dăruire
spicul când se coace
prevesteşte pâinea
care îi nutreşte pe toţi cei ce vor,
nu face desigur
vreo discriminare,
se dă cu blândeţe şi drag tuturor…
floarea când răsare
din pământul darnic
pe câmp, în grădină, la margini de drum
răspândeşte-n juru-i
parfum şi culoare
dăruind iubire, petale-n album …
Cine suntem?
Suntem una cu piatra din caldarâm,
Suntem copacul pe care-l privim,
Iarba şi floarea, pădurea, cărarea,
Casa, pietrişul, urcuşul, schimbarea,
Trecutul, prezentul şi viitorul…
Timpul e unul, de ridicăm vălul…
Spaţiul cel infinit se arată,
Nu le percepem pe toate deodată…
Ne conectăm cu tot ce-i divin
Şi-n centrul nostru acum revenim,
În locul sacru, de care-am uitat,
În inima noastră ne-am reinventat…
Când vom trece de-acest Portal,
Vom pătrunde în spaţiul universal!
Integrându-ne în Energie,
Totul în jur devenind armonie.
Liber Arbitru avem fiecare,
Să-l folosim pentru orice mişcare
De integrare, nu separare,
De conectare cu Sinele,
Cu iubirea unind inimile!
Tu poţi alege oricând ce vrei,
Efectul urmează cauzei!
Suntem reflecţie, gând, creatori
Acum ai planetei locuitori!
Cristale de Energie universală -
Sunt spirite noi, care dau năvală!
22.03.2012
Zi minunată
Mă scald în tine, zi de primăvară!
Te văd, te simt, te pipăi, te miros,
Întorci spre mine zâmbetul de-afară
Şi pentru asta-ţi mulţumesc frumos!
Cu adiere caldă-mi mângâi trupul,
O blândă alinare simt… Cât te iubesc!
Aşa, aici şi-acum să fiu tot timpul,
Cu tine-n braţe, clipa s-o slăvesc!
Tu eşti esenţa pură pentru TOT,
În libertatea sufletului, orişicine
Pluteşte lin în univers, rostindu-şi: POT
Cu pace densă şi încredere în sine.
trepte…
în existenţa
schimbătoare,
nimeni
nu se menţine
pe creastă de val,
cum nimeni
nu rezistă
pe fundul genunii,
dorind înălţarea
din propria sa
închisoare,
pe trepte săpate,
cu mâinile goale,
în stâncă
sau mal…
Valerica / 28 oct. 2011
Viaţa e culoarea fascinantă
ce străluceşte când o lustruieşti
şi care deodată îţi zâmbeşte
dacă şi tu asemeni îi zâmbeşti…
este oglinda reflectantă
ne dă exact ce-i oferim
ea poate fi mai ofertantă
dacă mai mult o îndrăgim…
…………………………………
viaţa e iubire, să o semănăm…
viaţa e un cântec, să îl fredonăm…
viaţa e un joc, hai să îl jucăm!
viaţa e un dar, să-l recuperăm…
viaţa e minune, să ne bucurăm!
viaţa-i suferinţă, să ne vindecăm…
viaţa e altar, să ne închinăm!
viaţa-i adevăr, să îl lămurim…
viaţa e o perlă, să o şlefuim…
viaţa e o taină, să o descifrăm…
viaţa e lumină, să o reflectăm…
viaţa e demenţă, să o surmontăm...
viaţa-i poezie, să o savurăm…
viaţa e cunună, să o merităm…
… e experienţă, să ne-o asumăm!
Valerica / 28 oct. 2011
Dacă ne-am putea da seama
cât de mare e minunea
Înţelegerii vieţii şi a morţii
totdeauna,
Am pricepe că “samsara” e
oceanul suferinţei
Astei vieţi, pe care-o ducem
în sclavie a dorinţei.
Mereu vrem ceva din viaţă,
nedorind să dăm nimic…
Şi-atunci Domnul ia cu forţa
de ce ne-ataşăm un pic!
Noi voim ca viaţa noastră
sa fie o încântare,
Uitând că, oricum suişul
coborâşul inclus are.
De când apărem pe lume,
către moarte-naintăm,
Iar misterul ei îl smulgem, doar
când vrem să învăţăm
Că liberi vom fi, doar dacă, noi
cu moartea ne deprindem,
Frecventand-o des în viaţă,
fără a uita ce suntem!
Adevărul libertăţii şi al morţii
căutăm…
Să-nvăţăm nepermanenţa, când
cu noi ne confruntăm.
Lucrul sigur este moartea, când
şi cum, ăsta-i mister
Ce ne-nvăluie cu totul şi se perde
în eter…
Trupul va rămâne-n urma, în pământ
el va intra,
Însă sufletul va merge şi “nirvana”
va afla…
Pân-atunci să trăim viaţa în cunoaştere
totală,
Bucurându-ne de “daruri”, până-n clipa
cea …letală.
Valerica - 2010
Anul trece ca o clipă,
Timpul este comprimat,
Zboară dând dintr-o aripă…
Noi spunem că ne-am stilat!
Citim cărţi, psihologie,
Navigăm pe Internet,
Ascultăm cu nostalgie
Conferinţe despre suflet…
Începând chiar cu “The Secret”
Am aflat că Universul
Are Legi pe care-n spirit
Le primeşte însuşi “Insul”,
Că “Atracţia“ e mare,
Tot ce dai, la fel primeşti,
Ba chiar înzecit se pare,
De nu-ţi vine să zâmbeşti!
Astfel, gândul când emitem,
El să fie bun şi drept…
Altfel, noi din nou comitem
Un păcat neînţelept…
Timpul –implacabil pare –
Tu temeinic să gândeşti…
Cum grăieste-o zicătoare:
“Bine faci, bine găseşti!”
Valerica - 2010
Nimic nu se aseamănă cu o zi nesosită
la care tot visează chiar visul nevisat,
iar clipa e geloasă pe clipa nevenită
de la însuşi timpul-rege, cu clipa cununat…
Tot ce o să survină aduce fericire
în sufletul cel candid ce nu a cunoscut
acea stare - nestare, pierdută din plecare,
la care oarecine visează ne-ntrerupt.
Cu o speranţă oarbă, dintr-o augustă greaţă
ce umple esofagul şi gura de amar,
se şi revarsă-n sine, ieşind la suprafaţă,
abia când se convinge că totu-i în zadar.
Gândul se împleteşte cu firul chin-pelin,
plânsorile se descompun în lacrimi blonde,
ce duc tot la murire, la disperare, spleen…
Credinţele păgâne‚ ţâşnesc din necreate sonde…
Valerica
sunt mândră că am şi eu "un blog" propriu, pe care îmi încep acum activitatea, dacă îmi este permis, cu această...
Confesiune
În această minunată zi de octombrie, mai precis 10 oct. 11, în paranteză fie spus este ziua de naştere a soţului meu, care a răspuns la „Apelul Sfânt” cu peste 16 ani în urmă, acum veghindu-ne de undeva de sus…, cum spuneam în această dimineaţă m-am trezit într-o melodie divină cu acorduri de orgă, dornică să intru şi să mă scald în fluxul de energie cosmică, să mă bucur de fiecare clipă trăită în iubire de tot şi toate, cu zâmbetul pe buze, fiind pătrunsă de starea de fericire pe care mi-o doresc întotdeauna…
Chiar înainte de a mă ridica din culcuşul călduros al păturicii „Dormeo”, gândul mi-a zburat la …”Cronopedia”, de fapt la unii sau alţii dintre noii şi dragii prieteni cărora m-am alăturat în ultima vreme, ale căror poezii le-am lecturat şi savurat, dar despre care nu cunosc mai nimic…Aşa că am hotărât să fac eu primul pas, scriind această confesiune din care se pot deduce multe date mai mult sau mai puţin biografice despre mine! Ideea mi-a încolţit cam de când am citit descrierea „Lansării de carte” concepută cu atâta graţie şi dăruită tuturor cu multă generozitate de către doamna Elisabeta Brănoiu, pentru care, sinceră să fiu, de atunci nutresc sentimente mult mai intense…
Aşadar, după o toaletă sumară, 15 minute de gimnastică şi dans pe muzică adecvată, după micul dejun cam întârziat, am trecut la calculator, fremătând de nerăbdare să văd ce s-a mai postat, să citesc, să mă acomodez cu noile genuri de poezie, vezi George Gîtlan… când acolo găsesc o „Rugăminte” din partea domnului Muntean referitor la o poezie pe care am plast-o greşit, am remediat, am mai adăugat o temă, despre fericire şi abia apoi am început redactarea de faţă.
Am o formaţie pedagogică, profesor de limba română şi limba franceză, pensionară din 2004, moment în care, instinctiv, mi-am căutat alte domenii de studiat din dorinţa de nou, de a afla, a cunoaşte, a fi la curent …bineînţeles în domenii pentru care aveam o atracţie puternică din străfunduri şi de mai multă vreme, cu 16-17 ani în urmă, când am început să citesc şi să recitesc cărţi pe teme despre viaţă şi moarte, unde pleacă sufletul (şi am aflat că sufletul este etern, de natură divină, iar moartea nu există decât pentru trup, care se întoarce de unde a venit ), de ce venim în această viaţă, ce misiune avem pe Pământ, ce importanţă are gândul nostru pentru noi şi pentru Univers,” legea atracţiei”, celelalte legi ale Universului, despre energii şi chakre şi nu în ultimul rând „Astrologia”- în mare, aflând şi explicându-mi tot ce mi se întâmplă mie şi membrilor familiei mele. Doamne! Ce uşurare ai când îţi explici anumite lucruri, nu mai crezi despre tine că ai fi vinovat de ceva, că eşti ghinionist, că porţi vreun blestem sau că eşti altfel decât ceilalţi! Afli că totul este în regulă cu tine, „certificatul astral” îţi destupă gândirea, te pregăteşte pentru orice ar fi.
Iubesc mult copiii, am 5 planete pe casa a-5-a, a copiilor şi a jocului, a distracţiei, aşa că este explicabil, inclusiv meseria aleasă. Am un copil, un băiat – bărbat acum, am o nepoţică de 6 ani, care nu locuiesc cu mine, ci în altă localitate. Dar nu sunt singură, Îl am pe Dumnezeu în primul rând, tot timpul alături şi mă am pe mine, de care trebuie să văd, cu care mă consult… Doamne, ce bine este când intru în mine şi îmi purific sufletul de reziduurile zilei, ce uşurare! Apoi am vecini, prieteni, iar mai nou, prietenii virtuali de pe „Cronopedia” despre care, involuntar îmi fac o impresie ce se poate confirma sau spulbera prin ceea ce postează aici, sau când va veni momentul să-i cunosc personal. Este cam puţin, aşa că o înţeleg perfect pe Elisabeta atunci când a caracterizat, cu umor şi delicateţe, câteva personaje cronopediene după ce le-a văzut „pe viu”, confruntându-le cu cele imaginate până atunci...
Am o sinceritate uneori augmentată, nu judec pe nimeni, fiecare are Libertatea sa, Liberul Arbitru de a trăi, a proceda, a face cum doreşte, căci consecinţele vor fi pe măsură, primite direct în „plex”, unde este locul „Scânteii de Divinitate” din noi, a Conştiinţei supreme.
Bineînţeles că mă lupt cu mine permanent pentru a părăsi vechile obiceiuri, a-mi vedea de ale mele, fără a mă lăsa afectată de judecarea celorlalţi, încerc să înţeleg noua paradigmă, saltul cuantic despre care se vorbeşte, alcătuirea cosmosului, precum şi sănătatea holistică, etc.
Acum referitor la creaţie, a fost o eliberare aşteptată în inconştient, nici nu bănuiam ce mult îmi doream să scriu.
Dincolo de încercările de-o viaţă, de scris mai serios, m-am apucat abia anul trecut, mai precis la sfârşitul lui 2009, cu 10 zile înainte de Crăciun, acumulasem multe şi am început să „revărs”…pe teme diverse…aveam şi un aspect astral „La scară mare”, de care am aflat ulterior, dar mi-a explicat de ce atunci!
Din tematica scrierilor cred că transpar şi preocupările, gândurile, simţămintele, dorinţele şi, într-un fel, temperamentul meu…de fapt sunt timidă, retrasă până mă lămuresc...
Ar mai fi multe de spus, dar cred că este de ajuns deocamdată. Dacă cineva doreşte să afle ceva, oricând, oricui…
Acum, ar trebui să îndrăznesc să şi trimit această descriere proprie, un fel de autoportret, dacă nu, va rămâne aici în scrierile mele şi îmi va aminti mai târziu ce credeam eu însămi despre mine la un moment dat.
A dumneavoastră prietenă, Valerica
-->