um”, după Șăineanu, ed. VI (1929) „lat. bovem” etc.

       Mai elaborat, cuvântul bou este moștenit din cuvântul latin bōvem, acuzativ singular al lui bōs, posibil prin rădăcina latină vulgară *bovum. Latinescul bōs este neregulat, alterat pentru așteptatul **vōs/**ūs, acuzativ **vom, tulpină oblică **vov-, derivat din proto-italicul *gʷōs, aista din proto-indo-europeanul *gʷṓws, care a dat și grecescul antic boûs – βοῦς, „vacă, bou, vite; scut”, sanscritul go - गो (nominativ singular gaúḥ), „vacă, bou, vite”, și englezescul cow, „vacă”.

       În câteva limbi boului îi corespund cuvintele:

❁ afunas în chaoui;

❁ aúhsa - 𐌰𐌿𐌷𐍃𐌰 în gotică;

❁ azger în kabilă;

❁ bail - बैल în hindusă;

❁ bâgara în sango;

❁ bees în afrikaans, bèf în creolă guadelupeză și în creolă haïtiană, beu în métchif, bo în friuliană, bó în irlandeză, bò thiến în vietnameză, bœu în normandă, bœuf în franceză (din medievalul francez bœuf, din vechile franceze buef, boef, din latinescul bovem), bôf în franco-provensală, boi în galiciană și în portugheză, boie în corsicană, bou în aromână, catalană și română, boûs - βοῦς în greacă antică, bov în romanșă, bove în interlingua și în italiană, bovis în latină, bovo în esperanto, bovo, bovulo în ido, bue în italiană, buë în picardă, bueyy în spaniolă, buòu în occitană sau provensală (toate în final din latinescul bovem, acuzativ al lui bōs, „taur”, din proto-italicul *gʷōs, din proto-indo-europeanul *gʷṓws, „vită”);

❁ bik - бик în bulgară, macedoneană și sârbă („taur”, din proto-slavicul *bykъ, „taur”), kastrirano bice - кастрирано биче, kastriran bik - кастриран бик în bulgară, bic în română (regional taur, mânzat);

❁ bullock în engleză (din medievalul englez bullok, din vechiul englezesc bulluc, corespunzând lui bull, „taur”, +‎ -ock, sufix diminutival);

❁ burru în sami de nord;

❁ cᵒə́ în ubică:

❁ damh în galică scoțiană și în irlandeză (din vechiul irlandez dam, „bou, cerb”, din proto-celticul *damos, din proto-indo-europeanul *dm̥h₂-ó-, „taur”);

❁ ejen în bretonă;

❁ ez - եզ în armeană;

❁ ɛnatɛ în agni;

❁ farelami în solrésol;

❁ ga în kurdă și în zazaki;

❁ guruv, goro în țigănească;

❁ härg, nuumhärg în estonă, härkä în finlandeză (din proto-finicul *härkä);

❁ hrīþer în engleză veche;

❁ hwangso - 황소 în coreeană;

❁ idi în bască;

❁ ikrezuunajaftolye în kotava;

❁ jautis în lituaniană (în cele din urmă, de la proto-indo-europeanul *yewg-, „a pune la jug, a înhăma, a alătura”);

❁ jiān - 犍, niú - 牛 în chineză;

❁ ka în albaneză;

❁ kabatiógi în pirahã;

❁ karné ng baka în tagalogă;

❁ kaw în sranan;

❁ kobist în frizonă;

❁ kyosei ōshi - 去勢雄牛 (きょせいおうし) în japoneză;

❁ lembu în malai;

❁ mairteoil în irlandeză, mart în galică scoțiană;

❁ málúù în joruba;

❁ mfulwa mɓe, mfulwa mbe, mɓe, mbe în shingazidja;

❁ misi în bambara;

❁ naafo în gurenne;

❁ nautakjöt, geldnaut în islandeză;

❁ neyt, tarvur în feroeză;

❁ ng’ombe în swahili;

❁ nöt, stut în suedeză;

Two oxen

❁ Ochse în germană (din medievalul germanic ohse, din vechiul germanic ohso, din proto-vest-germanicul *ohsō, din proto-germanicul *uhsô, din proto-indo-europeanul *uksḗn), ochse wołek în poloneză, oks - אָקס în idiș, okse în frizonă, okse, kastreret okse în daneză, okse, kastrert okse în norvegiană, okso în esperanto, os în neerlandeză, Osse în germană de jos (niederdeutsch), ox în engleză (din medievalul englez oxe, din vechiul englez oxa, din proto-vest-germanicul *ohsō, etc.), oxe în suedeză, uxi în islandeză;

Cuvântul bou în diferite limbi

❁ ögiz - оьгиз în nogaï, ögiz - өгіз în cazahă, oğus - оҕус în iakută, ögüz - ёгюз în karatchaï-balkară, ögüz - оьгюз în kumică, öguz - өгүз în kârgâză, ögüz în tătară crimeană, ökör în maghiară (din limbile ogurice, grupul huno-proto-bulgar, din proto-turcicul *öküŕ, „taur”), öküz în azeră, găgăuză, turcă și turcmenă (din turcicul otoman öküz - اوكوز‎, „bou”, din proto-turcicul *öküŕ, „bou”), văk̬ăr - вӑкӑр în ciuvașă, üher - үхэр în mongolă;

❁ omby, aomby în malgașă;

❁ rund, stierkalf în neerlandeză;

❁ sapi, lembu muda, lembu kebiri în indoneziană;

❁ sar - сар în buriată;

❁ shor - שור în ebraică;

❁ sığır în turcă („vită”, din turcicul otoman ,صیغیر‎, „bou, bovină”, din proto-turcicul *sïgïr, „vacă”; înrudit cu karakanidul sïγïr, , „vacă”, cazahul siyr - сиыр, tătarul sıyer - сыер, nogaiul sıyır - сыйыр, kumikul sıyır - сыйыр, uzbecul sigir și turcmenul sygyr, „vacă”);

❁ steer în engleză (din medievalele engleze steere, stere, steor, din vechile engleze stēor, stȳr, „îndrumare; direcţie”);

❁ taur în română, taurus în convenții internaționale Bos (wikispecii), torə în neo-aramaică assiriană, toro în atikamekw (toate în final din latinescul taurus, acesta din proto-indo-europeanul *táwros);

❁ ṯūr - ثُور în arabă;

❁ varzâ - گاو‎, ورزا în persană;

❁ vērsis în letonă;

❁ vil - віл în ucraineană, vo - во în sârbă și în sârbo-croată, vo în bosniacă și în croată, vol - вол în bielorusă, bulgară, macedoneană, rusă și sârbă, vol în slovenă, vôl în slovacă, vol, vola în croată, vůl în cehă, wół în poloneză (din proto-slavicul *volъ, „bou”, din proto-balto-slavicul *wálas, „bou, vită”);

❁ vódi - βόδι în greacă (din grecescul bizantin bódin - βόδιν, din grecescul koine boḯdion - βοΐδιον, diminutiv din grecescul antic boûs – βοῦς, „bou”);

❁ wakax în maya yucatèque;

❁ xari - ხარი în gruzină;

❁ ych în velșă (din medievalul velș ychen, din proto-britonicul *uxī, din *uxsū - comparați cu cornișul ohen pl., bretonul oc’hen pl. -, din proto-celticul *uxsū, din proto-indo-europeanul *uksḗn, „taur”).

Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bou-21

sau la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-bou-2

Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - bou.pdf

NC

 Jocuri de cuvinte - iepure

Geografie lingvistică

       Iepure

       Moto: „Stingher, uitat în colţ retras,/ De ani şi ani îl ţine huma;/ Doar iepurii în care-a tras/ Sunt fericiţi. Trăiesc şi-acuma!” (Epitaf unui vânător, de Nicolae Badea, din Antologia epigramei româneşti, 2007)

       De la „coada vacii”, în joacă cu cuvintele, am scris la web https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/07/jocuri-de-cuvinte-cal.html de cal, apoi de măgar, de vacă, de găină, gâscă (am copilărit pe „ulița gâștei”), de porumbel, de pasăre în general etc.

 „ Ulița gâștei”, acum strada Primăriei

       Zice-se că fricosul iepure este un gen de mamifer rozător, cu urechile lungi, cu doi incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte și cu coada scurtă. I se mai zice șoldan, șoșoi sau vătui (lepus).

       MDA2 (2010) precizează etimologia „E ml lepus, -oris”. Mai precis, e moștenit din latinescul medieval leporem, acuzativ singular al lui lepus, „iepure”, de origine necunoscută, sigur neavând ca precedent un cuvânt indo-european. Probabil e un cuvânt al substratului iberic sau al substratului celto-iberic și legat de massaliotul lebērís – λεβηρίς.

       Mihai Vinereanu scrie despre iepure: «iepure (ar. l’epur(e) – mamifer din ordinul rozătoarelor cu urechi lungi, vânat pentru carnea și blana sa. Lat. leporem (acc. de la lepus) „iepure” (Pușcariu, 765; Candrea) Densușianu, 807; REW, 4991; Ciorănescu, 4285). Panromanic; cf. calabr. liepuru (comp. it. lebre), alb. lepur „iepure”, lepurush „iepura"”, v.sicil. λέπoριν (cf. Varro, 1.1.5, 101).

       Walde (I, 786) crede că provine din substratul iberic, de la o formă *lappar; cf. gr.-dial. massiliot) λεβερίς „iepure”. Walde consideră că trebuie pornit de la un *lep-ausro „ureche lăsată, clăpăugă”, la rândul său din *legŭ > λοβός, cu trecerea PIE *gŭ la b, trecere improprie limbii latine. Astfel, lat. lepus > ligur. *leperis poate fi apropiat de alb. lapë „bucată de piele, lobul urechii, frunză”; cf. alb. lëpush „urecheat” (de aici, probabil, și rom. Lăbuș „nume de câine”).

       Astfel, originea lat. lepus, -oris, precum și celelalte forme indicate mai sus trebuie căutată în altă parte. Putem presupune un IE *lepa-r-, lepu-r- „urecheatul”, de la care derivă toate formele indicate mai sus din PIE *lopos, lopo- „cârpă, lobul urechii” (IEW, [Mihai Vinereanu, Etymological Dictionary of the Romanian Language, Dicționar etimologic al limbii române, Journal of Romanian Linguistics and Culture, nr. 25/2020].

       În alte limbi iepurelui i se spune:

֎ arnab - أرنب în arabă‎, arnab în malai, arnáv - אַרְנָב, arnévet - אַרְנֶבֶת în ebraică;

֎ arwêş în zazaki;

֎ bakayle în somaleză;

֎ bocveri - ბოცვერი în gruzină;

֎ bunny în engleză (din bun, „iepure”, +‎ -y, „iepuraș”);

֎ cacciappu în sardă;

֎ coelho în galiciană și în portugheză, coello în galiciană (din vechiul portughez cõello, din latinescul vulgar *cuniclus, din latinescul cunīculus, din grecescul antic kúniklos - κύνικλος, probabil de origine iberică);

Coelho (vă amintiți scriitorul Paul Iepure?, https://ro.wikipedia.org/wiki/Paulo_Coelho)

֎ coineanach în galică scoțiană, coinín în írlandeză, conejo în spaniolă, conexu în asturiană, coniglio în italiană, conilh în provensală, conill în catalană, conning în manx, cuniculus în latină, cunigghiu în sicíliană, cunigl în romanșă, cunillu în sardă, cunin în friuliană, cwningen în velșă, konejo în ladino, konijn în neerlandeză, konikl în bretonă, kounéli - κουνέλι în greacă, koúniklos - κούνικλος în greacă antică, kunec în slovenă, kùnīć - кунић în sârbo-croată, kuniklo în esperanto (în final unele din latinescul vulgar cunīclus, sincopare din latinescul cunīculus, moștenit din grecescul antic kóniklos – κόνικλος, altele direct din greaca antică);

֎ čagar - ճագար în armeană;

֎ dovşan în azeră, tavşan, ada tavşanı în turcă (din proto-turcicul *tabɨĺgan, „iepure”);

֎ erbi în bască (atestat în 1643, din proto-bascul *erbi);

֎ fenek în malteză (din arabicul fanak - فَنَك‎, „vulpea fennec”);

֎ fɔmizi în eve;

֎ gah, gahtsoh în navajo;

֎ geàrr, maigheach în galică scoțiană;

 Hase

֎ haas în neerlandeză, afrikaans și tetum (din medievalul olandez hāse, din vechiul olandez *haso, din proto-germanicul *hasô), Hase în germană (din medievalul germanic has(e), din vechiul germanic haso, din proto-vest-germanicul *hasō, din proto-germanicul *hasô, dintr-o rădăcină indo-europeană care însemna inițial „cenușiu, gri”; vezi „Hase” în Duden online sau “Hase” în Uni Leipzig: Wortschatz-Lexikon, ca să vedeți ce înseamnă digitalizare!), hare în engleză, daneză și suedeză (din medievalul englez hare, din vechiul englez hara, din proto-vest-germanicul *hasō ~ *haʀ-, din proto-germanicul *hasô, din *haswaz, „cenușiu, gri”, din proto-indo-europeanul *ḱh₂s-én-);

An European hare

֎ hāvō - හාවෝ în singaleză;

֎ házinyúl (din házi, „domestic”, +‎ nyúl, „iepure”), nyúl (din proto-uralicul *ńomala, „iepure”; cognat cu, vezi mai jos, njoammil, în sami de nord, naba - наба în nenets sau tundra nenets și numolo - нумоло în erza sau erzia) în maghiară;

Nyúl

֎ hea în maori;

֎ Hues în luxemburheză;

֎ iepure, iepure-domestic sau irpure de-casă, iepure de vizuină, iepure-de-câmp în română;

֎ jänes în estonă și în võro, jänis în finlandeză, ingriană și kareliană, d'äniž în ludiană, jäniš în veps, jänds (Salaca) în livoniană, jänez în votică (din proto-finicul *jänis);

֎ Kanéngchen în luxemburgheză, kaniidna în sami de nord, niini, kani în finlandeză, kanin în feroeză, norvegiană și suedeză, kanína în islandeză, Kaninchen și Karnickel în germană, karnikel în sorabă;

֎ kátāːy - ກະຕ່າຍ în laoțiană;

֎ keć - кеч în udmurtă, köč - кӧч în komi;

֎ kelinci în indoneziană;

֎ kêrûşk, kêroşk, xirrnîfk, kerwêşk – که‌روێشک‎ în kurdă;

֎ ‎khærguš - خرگوش în persană, khargoš - خرگوش în urdu, khôrgosh - খরগোশ în bengaleză, kharhā - खरहा în hindusă;

֎ kinigl - קיניגל în idiș, kinnen în scots, knyn în frízonă;

֎ kiškis în lituaniană (din kiškà, „pulpă, coapsă”);

֎ koyan - қоян sau qoyan – қоян, üy qoyanı - үй қояны, qoyan - қоян în cazahă, koyon - коён în kârgâză, qoyan - қоян, sau qoyan - қоян, üy qoyanı - үй қояны în cazahă, quyan - ҡуян în bașchiră, quyan – куян, yort quyanı - йорт куяны în tătară, quyon în uzbecă (în final din proto-turcicul *Kodan);

֎ kralík în sorabă, králík în cehă și în slovacă, kril’ - кріль, krolyk - кролик în ucraineană, krolik - קראָליק în idiș, królik - кролик în rusă (din polonezul królik), królik în poloneză (calc al medievalelor germane küniklīn, küniglin, din latinescul cunīculus, „iepure”, din grecescul antic kúniklos - κύνικλος);

֎ kratàai - กระต่าย în thai;

֎ kundēlu - కుందేలు în telugu;

֎ kuneho în tagalogă;

֎ ḳurdɣeli - კურდღელი în gruzină;

֎ küülik în estonă (creat ex nihilo în anii 1930, posibil influențat de latinescul cunīculus sau rusescul krolik - кролик);

֎ kuyan în turcă;

֎ lagós - λαγός în greacă;

֎ lapin în bretonă, engleză (din franceză), franceză (din medievalul francez lapin, modificare a lui lapereau, cu schimbarea sufixului după connin, cuvânt pe care l-a înlocuit) și provensală;

֎ lebre în portugheză, lepre în italiană, lepur în albaneză, lepus în latină, liebre în spaniolă, liebru în malteză, lieur în romanșă, lièvre în franceză (din latinescul leporem);

֎ meraṅ - мераҥ în mari;

֎ mmutla în cvana;

֎ mola - ಮೊಲ în kannada;

֎ muyal - முயல் în tamilă, muyal - മുയല്‍ în malaialam;

֎ njomboor ji în volof;

֎ nukl în sorabă;

֎ numolo - нумоло în erza, njaava - няава în nyenyec, nyúl în maghiară (ösi örökség az uráli korból, vö. erza нумоло, nyenyec няава);

 Cuvântul iepure în câteva limbi

֎ pḥagal - пхьагал în cecenă;

֎ rabaid în galică scoțiană, rabbit în engleză (din medievalele engleze rabet, rabette, din anglo-latinescul rabettus, din vechiul franțuzesc dialectal rabotte, probabil un diminutiv al medievalului olandez sau frizonului occidental robbe, „iepure, focă”, de origine incertă, posibil un verb imitativ, poate robben, rubben, „a roade”);

֎ rāpeti în maori;

֎ raṭa hāvō - රට හාවෝ în singaleză;

֎ śaśa - शश în sanscrită, sasā – ससा, saśī - सशी în maráthi, śaśak – ششک‎ în urdu, śaśaka - शशक în sanscrită, shasha - শশ în bengaleză, sussā – सुस्सा în hindusă, sasluṃ - સસલું în gudjarati;

֎ saway - سوۍ‎ în paștună;

֎ Schlappohr în germană (din schlapp, „moale”, și Ohr, „ureche”);

֎ shoshoj, sosoj, šošoi, baro-shoshoy, bari-shoshni în țigănească, șoșoi în română (din țigănescul šošoi);

֎ șoldan în română (pui de iepure până la un an, de la ungurescul süldö, „friptură”);

֎ sungura în swahili;

֎ terwelu, tegalan în indoneziană;

֎ thỏ în vietnameză;

֎ tochtli în aztecă;

֎ tokki - 토끼 în coreeană;

֎ towşan în turcmenă;

֎ triušis în lituaniană, trusis în letonă;

֎ tsisdu - ᏥᏍᏚ în cheroki;

֎ tuulaj - туулай în mongolă;

֎ tùzi - 兔子, báitù - 白兔 în chineză;

֎ tʊənsaay kʊəl - ទន្សាយគល់ în kmeră (cambodgiană);

֎ ukaliatsiaq - ᐅᑲᓕᐊᑦᓯᐊᖅ în inuktitut;

֎ untxi în bască;

֎ usagi - 兎 (うさぎ) în japoneză;

֎ xargo'sh în uzbecă, xargoś - ख़रगोश în hindusă, xargüš - ֎ харгӯш în tadjică;

֎ xoha – শহা, xohapohu - শহাপহু în assameză;

֎ yos - ཡོས în tibetană;

֎ ysgyfarnog, sgwarnog în velșă;

֎ yun - ယု în birmaneză;

֎ zaek - заек în bulgară, zajac - заяц în bielorusă, rusă, și rusină panonică, zając în poloneză, zajac în slovacă, zajak - заjак în macedóneană, zajec în slovenă, zajíc în cehă, zaķis în letonă, zec în bosniacă și în croată, zec - зец în sârbo-croată, zuikis în lituaniană (din proto-slavicul *zajęcь, *zajьcь);

֎ אַרְנֶבֶת‎ în ebraică.

 Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-iepure-2

Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - iepure.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - iepure

Geografie lingvistică

       Iepurele în onomastică

       Moto: „O făptură unicat/ Tremură ca o vergea/ Şi de-atâta tremurat/ Cade... totul de pe ea!” (Playboy. Iepuraşul, de Corneliu Sofronie)

       Animal aparte, iepure nu putea fi departe de onomastică. Dicționarul Onomastic (1963) prezintă definiția: „IEPURE subst. 1. Epure, N. (Bîr I) etc.; Epur/escu; -eanu, Manolache – Costache; -eni, -ești ss.; Epuran, Ioan (Î Div). 2. Epuraru (Sc). 3. Epureni sau Iporeni (17 A II 278). 4. Iepura, D., pîrc. (Băl II). 5. Iapuri, Mihai (Bîr 1).” 

 Alde Iepure vă salută!

       Așadar, există numele de familie Iepure, Iepuraru, Epure, Epurescu, Epureanu, Epuran, Epuraru, Iepura ș.a., dar și toponime precum Epurești (stradă în București), Epureni sau Iporeni. Există și o constelație cu acest nume (Lepus). Constelația Iepurele poate fi văzută chiar sub Orion, sub cele două stele sudice, Rigel și Saiph, ale acesteia. Iarna, constelația, văzută din zona noastră, se află destul de sus deasupra orizontului.

Comuna Iepurești, Giurgiu

       Iepurești este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, formată din satele Bănești, Chirculești, Gorneni, Iepurești(reședința), Stâlpu și  Valter Mărăcineanu. Este străbătută de șoseaua națională DN6, care leagă Bucureștiul de Alexandria. După recensământul din 2021, populația comunei este de 2.049 locuitori.

       Iepureni este un sat în comuna Movileni din județul Iași, în Moldova, ce datează din 1772. Iepureni este un sat în comuna Andrieșeni, tot din județul Iași.Mai există comuna Epureni în județul Vaslui, tot în Moldova, formată din satele Bârlălești, Bursuci, Epureni (reședința) și Horga.

Iepurenieste un sat situat în sud-vestul Republicii Moldova, în raionul Cantemir, care aparține de comuna Cania. Trecând la hidronime (nume de ape), râul Epureni sau Iepureni,lung de doar 10 km, din județul Iași, este afluent al râului Jijia. Ne oprim aici.

       Trecem la englezi, care au rabbit, „iepure”, hare, „iepure de câmp”, dar și bunny, „iepuraș”. În Insulele Britanice se mai folosesc: rabaid în galică scoțiană, coineanach în galică scoțiană, coinín în írlandeză, conning în manx, cwningen în velșă, geàrr, maigheach în galică scoțiană, kinnen în scots etc.

       Englezii numesc Rabbit, „Iepure”, cel de al patrulea ciclu din zodiile chinezești cu nume de animale, conform calendarului chinezesc. Rabbit este și nume de om, dar care a venit în Anglia în secolul al XI-lea cu valul de migrare al cuceririi normande din 1066. Rabbit deriva de fapt de la numele Robert, care este adaptat de la normandul nume de om Radbode.

       La https://www.houseofnames.com/rabbit-family-crest este un raport după chestionarea unei baze de date geografice demografice pentru nume de familie, cu informații privind istoricul și distribuția geografică a acestui nume.

 Alde Rabbit (chiar și o discotecă) vă salută!

       Și hare, întâi de la o poreclă pentru un om iute, a devenit prenumele Hare. A devenit și toponim, fiind numele unui cătun din parohia Broadway, districtul South Somerset, Somerset, Anglia (OS grid ref ST2915) și numele unei comunități neîncorporate din Williamson County, Texas, SUA.

       La web https://www.houseofnames.com/HARE-family-crest este un raport după chestionarea unei baze de date geografice demografice pentru numele de familie, cu informații privind istoricul și distribuția geografică a numelui de familie Hare.

 Alde Hare vă salută!

       În franceză există lapin, „iepure (de vizuină)”, dar și în bretonă și în provensală. În hexagon mai există lièvre în franceză, „iepure de câmp”, conilh în provensală, konikl în bretonă etc. Și lapin s-a transformat în numele Lapin.

       Lapin este, în astrologie, a patra zodie a anului după zodiacul chinezesc. Chat (Pisica) și Lapin (Iepurele) sunt zodii sinonime, Chat fiind în astrologia vietnameză, iar Lapin în cea chinezească (vezi Horoscope chinois: l’année du Chat, Marie Claire). Dar știți bine, e istorie, că eu nu cred în (la https://webdidacticanova.blogspot.com/2024/02/jocuri-de-cuvinte-horoscop.html) în horo(r)scop!

       La https://www.geneanet.org/nom-de-famille/LAPIN este un raport după interogarea unei baze de date geografice demografice (Geneanet) pentru numele de familie Lapin. Se arată etimologia acestui nume, răspândirea geografică, în Franța chiar și pe localități (de exemplu în Paris există 258 de pwersoane cu aceat nume, în Landifay-et-Bertaignemont, Aisne 183 de persoane etc.). Chiar și un vânt se mumește Lapin (iepure)

 Lapin (Iepure) nă salută!

       Și din lièvre a apărut Lièvre. Așa numesc francezii constelația de lângă Orion de care am scris mai sus, numită pentru prima dată de Eudoxus din Cnidus în secolul al IV-lea î.Hr., constelație enumerată de Ptolemeu în Almagesta (reprezinta „un iepure urmărit de Orion sau de câinii săi”).

Constelattion de Lièvre

 Lièvre (Iepure) vă salută!

       În germană există Hase, Kaninchen, Karnickel și Schlappohr (din schlapp, „moale”, și Ohr, „ureche”). Hues este în luxemburheză etc. Iată că Hase a ajuns prenume și în Anglia, ba a ajuns și în SUA (vezi prin clic: Hanks, Patrick, editor (2003), „Hase”, în Dictionary of American Family Names, volume 2, New York: Oxford University Press, →ISBN, page 138).

       La adresa https://www.ancestry.com/name-origin?surname=hase e un raport al unei baze de date geografice demografice rezultat după interogarea pentru numele de familie Hase. Citiți despre etimologie, distribuție geografică etc. Succes la citire!

       Hase a devenit și hidronim (nume de apă), așa numindu-se un râu în Saxonia Inferioară, Germania. Tot Hase numesc nemții și constelația de lângă constelația Orion, de care am scris mai sus.

 Hase (Iepure) vă salută!

       Repetăm că în rusă există królik - кролик (din polonezul królik) și zajac - заяц (inclusiv în bielorusă și în rusină panonică). Iepurașului i se zice zajčónok – зайчонок. Și aceste substantive comune au devenit nume, chiar și nume de familie.

 Krolik – Кролик (Iepure) vă salută!

 Alexandru, Serghei, Irina și Oksana Iepure (Заяц)

 Căutați acest vin!

       Iubitori sau neiubitori de iepuri, de ciorbă de iepure, de tocană de iepure sau de friptură de iepure, să fiți iubiți, că trebuiți, cuiva, cumva, cândva, undeva sau oriunde! „Vin” și eu cu un „vin” bun! Era să uit de Bugs Bunnny, iepurașul („insectă” al) lui Warner Bros. Entertainment! De iepurașul din Playboy nu mai amintesc...

Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - iepure.pdf

CN

 Jocuri de cuvinte - iepure

Geografie lingvistică

     Iepurele în (c)arte

     Moto: „Degeaba cheltuim şi timp şi bani,/ S-ajungem «sus», mai tare şi mai iute;/ Un iepure trăieşte zece ani,/ Iar o ţestoasă... peste patru sute.” (Altius, fortius, citius, de Marian Grigore Dobreanu, din revista „Lumea epigramei", 2011)

     Scriitorii români au scris despre iepure, șoșoi, vătui sau șoldan, mamifer din ordinul rozătoarelor cu urechile lungi, ce trăiește prin păduri, pe câmpii sau livezi și este vânat pentru carnea și blana lui (Lepus europaeus).

     Sadoveanu cred că nu avea pușcă, deoarece era însoțit de un „pușcaș” („Pornesc cu pușcașul și cu cei doi copoi, Marcu și Feiga, spre zăvoaiele pline de iepuri.”). Ce, coane, nu știai să tragi?

     Emil Gîrleanu nu pomenește de vânătoare, ci doar de joaca iepurelui („Iepurele a zbughit-o la jucat. Încet, ascultând, ispitind, a ieșit tiptil-tiptil.”). În basme se poate orice, așa că Ispirescu îl făcu de râs tocmai pe Făt-Frumos („Într-o zi, [Făt-Frumos] se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri.”). Zmeul nu s-ar fi făcut de râs! Hai, că nici zmeul nu-i de lepădat, fetelor!

     Englezii au rabbit, „iepure”, hare, „iepure de câmp”, dar și bunny, „iepuraș”. În Insulele Britanice se mai folosesc: rabaid în galică scoțiană, coineanach în galică scoțiană, coinín în írlandeză, conning în manx, cwningen în velșă, geàrr, maigheach în galică scoțiană, kinnen în scots etc.

Hare steaky (friptură de iepure)

     Oprindu-ne la ambele, hare, „iepure de câmp”, și rabbit, „iepure (de casă)”, despre carnea lor, în 2007, Jamie Oliver, în Jamie acasă: gătește-ți singur pentru o viață bună, scria: „Iepurele de câmp este o altă carne delicioasă – este o «friptură» mai bună, mai întunecată și mai bogată decât iepurele de casă.” (Hare is another delicious meat – it’s more ‘steaky’, darker and richer than rabbit. [2007, Jamie Oliver, Jamie at Home: Cook Your Way to the Good Life, London: Michael Joseph, Penguin Books, ISBN, page 273]).

     În franceză există lapin, „iepure”, dar și în bretonă și în provensală. În hexagon mai există lièvre în franceză, „iepure de câmp”, conilh în provensală, konikl în bretonă etc.

 

Entrée de terrier de lapin (intrarea în vizuina unui iepure)

 

     Într-o traducere a romanului Războiul plutește în aer al lui H. G. Wells, apărut în engleză în 1908, se scria: „Ca un iepure în vizuina lui, se repezi în cabina sa, tocmai la timp pentru a evita silueta terifiantă și strigătoare,” (Comme un lapin dans son terrier, il se précipita dans sa cabine, juste à temps pour éviter le terrifiant et vociférant personnage. [H. G. Wells, La Guerre dans les airs, 1908, traduction d’Henry-D. Davray et B. Kozakiewicz, Mercure de France, Paris, 1910, page 240 de l’édition de 1921]).

 

Armoiries avec un lapin (stemă cu un iepure)

     În germană există Hase, Kaninchen, Karnickel și Schlappohr (din schlapp, „moale”, și Ohr, „ureche”). Hues este în luxemburheză etc. În chestionarul oficial pentru examenul de vânător din Bavaria se scrie: „Este permis în conformitate cu legea ca vânătorii să împuște iepuri și rațe sălbatice cu un glonț? [Răspuns: da]” (Ist es nach den jagdgesetzlichen Bestimmungen erlaubt, Hasen und Wildenten mit der Kugel zu erlegen? [Antwort: ja] [mit Lösungen, Frage 65.Bayerisches Staatsministerium für Ernährung, Landwirtschaft und Forsten, Referat Oberste Jagdbehörde, München, 31. März 2016, abgerufen am 23. Dezember 2017, aus dem amtlichen Fragenkatalog zur Jägerprüfung in Bayern]). Grele chestionare!!!

Jägerund Hase (vânător și iepure)

       În rusă există królik - кролик (din polonezul królik) și zajac - заяц (inclusiv în în bielorusă și în rusină panonică). Acum ne ocupăm de primul cuvânt, królik - кролик, importat din polonezul królik, care este un calc („micul rege”: król) din germanicele Künigl, Königshase, acestea din latinescul cunculus.

       Vilenskaia și Klâcin, în Ski în jurul periferiei Leningradului, scriau în 1930: „Există o iepurărie în care trăiesc până la 2.500 de iepuri, majoritatea din rasele «Giant White» și «Flanders». (Имеется кроличатник, где живёт до двух с половиной тысяч кроликов, по преимуществу породы «Великан Белый» и «Фландры». [Н. Х. Виленская, В. Н. Клычин, «На лыжах по окрестностям Ленинграда», 1930 г., НКРЯ]).

 Królik - кролик

       Cum tot iepure (кролик) i se spune și cărnii și mâncării de iepure, într-o taducere a lucrării „Ce întâlnire! Christian Liaigre", al Irinei Mileeva, se scria: „Pot găti destul de decent un fel de mâncare tradițională franțuzească, de exemplu, iepure.” (Могу вполне прилично приготовить какое-нибудь традиционное французское блюдо, например, кролика. [Ирина Милеева, «Какая встреча! Кристиан Лиэгр», 2004 г. // «Homes & Gardens», Oameni și grădini НКРЯ). 

Continuare la: 

https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-iepure-4

Fișierul în format pdf la: Jocuri de cuvinte - iepure.pdf

CN