Am fost şi noi odată mici…
Şi fericiţi, am fost odată.
În lumea noastră de pitici,
Din angrenaj, o mică roată.
Flaşneta vieţii ne distra,
Iubeam cu patimi repetarea,
A tot ce-ntruna ne plăcea:
Jocul şi muntele... şi marea…
Şi chinul dragostei din-tâi,
Iar mai târziu chiar suferinţa,
Când te rugam să mai rămâi,
Statul la rând şi pocăinţa…
Consumatori de primăveri
Cu capu-n nori trăiam.
Pe frontul vremii - începători
Nectarul florilor furam.
Pluteam atraşi de curcubeu
Descoperind mirajul vieţii.
Eram pe rând când om, când zeu,
Pe scena plină de tumult
Şi foc a tinereţii.
Nimic din jur nu ne lega.
Tipar nu exista,
În care visele nebune
Să poată încăpea.
A fost, dar totul a trecut
Ca ploile de vară.
Am adunat melancolii,
Poveşti de lungă seară.
-->
Comentarii
Tot ce''a fost'' rămâne-n cămara cu amintiri! Deci...ESTE acolo undeva-n viaţa noastră...Ceea ce este, păi...este! Se transformă, îşi schimbă doar forma, sau valoarea...
Felicitări!
Cu drag, Lucia
"A fost odată"...frumoasă şi interesantă trecere prin viaţă - ca întrun basm - care trece repede, rămânând doar nostalgia timpului ireversibil, subiect pentru "Poveşti de lungă seară" FELICITĂRI!
Ca ploile de vară.
Am adunat melancolii,
Poveşti de lungă seară.
Superbe versuri...Felicitări!
A fost odata...superb poem felicitari!