plouat atât de “babele” astea, încât,
copilul din mine, şi-a făcut din hârtiile
brăzdate de şanţurile pixurilor, bărcuţe.
Le-a lansat la apa cu surle şi trâmbiţe.
Mai mult ale lor, ale bărcuţelor. Eram sigur
acum, că aveau glas. Nu m-am gândit niciodată
că nu aud, că sunt surde,
decât mult prea târziu, când le strigam
să ancoreze la malul meu. Au pornit
în viteză,
pe Dunăre.
Doar ecoul surlelor lor,
îmi sunau în urechi, în suflet
nimic.
07.03.2014, ora09, 36’

Comentarii
multumesc mult Ioan, o seara frumoasa, Marius
Grafica si pictura de Corina Chirila: iunie 2013