De la o vreme am senzatia din ce in ce mai puternica ca nu ma gasesc. Mai sa fie, si eram sigura ca ma pusesem asa de bine intr-o iubire, ca nu aveam cum sa ma pierd. Oare mi-a schimbat cineva locul sau m-a scapat pe jos? Habar nu am. Oare eu m-am rostogolit si am cazut intr-un colt de viata prafuit si uitat de bucurie ? Poate mi-am schimbat singura locul, m-am pus mai la soare, ca nici in umbra nu-mi place, nu pot straluci nici cu ochii nici cu sufletul. Sigur sunt pe aici pe undeva, ca doar nu m-a furat tristetea si nici nu m-a spart nepasarea. Locul meu a fost la vedere, nu ascunsa dupa ganduri sau vorbe desarte.
Nu, categoric, pe polita cu fotografii nu sunt, m-am uitat atenta si sigur nu am devenit amintire, nu-mi plac lucrurile cuminti asezate in rama, vecinatatea lor, ma deprima.
Sa fiu in sertar? Cine stie, intr-un moment de lehamite m-am bagat sub file albe asteptand sa fie scrise de o mana dragastoasa . Incep sa ma strig, sa ma chem., sa ma rog frumos sa ies de acolo, de unde m-am ascuns, mi-e dor de mine, mi-e frica ca as putea ajunge, prin colturi uitate, limitata intr-o rama pe post de poza, uitata in sertar pana la ingalbenire de o mana care nici macar nu stie sa scrie. M-a ascuns iubirea ?
Comentarii
Eşti cu siguranţă dincolo de oglinda prin care priveşti ca printr-o fereastră crezând că veisavura răsăritul. Unul din cele ratate, pierdute, uitate...şi culmea, din
spatele tău lucesc misterios secvenţe ale apusurilor ce te-au impresionat
cândva. Acolo eşti cu siguranţă!
Priveşte cu insistenţă şi te vei afla. Tu eşti, aşteptând tenace să
surprinzi un alt răsărit ce se lasă îndelung aşteptat.