Doamne...
Doamne, repede trecură patru decenii
De la Crăciunul pângărit al iernii !
Erau șacalii flămânzi de putere,
Când Țara gemea de mare durere.
Cu crime, manipulări, perversiuni
Ajunseră călăii, criminali, – stăpâni,
Care, prin fel și fel de șiretlicluri,
Și-au pus pecetea pe nimicuri.
Au fost capabili de orice,
Crezând că sunt „folclorice”,
Iar ei actorii cei mai buni
Îi împărțiră pe români:
Cei mulți de… stânga;
Câțiva, de dreapta, dau cu ranga
Susținuți de nepoțelul lui Hitler –
Ha, ha, ha: Klaus Iohannis Werner.
Îndurăm decizii, hotărâri – picuri de seu –
Blestemele – pedespe de la Dumnezeu.
Mai sunt vreo 9-10 ani
Și vine vorba lui Brucan.
Lipsiți de adjectivul „buni”
Învrajbă pe români contra români,
Că al majorității vot
Ei, opozanții, nu-l socot.
E unul; bată-l, să-l bată amarul !
- Bă, puneți mâna, dați cu parul !
Să-i gonim ca pe ciocoi,
Să luăm guvernarea noi!
Avid de împăunare vidă
Nu se privește în oglindă
Și nimenea nu vrea să-l vadă,
Cum dă stăpânului din coadă.
2Făcu acum un hit din cobză
Și pedesiștilor o poză;
Atât îl duce rațiunea,
Că o trânti cu… moțiunea.
Doamne, mai veni o amânare
Pân’ la Marea Sărbătoare,
Până la Crăciunul sfânt –
S-a-ntors vremea din trecut.
Vom avea nou Președinte;
Uniți mergem înainte,
Că toată lumea ar vrea,
Să-și trăiască decent viața.
Au trecut patru decenii;
Se rezistă prin smerenii
Și atâta vor dura,
Cât electoratul îi vrea.
Cât de abil ești când poți,
Să-ți pui mentorul la colț !
Analfabet cu glas de mut –
Exemplu jalnic pe pământ.
O mai trece multă vreme;
Rivalii, ca specimene,
Își fac mendrele în ring,
Nu au lacrimi, dar tot plâng.
Ion Părăianu
20 iunie, 2019
-->
Comentarii
MULȚUMESC !
Frumos!