așa suntem noi, poeții…
sunt în amestecul de lut
și întuneric și lumină
nu știu din care sunt mai mult
și dacă am și eu vreo vină.
de-mi întorc spre cer privirea
am uitat că sunt de lut
zbor odată cu lumina
spre un nou necunoscut.
dacă-mi las privire-n jos
ca s-admir acestă lume,
văd un monstru fioros
ce se ține doar de glume.
stau la margine de oră
și privesc cam peste tot
am singurătatea soră
și visez lumea lui lot.
așa suntem noi poeții
visători nerealiști
câteodată suntem veseli
altădată suntem triști.
joi, 28 martie 2013
-->
Comentarii