Din neputința gândului stingher
de-a tăinui iubirile pierdute,
Sufletul a prins aripi către cer
și-a spulberat dureri necunoscute.
De-aș vrea să curg din suflet înapoi
în matca vieții trudnic netrăită,
să-mpart oximoronul azi, la doi,
n-aș mai putea, pe-o pagină sleită.
Tu te-ai născut un secol prea târziu,
Eu m-am creat un secol prea devreme.
Și-ai pogorât în raiul cel pustiu,
alaiul ne-mplinirilor moderne.
Penelul meu din lacrimi și destin
și-a scrijelit iubirile în palmă.
Lui Golem, acum, i-a deschis festin,
metaforă i-a așternut s-adoarmă.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Lenuș!
Frumoase versuri!