Postările lui mihaela neacsu (16)

Filtrează după

Indragosteste-ma

Indragosteste-ma

Mai stii cand erai scoica si cat te-ai chinuit,
O perla sa ma faci din lacrimi si nisip?
Cum noptile strangeai in ceasuri lungi si mute,
Ca zilele mereu pe ochi sa ma sarute?
Imi aduceai apusuri in cupe mari,de maci
Sa nu cred ca vreodata vom fi goi si saraci!
In fiecare zi, in lut ma prefaceai
Si golurile-ti multe cu mine le umpleai!
Ce ai facut cu toate,le-ai aruncat cumva,
De simt atat de tare nevoia de-a pleca?

Autor Karelia Mihaela Neacsu

Citeste mai mult…

Femeie,tu...

1979330003?profile=original

Femeie, esti o reteta complicata!
Cum o fi reusit sa puna laolalta,
Ast Dumnezeu atatea intr-o huma
Si floare si amanta chiar si muma?
Cum de iubirea toata si chiar aprig blestem
S-au adunat in tine,cum se aduna-un ghem?
Cum poti sa porti in tine si doruri si durere
Cum asa tu,plapanda esti plina de putere?
Si stii cu mestesug cand vrei pe toti sa-i minti
Si stii atat de bine cu drag tu sa alinti!
Floare de mar sau apriga furtuna,
Barbatul il cobori sau il ridici in luna
Si paine tu framanti si prunci tu zamislesti
Si stii sa razi in soare si stii si sa jelesti.
Toate in tine sunt asa de-amestecate,
Ca tot au incercat multe minti luminate
Si s-au tot chinuit misterul sa-l dezlege
Cum dintr-un vagabond,tu poti face un rege!
---------------------------------------------------
Deci, de la Eva-ncoace,se stie este lege,
Orice barbat doreste sa poata a-ntelege
Cum dintr-o biata coasta a domnului Adam
Tu esti si radacina dar si rodul pe ram!

Autor Karelia Mihaela Neacsu
Citeste mai mult…

De-o fi...

De-o fi cumva sa poti uita
Cararea catre casa mea,
Du-te pe veci, sa nu mai stii
Iubirea cum o poti gasi!
De-o fi sa-mi lasi dorul in piept,
Sa-mi planga zilele-n desert,
In viata ta sa nu-ntalnesti
O alta care s-o doresti!
De-o fi sa vrei sa m-amagesti,
Cu vorbe dulci sa ma vrajesti,
Sa nu ai parte de popas,
Nici chiar in ultimul tau ceas!
Dar de o fi sa ma-ndragesti,
Eu mi te iau asa cum esti
Si-o sa te las in patul meu
Si-o sa mi te fac Dumnezeu!

Citeste mai mult…

Eu, clipa

Eu, clipa
M-am nascut intr-un ragaz de haos. Pamantul se oprise sa respire si atunci am venit eu. Apar cand sunt asteptata mai putin si schimb totul. Eu sunt cea care te ridica la fericire si te coboara in disperare. Nu o fac intentionat. Tatal meu e timpul si mama, schimbarea. Rau sau bine, eu fac doar sa se intample. Nu fac mereu ceva memorabil, dar si cand o fac, nimic nu mai seamana cu ce a fost.
Mi se mai spune si Efemera, desi nu eu imi doresc sa fiu doar in trecere, mai ales atunci cand pot sa-ti fac sufletul sa vibreze. Poate mi-ar place sa zabovesc, sa te bucur o viata. Nu sunt intamplatoare, sunt parte a planului ce ti-a fost harazit. Nimeni nu vrea sa ma pastreze, cum am venit sunt deja amintire, chiar si atunci cand inalt atat de sus in fericire ca aproape se poate atinge Dumnezeu cu mana.
Unii ma uita, altii doresc sa ma reintorc, prea putini ma iubesc. Ma pot renaste la infinit, trebuie doar ca tu sa-ti gasesti motivatia. Si doamne cate ai avea! Nu o sa ma apuc sa fac liste acum, le sti la fel de bine ca mine. Patreaza-ma, prelungeste-ma cand aduc frumusete, incantare, fericire, cearta-ma daca aduc intunecare si poate cine stie voi face lumina, dar nu ma ignora caci sunt parte din tine pentru ca tu nu esti decat infinita mea insiruiere.

Citeste mai mult…

Nu pot sa plec(te iubesc Romania)

Nu pot sa plec desi-as fi vrut

Sa-mi las casuta mea de lut

Si plugul cel batran si stramb

Si codru-ajuns acuma crang

Nu pot sa plec desi as vrea

Sa nu mai stiu de soarta ta

Nici daca maine ai sa te frangi

Nici de-or muri ai tai flamanzi

Nu pot sa plec,fir-as sa fiu

Ma doare campul tau pustiu

Si iile intr-un cufar azi uitate

Si bietele-ti fantani acum secate

Toate ma dor,si toate ma opresc

Of Doamne cum sa n-o iubesc?

Cand paine am mancat din holda ei

Si-n ea dorm somn adanc toti bunii mei

Nu pot sa plec, chiar ca nu pot

Aiurea in lume cautand noroc

Cand candela ce-mi arde sfant

E doar aici,pe-acest pamant

Autor Karelia Neacsu1979327317?profile=original

Citeste mai mult…

Bat clopote de vant

Pe marginea albastra a Dunarii,soarele pune la topit tot ce intalneste. Umbrele sunt fierbinti iar aerul isi tine respiratia. Toropita de caldura, ma insotesc cu o salcie,si-i jur prietenie vesnica, macar pana la asfintit,cand o mai osteni soarele asta, voinic tare. Privirea-mi lenesa, se ascunde printre frunzele unei trestii, batoasa ca un soldat de la Buckingham Palace...

Fragment din ''Jurnalul unei provinciale'http://radulmihaela.blogspot.ro/1979325406?profile=original

Citeste mai mult…

Snobismul ucigator de limba

http://blogoziar.blogspot.ro/p/culturaniada.html

Bunele obiceiuri nu se pierd, nici vorba. Noi romanii avem darul asta deosebit se reeditam greselile cu o tencitate demna de invidiat. In locul stresantului limbaj cunoscut sub binecunoscuta denumire ''limba de lemn'', acum a aparut alt altul, un fel de manelismo-englezism, poleit pe ici pe colo cu oarece pretentie de erudism.

Un alt fel de Chiritoaie, dar cu look-ul (am bagat cuvantul ''look'' ca sa stie tot romanul despre ce vorbesc) imbunatatit prin clinici de chirurgie plastica, accesorizata cu telefon de ultima generatie (nu conteaza ca din el rasuna manele, are Facebook pe el) si poseta de firma, si-a facut aparitia in peisajul autohton.

Nu mai frantuzeste romana, acum o englezeste, o prescurteaza, o maltrateaza si o vulgarizeaza pana cand apar stereotipiile de vorbire. Culme este ca acestea nu le auzi doar in mall si in cluburi, ba chiar si la tv.

Sa va exemplific? Iata cateva expresii care le obosesc unii din zori pana noapte: waw, cool, must have ,zen, sunt pe val, nebunie, nu pot sa cred, relatie ,asta e, viata merge inainte, e na, super, etc. Sunt convinsa ca mai sunt dar nu-mi vin acum in minte. Spiritul de turma este omiprezent pe toate planurile. Originalitatea o fi demodata sau cuvantul se refera strict la tinutele vedetelor?

Citeste mai mult…

De ce nu mai iubim iarna

Am stat si am cugetat,de ce oamenii  nu mai plac iarna ?  De ce Craciunul nu ne mai aduna in jurul bradului cu mic cu mare,rude si prieteni,acum cand putem spune in gura mare MOS CRACIUN nu GERILA,cand avem de toate pe rafturile magazinelor pentru o masa imbelsugata? Am ajuns la concluzia ca ce s-a intamplat in 89(nu vreau sa folosesc termeni ca revolutie,sau caderea copmunismului,ce ar fi prea departe de adevar),nu a facut altceva decat sa ne indeparteze unii de altii,sa ne insingureze,sa devenim egoisti,escroci,nepasatori,incrancenati.Toate astea pentru ca,fiecare zi din viata noastra a devenit o lupta,cand de fapt Dumnezeu ne-a daruit-o ca o minune.Viata si-a pierdut calitatea ei de a ne bucura,acum este doar o insiruire de spaime:ca poti ramane fara loc de munca,ca te poti imbolnavi si vai si amar sa ajungi la doctor ca mori garantat,ca facturile sunt astronomice si nu incap in salariul tau,ca ramai inzapezit daca ai nesansa sa traiesti la sat,unde fie vorba intre noi,in plin sec.XXI,nu exista canalizare,nu sunt gaze, iar iluminatul stradal este inca in un vis,ca desi sunt de toate in magazine,tu tot prost hranit si imbracat esti, ba peste toate astea esti mintit,furat si impovarat de taxe.Bradul e deveni crenguta,Mosul aduce doar o ciocolatica si o papusa care se strica intr-o saptamana,ca faci frigul pentru ca faci economie,iar pe masa ta sunt bucate putine si dramuite cu grija sa ajunga la toti ai casei,ca de musafiri,nu poate fi vorba.Poate credeti ca exagerez,m-as bucura sa fie asa,dar din nefericire asa sunt multe famiilii din Romania.Dea Domnul sa ajungem sa ne regasim bucuria ca iarna ne aduce sarbatoarea Craciunului!1979322424?profile=RESIZE_1024x1024

Citeste mai mult…

Obosita de politica

Ma simt in fiecare zi ca dupa o munca istovitoare pe camp,intr-o arsita de iad,o oboseala cumplita impinsa spre epuizare doar pentru simplu fapt ca dau drumul la televizor sau intru pe facebook.Acolo in loc sa vad ceva sa ma relaxeze,ii aud iar si iar pe vasnici nostri politicieni,legati la ochi,cu sufletele impietrite departe de realitatea noastra,a celor obisnuiti.Pe facebook aceiasi aiureala,tot romanul se intrece in a fi revoltat si vehement in modul cel mai comod cu putinta:din fata calculatorului,cu copy-past-uri si like-uri sau cu limbaj colorat- mirositor.Am obosit sa vad ca nu facem nimic concret,ca tot facem temenele in fata unei Europe falite care ne trage in prapastie,intr-una mai mare decat eram noi capabili sa facem rost loco,ca parca suntem orbiti de himere precum UE sau NATO,ca suntem de o credulitate maladiva,ca nu vedem nimic din cea ce avem bun,aici in tara si cautam pe coclauri,slujind la porti straine,precum iobagii.Am obosit,ma duc sa ma odihnesc intre picturile mele,intre pensulele si culorile mele,acolo unde lumea nu este obsesiv de rea si de inerta.1979321947?profile=RESIZE_1024x1024

Citeste mai mult…

Declaratie de dragoste

Te-am iubit mereu, aproape fara stiu, sau mai exact atat de firesc precum iti iubesti mama.
Am plans si m-am bucurat pentru tine,m-am suparat pe tine desi nu era vina ta dar tot timpul m-am bucurat ca ma inconjori cu toate minunile tale. Recunosc am avut momente in care am vrut sa fug de tine, dar stiam ca fara tine nu as fi intrega, ca mi-ar lipsi drumurile tale prafuite si muscate de gropi,fantanile tale ,cu bratul in cumpana,  strajuindu-le marginile, capitele de fan, blonde rubincude, rasfatandu-se pe campuri, muntii intepand cerul cu sulite de brazi, oamenii ei asa cum sunt dar care ii simt ai mei. Te iubesc pentru ca esti naturala si fireasca, ca o tarancuta care nu a fost inca la oras si nici la televizor nu se uita, te iubesc pentru ca esti a mea! 1979312345?profile=original

Citeste mai mult…

O altfel de dimineata

Pleoapele noptii inca ascund ochiul rosu al soarelui. Peste gard, cocosul face vocalize cu exactitate de ceasornic. Soba ma picoteste inca intr-o dulce caldurica. Ma ambalez bine si scot prudenta nasul in curte. Frigul ma ciupeste vesel de nas si ma impinge la loc in casa. Pun ibricul sa-si faca treaba si astept cuminte primii aburi aromati ai cafelei. Ma gandesc la voi si pun degetele la treaba, fara condei doar cu o tastatura si un mouse. Ce mai faceti dragilor, acum cand iarna e pe drum?M-am tot gandit la voi si abia asteptam sa va citesc. Va salut din Braila caci Bucurestiul l-am lasat in urma. prea era fitos si grabit, prea "prafos" si prea stiut. Cu drag, Mihaela! A, era sa uit...buna dimineata, trezirea!1979312264?profile=original

Citeste mai mult…

Lectia de patriotism

Moment magic la Opera din Roma. Silvio Berlusconi lovit de Giuseppe Verdi 

12 martie 2011. Italia a sărbătorit aniversarea a 150 de ani de la unire şi cu acest prilej a fost organizat la Opera din Roma un spectacol cu una dintre cele mai simbolice lucrari dedicate acestei uniri: Nabucco de Giuseppe Verdi. Dirijor: Riccardo Muti. 
 Nabucco de Verdi este o lucrare muzicală politica: ea evocă povestea de înrobire a evreilor în Babilon, şi celebra piesa "Va pensiero" este cantata de corul sclavilor oprimaţi. În Italia, acest cântec este simbol al căutarii libertatii poporului, care în 1840 - anul în care opera a fost scrisă - era asuprit de către Imperiul habsburgic, luptand până la crearea  Italiei unificate.

Înainte de spectacol, Gianni Alemanno, primarul Romei, a urcat pe scena pentru  un discurs ce denunta reducerile din bugetul culturii, de catre guvern.
Alemanno este membru al partidului de guvernământ şi fost ministru in guvernul Berlusconi.

 
Această intervenţie politică într-un moment cultural dintre cele mai simbolice pentru Italia, a produs un efect neaşteptat, mai ales ca Sylvio Berlusconi era prezent la spectacol ... 

Times
Riccardo Muti, dirijor, spune că a fost o reactie de revoluţie: "La început, am fost ovaţionat de public. Apoi am inceput spectacolul de operă. Totul mergea foarte bine, dar cand am ajuns la celebrul cântec Va Pensiero, imediat am simtit ca atmosfera a devenit tensionată în audienţă. Exista lucruri pe care nu le poţi descrie, dar le simti. Anterior, tăcerea publicului era preponderenta. Dar atunci când oamenii au realizat ca Va Pensiero  va începe, tăcerea a fost schimbata cu o fervoare reala. Se putea simţi reacţia viscerală a publicului la lamento-ul sclavilor cântând "Oh ţară, atât de frumoasă şi de pierduta! .>".

 
În timp ce corul se apropia de sfârşit, audienţa deja striga "Bis! "Publicul a început să strige:" Trăiască Italia!" Şi "Vive Verdi!
" Oamenii din balcoane au început să arunce cu mesaje patriotice, unii solicitand chiar: "Muti, senator pe viaţă"! 

Deşi acesta a mai acordat doar o singura dată la La Scala din Milano în 1986, un BIS, acum s-a aratat reticent în a acorda "a doua oara un bis" . "O operă ar trebui  cantata de la început până la sfârşit si nu am vrut să se interpreteze un bis.
", a declarat Muti.

Dar in public se trezise deja sentimentul de patriotism.
Într-un gest teatral, dirijorul se întoarce pe podium si se confruntă atât cu publicul cat şi cu Berlusconi, aflat in sala. Asta e ceea ce s-a întâmplat:
[După ce apelul pentru un "bis" din "Va Pensiero" s-a oprit, s-a auzit în public: "Trăiască Italia!"]
Dirijorul Riccardo Muti: Da, sunt de acord cu "Trăiască Italia", dar ... [Aplauze]
Muti: Am peste 30 de ani de cariera şi am trăit ca un italian care a călătorit în întreaga lume de multe ori. Mi-e ruşine de ceea ce se întâmplă în ţara mea. Aşa că voi aproba cererea dvs. de bis pentru "Va Pensiero". Fac asta nu doar pentru sentimentul pe care il incerc, ci pentru că in seara asta, dirijand corul cântând "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta," m-am gândit că dacă vom continua în acest fel vom ucide cultura pe care Italia a fost construita.
În acest caz, noi, ţara noastră am deveni cu adevărat "O, ţara mea, frumoasă şi pierduta,"[Aplauze, inclusiv a artiştilor pe scena]
Muti: - Eu, Muti, am tăcut prea mulţi ani. Permiteţi-mi acum ... ar trebui să dam un sens acestui cântec! Suntem în casa noastră, pe scena capitalei, impreuna cu un cor care a cântat foarte frumos, si, dacă nu va suparati, va invit să vă alăturaţi 
pentru a cânta împreună cu acest cor.

"Am văzut grupuri de oameni ce se ridicau în picioare. Toata opera din Roma s-a ridicat. Şi, de asemenea, corul. A fost un moment magic de operă.>
> În seara aceea nu a fost numai o reprezentare a operei Nabucco. A fost si o splendida lectie de patriotism dar, de asemenea, o declaraţie dura la adresa politicienilor. 

https://www.youtube.com/embed/G_gmtO6JnRs
Mi-am permis sa preiau un articol care cred ca este mobilizator din simplu motiv ca si prin instalatia noastra curge sange latin si ar cam trebui sa-l punem la treaba!Smile.gif

__._,_.___
Citeste mai mult…

Unde sunt, ca nu ma gasesc?

De la o vreme am senzatia din ce in ce mai puternica ca nu ma gasesc. Mai sa fie, si eram sigura ca ma pusesem asa de bine intr-o iubire, ca nu aveam cum sa ma pierd.  Oare mi-a schimbat cineva locul sau m-a scapat pe jos? Habar nu am. Oare eu m-am rostogolit si am cazut intr-un colt de viata prafuit si uitat de bucurie ? Poate mi-am schimbat singura locul, m-am pus mai la soare, ca nici in umbra nu-mi place, nu pot straluci nici cu ochii nici cu sufletul. Sigur sunt  pe aici pe undeva, ca doar nu m-a furat tristetea si nici nu m-a spart nepasarea. Locul meu a fost la vedere, nu ascunsa dupa ganduri sau vorbe desarte.

Nu, categoric, pe polita cu fotografii nu sunt, m-am uitat atenta si sigur nu am devenit amintire, nu-mi plac lucrurile cuminti asezate in rama, vecinatatea lor, ma deprima.

Sa fiu in sertar? Cine stie, intr-un moment de lehamite m-am bagat sub file albe asteptand sa fie scrise de o mana dragastoasa . Incep sa ma strig, sa ma chem., sa ma rog frumos sa ies de acolo, de unde m-am ascuns, mi-e dor de mine, mi-e frica  ca as putea ajunge, prin colturi uitate, limitata intr-o rama pe post de poza, uitata in sertar pana la ingalbenire de o mana care nici macar  nu stie sa scrie. M-a ascuns iubirea ?1979307273?profile=original

Citeste mai mult…

Unde ne sunt femeile?

Pai, dragi romance, stau si ma intreb unde-mi sunteti voi, femeile aprige, gata sa se ia cu toata lumea de piept pentru caminul ei ? Oare ati uitat ca voi sunteti cele ce tineti fraiele vremilor ? Ca voi sunteti cu cheile vietii in maini ?

Ne-am dorit drepturi egale cu ale barbatului, si n-am facut decat sa ne impovaram si cu ale lui, ciuntindu-i din masculinitate.Uite asa am devenit  mult prea ocupate in a concura cu ei si uitam de rostul nostru pe acest pamant.

Un pic de ajutor, pentru memorie ? Va mai amintiti cum eram alintate, cum sunau protector si  admirativ expresiile: sexul slab, sexul frumos…?

Caci noi chiar suntem frumoase prin insasi natura lucrurilor si slabe fara iubirea si ocrotirea barbatului. Haideti sa-l reinvatam ca avem nevoie de el, sa-i redam importanta in viata noastra, sa nu-l mai efeminizam. “Zoe, fi barbata!” sa ramana doar o incurajare cand ne doare la epilat, nu sa fie o modalitate de a duce cat mai multe si mai grele la bun sfarsit, total singure.  Este din ce in ce mai evidenta necesitatea reasezarii valoriilor, reintoarcerea noastra la feminitatea estompata de “muschii” castigati in bataliile solitare.

Nu va incruntati, aveti rabdare sa duc rationamentul pana la capat !

Ce implica notiunea de femeie puternica, de success,  care pare a  nu avea nevoie de nimeni alaturi?  Multa munca si dedicatie (chiar daca avem sansa unui job care sa ne placa), multe ore petrecute departe de cei dragi (in eventualitatea ca vrem sa avem si o familie). Cum sa le impaci in mod satisfacator pe amandoua, de unde sa mai ai timp sa-i dezmierzi, sa-i certi, sa-i indrumi? Cand mai ai timp sa stai de vorba cu tine insati ?

Cand mai deretici printre vise si mai aerisesti odaia sufletului?

Si uita asa, vine o zi cand omul drag rataceste drumul spre tine, copiii te ignora, si realizezi ca singuratea s-a instalat confortabil la tine in casa si in gand.

Te consolezi o vreme ca totusi ai statutul femeii care a razbatut in viata prin propriile forte, ca ai in fata o cariera  de succes. Culmea, este ca nu mai esti chiar asa de incantata,

Ba chiar ai si angoase, privesti mereu in spate ca nu cumva cineva sa treaca in depasire.

Tot cu dezaprobare cititi?  Pledoaria mea este pentru ierarhizarea prioritatilor noastre,

pentru solutia optima de a nu  ne stirbi feminitatea, in sensul ancestral al cuvantului.

Ma scuzati daca sunt sceptica si nu pot crede  ca timpul  ingaduie sa le facem pe toate  bine si din belsug,  si ca mama, si ca sotie, si ca femeie de cariera  in doar  24 de ore a unei zile. Se va impune o alegere: familie sau succes ?  Ce-ar fi sa le claditi impreuna cu cel ce va sta alaturi, tu o caramida, el cealalta. El cu pragmatismul, tu cu flerul tau si cu cel de-al saselea simt specific noua si  amandoi cu multa dragoste. Ascultati-va, observati-va, anticipati-va, parguiti-va in caldura iubirii copiilor vostri. Nu reduceti totul la material, acesta  se poate diminua cantitativ si calitativ dar iubirea daruita si primita din tot sufletul este o permanenta ce ne da stabilitate. Fara ea, si nu romantez absolut deloc, multumirea, fericirea, implinirea, sunt  episodice.

Propun un exercitiu de imaginatie: gandeste-te ca ai un superjob, o supercasa, o supermasina, si roiesc in jurul tau cei mai faini barbati. Fi sincera, nu ti-ai dori uneori sa fi iubita, nu doar dorita, ocrotita, nu doar insotita, inteleasa, nu doar aprobata ?

Putem brava, putem minimaliza, putem ignora o vreme setea sufletului dar nu o vom putea face la nesfarsit. De ce? Pentru ca esti femeie, pentru ca esti din coasta…lui si ai fost creata din iubire pentru iubire.1979307331?profile=original
Citeste mai mult…

Undeva, in Bucuresti!

Pe strada doar praf  amestecat cu flori de tei asternute de vantul fierbinte . Soarele coace asfaltul devenit acum capcana pentru tocuri. Ici, colo cate un trecator asudat grabeste pasul in cautarea umbrei.Pasii mei zoresc spre niciunde. Unde sa te grabesti marti,intr-o vara bucuresteana?Nu am chef sa ma duc acasa, nu am chef  de cutreierat mall-uri, nu am chef pur si simplu cam de nimic. Fac stanga si ma indrept spre statia de tramvai. O amintire imi pune piedica si-mi schimba directia.Privesc inapoi catre o alta vara. Da,da, aici era. Acelasi gard verde si inalt, aceiasi alee ducand spre usa cu vitralii.Terasa insa  are alt look,  acum  unduieste voaluri pastelate  printre armonii discrete ale unei muzici eterice. Pare  a fi in vesnica  asteptarea a  unei MAYTREI. Deschid poarta , ma indrept catre primul fotoliul primitor ce-mi iese in cale si ma scufund intr-o pasnica racoare. O voce se insinueaza in urechea mea si ma intreaba care este alegerea mea. Care alegere? Oare am stiut sa ma descurc prin labirintul alegerilor? Ah, da, normal sunt cu meniul in mana si ar cam trebui sa fac o alegere. M-am hotarat : ceva nou, nemaigustat, nemaibaut. Of.,stiu sunt confuza, caci oricum  nu mai incercasem asa ceva si oarecum jenata  imi exprim repede dorintele culinare incitata de ineditul bucatelor ce zambeau din poze. Inchid ochii si-i deschid in suflet.E vara.Aceiasi terasa dar invaluita in lumina difuza a felinarelor.La o masa doi indragostiti impart acelasi suflet. Eu si cu mine bem o cafea, c la bar si suradem unei dorinte lasate in uitare. Apoi,  un glasul acela  care m-a smuls din absenta.Nu mai stiu exact,mi-a cerut bricheta sau iubirea. Stiu ca i le-am dat pe amandoua. Poate mai bine nu aveam bricheta sau poate nu trebuia sa beau cafea sau poate chiar trebuia sa ne intalnim, sa ne mixam o vreme sufletele ca sa plecam mai departe. Cine stie ?!   Deschid ochii. In vara de acum. Probabil energia acestui loc, probabil decorul  amintind categoric de un Eliade drag mie, toate la un loc deschid o parte din mine pe care mi-as fi dorit-o mereu prezenta.   Sunt doar eu, a naibii de prezenta si a naibii de “doar eu” . Sunt doar eu, cu un chef nebun  sa ma bucur de aromele ce plutesc dinspre platoul pus pe masa, sa ma bucur de pacea si armonia din jur, sa ma bucur de mine cea conectata la univers, intr-un coltisor de Indie  ratacit in Bucuresti,  sa ma bucur de o zi perfecta.

Neasteptat de perfecta, in Banu Manta nr. 25. casa satya

Citeste mai mult…
-->