Obosita de politica

[mihaela neacsu]

Ma simt in fiecare zi ca dupa o munca istovitoare pe camp,intr-o arsita de iad,o oboseala cumplita impinsa spre epuizare doar pentru simplu fapt ca dau drumul la televizor sau intru pe facebook.Acolo in loc sa vad ceva sa ma relaxeze,ii aud iar si iar pe vasnici nostri politicieni,legati la ochi,cu sufletele impietrite departe de realitatea noastra,a celor obisnuiti.Pe facebook aceiasi aiureala,tot romanul se intrece in a fi revoltat si vehement in modul cel mai comod cu putinta:din fata calculatorului,cu copy-past-uri si like-uri sau cu limbaj colorat- mirositor.Am obosit sa vad ca nu facem nimic concret,ca tot facem temenele in fata unei Europe falite care ne trage in prapastie,intr-una mai mare decat eram noi capabili sa facem rost loco,ca parca suntem orbiti de himere precum UE sau NATO,ca suntem de o credulitate maladiva,ca nu vedem nimic din cea ce avem bun,aici in tara si cautam pe coclauri,slujind la porti straine,precum iobagii.Am obosit,ma duc sa ma odihnesc intre picturile mele,intre pensulele si culorile mele,acolo unde lumea nu este obsesiv de rea si de inerta.

[Delia Staniloiu]

Cine m ai crede în UE...NATO nu ajunge mai departe de învelişul politicii. Totul este o minciună şi un joc de interese la diferite nivele din care nu are de pierdut decît omul de rând. Am urât viscera comunismul dar atunci eram exploataţi de o singură clasă şi  înjuram cu foc conducătorul dar acum...a nu se înţelege că regret comunismul. Nu mi-am imaginat însă niciodată că vom ajunge aici. Credeam că chiar a fost o revoluţie şi că chiar a fost voinţa poporului răsturnarea lui Ceauşescu şi mai credeam că cei care au murit nevinovaţi la aşa zisa revoluţie s-au sacrificat pentru ca noi să trăim mai bine. Acum în ce se mai poate crede? Cît despre computer, iubesc această fenomenală invenţie dar urăsc ce poate devenii omul folosindu-l.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]