A plouat cu lacrimi albastre pământul!
S-a zbătut sub furtună o floare,
Ți-am uitat sub privirea-mi cuvântul,
Prăvălit sub zăpezi de mirare!
A bătut vânt nebun în neștire,
Și-au gemut a pustie stihii,
Am sperat veșnicii de iubire,
Și miracolul tău de a fi!
M-au albit peste frunte castanii,
Și cu muguri de floare au nins,
Tremurând de teamă, sărmanii!
Când vârtejuri de vânt i-au atins!
Când ploua cu nopți peste lume,
Spintecat de fulgere mii,
Suspina doar un cer fără nume,
Ca un plâns rătăcit de copii!
A plouat cu lacrimi albastre pe noi,
Ne-a spălat de păcate limanul,
Și ne-a strâns laolaltă-amândoi,
Răsfățându-ne tainic, castanul!
(CAMELIA STAN – A plouat cu lacrimi albastre!)
M-au albit peste frunte castanii,
Și cu muguri de floare au nins,
Tremurând de teamă, sărmanii!
Când vârtejuri de vânt i-au atins!
Când ploua cu nopți peste lume,
Spintecat de fulgere mii,
Suspina doar un cer fără nume,
Ca un plâns rătăcit de copii!
A plouat cu lacrimi albastre pe noi,
Ne-a spălat de păcate limanul,
Și ne-a strâns laolaltă-amândoi,
Răsfățându-ne tainic, castanul!
(CAMELIA STAN – A plouat cu lacrimi albastre!)
-->
Comentarii
Mulțumirile mele, d-nă Lenuș! Apreciez!
Frumoase versuri!
Vă mulțumesc! Apreciez!