Se duc clipele alene
Căutând nemărginirea
Plânge sângele în vene
Dorindu-şi doar nemurirea.
Zilele se duc şi ele
Ignorând dezamăgirea
A rămas o zi din stele
Ce îşi cântă contopirea
Dintre două boabe cele
Pe care doar ea natura
A-ncercat ca peste ele
Să presare tot, doar ura
Să rămână pironită
Acolo unde nu-i soare
Şi să fie izgonită
Să rămână ca o floare
Doar iubirea cea perenă
Regăsită într-o joi
Când femeia stă pe pernă
Aşteptând clipele moi
Când e ziua ei vestită
Iar natura se revarsă
Când doar dragostea urzită
Va intra la ea în casă.
Epilog:
Nu există el nimic
Până când nu îl trăieşti
Dar eu îţi doresc un pic
Pic mai mult tu să iubeşti.
-->
Comentarii
Reverenţă, am recitit cu drag!