păşim de ceva vreme unul în celălalt
atent să nu ne încurcăm paşii în dezamăgiri
inima mea te-a purtat mereu
printr-un anotimp fără nume
ce mi-a încolţit flori de măr
adânc sub tâmplă
gândul meu ţi-a înşirat
vorbe pe care nu le-ai auzit
dar ţi-au intrat fără voie în suflet
făcând dragoste cu tine
am iubit tăcerile tale
m-au copleşit într-un fel anume
îmi lăsai urme sub piele
ca un fior blând
de aceea
ai rămas mereu acolo în mine
iubindu-mă tandru pe dinănuntru
în felul tău tăcut
ca o cădere domoală
acolo puteam să-ţi vorbesc
să te ascult
să te iubesc în linişte
păşind mereu unul în celălalt
într-o armonie delicios de dulce
până moartea ne va despărţi...
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Sublim!
... cu bucuria lecturii!