Nu pot sa plec desi-as fi vrut
Sa-mi las casuta mea de lut
Si plugul cel batran si stramb
Si codru-ajuns acuma crang
Nu pot sa plec desi as vrea
Sa nu mai stiu de soarta ta
Nici daca maine ai sa te frangi
Nici de-or muri ai tai flamanzi
Nu pot sa plec,fir-as sa fiu
Ma doare campul tau pustiu
Si iile intr-un cufar azi uitate
Si bietele-ti fantani acum secate
Toate ma dor,si toate ma opresc
Of Doamne cum sa n-o iubesc?
Cand paine am mancat din holda ei
Si-n ea dorm somn adanc toti bunii mei
Nu pot sa plec, chiar ca nu pot
Aiurea in lume cautand noroc
Cand candela ce-mi arde sfant
E doar aici,pe-acest pamant
Autor Karelia Neacsu
-->
Comentarii
”... Toate ma dor,si toate ma opresc
Of Doamne cum sa n-o iubesc? ...”
Frumoasa poezie.
Iubita mea Mihaela, e minunata poezia ta si ma ierti ca ti-am postat-o pe facebook. Multumesc de prietenia ta!
Gândul unui român adevărat prins în versuri minunate! Felicitări, Mihaela!
Multumesc mult Lenus!
Citit cu drag!