De vise nu-s departe în lumea mea aparte
De când o nouă iarnă peste mine a nins.
Pe sub mormăituri incoerente, tot mai lividă,
Mă-mpăunez că mai frumoasă mi-s
Decât oricare altă creatură zidită ca la carte,
Decât o Afrodită, privindu-mă-n oglindă.
Precum mărgica scăpată din șirag
În sânul meu cu mere zbârcite, pădurețe,
S-a dus încă un an în miez de noapte;
Un fulger argintat trecut prin cer zigzag.
Să nu mă umplu rău de scârbă, de tristețe,
Cu tine viață mă așez față în față,
La o cafea turcească cu o speranță
Prea mult să nu te plictisesc.
Mă risc; spun verzi și-uscate, povestesc
De vremea zburdălniciei pe când atâtica
Eram, de înălțimea tufei de scaieți numa,
Când înșeuam în goană caii verzi de pe pereți...
Spun bazaconii și mă repet într-una.
Îmi turuie gura ca un patefon stricat
Ce nu mai urmărește-n disc șanțul săpat.
Mă ierți de vina să te fi iubit ciudat?!
O să te sperii când îți voi spune de când te cunosc;
Te-am întors pe toate părțile, pe față, pe dos,
Te-am ordonat, m-ai istovit, ai fost urâcioasă.
Prea mă umfla râsul când te vedeam serioasă.
În sânge ți-am picurat dinadins un dram de umor
Să aflu reacții adverse ai? Să mor atât eram de curioasă.
Acum, iată, poate asta înseamnă fericirea să te fi simțit
Cum treci prin mine atât de omenească, de variată.
-->
Comentarii
Foarte frumoasa și omenească confruntare cu viața! felicitari! An nou fericit și la mulți ani minunați!