Aşteptarea… cea mai grea dintre clipe, dar şi cea mai frumoasă când aştepţi pe cine/ce trebuie.
*
Ocaziile apărute pe/în drumul vieţii, sunt porţi/punţi/ferestre/uşi spre întregirea-ţi (oportunităţile pierdute nu-ţi vor spune decât că nu erai pregătit pentru pasul următor)…
*
În fiece sfârşit, tânjesc după un alt început…
*
Speranţa - în vuietul tăcerii, strigătul luminii…
*
Contemplare – defilarea imaginilor adâncurilor de nepătruns.
*
Agonia aşteptării – groaza cuprinsă în/de bucuria conştientă a clipei…
*
Jena – răspunsurile (nespuse) din încordarea umerilor, plutesc în aer.
*
Orizontul ţi-e dat de privirea cu care te uiţi la el…
*
Aşteptare interminabilă – limbile ceasului în tortura gândurilor.
*
Din lacrimile sufletului, întotdeauna (se) naşte mărgăritarul - Speranţa.
*
Ca să ajuţi pe cineva, trebuie mai întâi (să înveţi, înţelegi) să te ajuţi pe tine.
-->
Comentarii