Îndoaie-mi sufletul şi o parte din inimă,
a ruginit cumpăna de la fântână,
a plâns apa de atâtea căderi,
mi-e sete, potirul nu-l mai ajung,
frunzele obosite încep să cadă duium.
***
Îndoaie-mi visele albite printre anii cei albi,
ninge în suflet cu flori din castanul de mai,
amară e ziua şi noaptea cea albă,
o pasăre din fântâna vieţii s-adapă.
cu ciocul loveşte o undă de vis,
ninge în martie, la fel şi în april.
***
Îndoaie-mi lumina durerii
şi norul ce-n suflet s-a cuibărit,
fântâna aproape e goală,
pasărea albă aripa şi-a frânt.
-->
Comentarii
multumesc Lenus
Citit cu drag