Aș trage zăvorul

Aș trage zăvorul


Aș trage zăvorul...aș închide o poartă,
spre nelumea din lumea rămasă tăcută,
să poată și visul să înghețe o soartă,
depărtarea cea mare și rece și slută.

Aș trage zăvorul spre groapa tristețe,
uitând doar de rele definitiv,
prin râuri de doruri, alte clipe îndrăznețe,
îmbătrânind în iubire, cu un singur motiv.

Aș trage zăvorul, la casa în care,
ai fi tu și o toamnă, cu mine-o pădure,
cu porți de sărut, cu-o iubire ca zare
și cu o viață alături,oricât o să îndure.

Aș trage zăvorul să te simt lângă mine,
cu ochii întinși către sfântul tău zbor,
să te-ascult sfânt poem, ca vers din suspine,
ce mă învață să urc, atunci când cobor.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc din suflet

  • Aş trage zăvorul şi aş prinde în zboruri o lumină ciuntită de+un sărut repetat, să uit de tăcerea tăioasă de umbre, de gunoaiele vremii... Să visez mai curat. 

    Mi-a plăcut poemul, de aceea am şi răspuns cu o continuare posibilă a acestuia. Ca poeţi, ne permitem să continuăm poveştile, ne permitem să visăm şi să zburăm spre culmi inexistente. Aştept şi altele la fel de fermecătoare.

Acest răspuns a fost șters.
-->