Așteaptă-mă, iubita mea !
Ascunsă după stâlpul porții
Priveai flămândă-naltul bolții,
Dacă din umbra unui nor
Apare Luna – chip de Dor
Sau așteptai ceas -chilipir,
Să poți pleca tiptil, tiptil.
Gemeau plăcut valurile mării
Sub a vântului suflare
Din primul ceas al înserării
Venit din larg, din depărtare.
Se zdrobeau crestele dalbe
În mărgele de cristal
Pe scheletul unor salbe
Strălucind din val în val.
Sosise ora cea de taină.
Alergai ca o jivină;
Urmele-ți de pe nisip
Le-ai încurcat în fel și chip...
Dar, ogar de vânătoare
Te-am ajuns, iubita mea,
Pe o plajă de la mare,
La umbra unui colț de stea.
În van te strigam „Să stai!”
Mai speriată alergai.
- Așteaptă-mă, Lumina mea !
Vreau să-ți fiu alăturea.
În brațe, lacom, te-am cuprins,
Tu te-ai pierdut și... înadins
Mijlocelul mi l-ai strâns;
Poate scapi, cumva, din plâns.
Ritmic bat valuri pe pajă,
Ne botează-n veci, prin vrajă.
Stele-n ochi îți strălucesc,
Când spui, molcom, „Te iubesc!”
*
Până dimineață-n zori
Dăm frâu liber dragostei
Și o-ncununăm cu flori,
Cum fac toți în floarea vârstei.
**
Permanent te-ai tot grăbit,
Gându-ți fiind doar la iubit.
Rămas în urma multora...
- Așteaptă-mă, iubita mea !
Nelu I. Părăianu 16. 05. 2020
-->
Comentarii
Grăbit, negrăbit - suntem la vânătoare? Iar glumesc, pentru că m-a bine-dispus această poezie!
Vă mulțumesc mult !
Foarte frumos!Felicitări!
Frumoase versuri!