A doua oară

Lumină mi-ai pus
într-o stea de aramă
pe curbura cerului
unde nopţile fug

pe văile munţilor ce înghit întunericul.

În dimineţi ce sărută izvoare
iubesc un arbore umbros
aidoma părului tău
în amiezi de jar
ce se apropie.

Aud în frunze cum păsările cântă
pe note metalice şi voci,
de vântul răsfiră răcoare
în ierburile moi.

Să tot stai la umbră
şi ea să-ţi devină iubire,
în modul în care se naşte întrebarea
ce trebuie să faci
să te naşti fără păcat
a doua oară?

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->