În subita linişte de afară,
cu un surâs vag pe buze
rămânea premeditat nemişcat.
După câteva minute
de aparentă indiferenţă,
împietrit, preţ de o clipă
lăsase să-i scape din mână
invadând totul
întunericul şi tăcerea.
Conturat într-o deschidere îngustă
printre pleoape,
întredeschidea ochii
supus unei mişcări lente.
Lăsa impresia că aţipeşte mângâiat...

Comentarii
multumesc mult Lenus, o seara frumoasa, Marius
Frumos poem