Se aud stropii de ploaie
cazand ca niste raze moarte
peste acele ganduri vii
pe care le-am primit in dar.
S-au desfacut in mii de sunete albastre
cu aripi lungi de clipe
si au zburat in mintea lui
sa-i duca amagirea
de ieri,de azi , de maine.
Asa s-au transformat incet
in niste lacrimi sfinte
pe care tu le-ai insirat
in salba anilor de ieri
ca sa o port mereu.
Dimineţile albaste mă cuprind
cu braţele sleite de somn,
mă strâng la piept
ca nişte mame protectoare.
S-au trezit gândurile
şi-au îmbrăcat rochia de lumina.
Ce frumoasă e aura lor,
mă indeamna să scriu poezii
cu aripi de fluturi,
să zboare spre imensele zări.
De ce m-am trezit cu gândul la tine,
ai culcuş acolo, în gânduri?
Sunt prietenoase chemarile tale,
au păstrat căldura clipelor deatunci
şi aroma viselor cu aripi de soare.
Azi totul e ca tine.
Dimineţile mele răsar
lângă salcâmul cu braţe de fier,
se strecoara pe lângă ochiul de geam
să prindă lumina din zori.
Amintirile deschid ochii cu somn,
aluneca ca un şuvoi de lumină
către sufletul cu uşa deschisă.
Acolo, aşteapta atâtea vise
stivuite pe rafturile vieţii.
Azi voi închide fereastra cu gânduri,
mâine poate vor deveni flori.
-->