Aş vrea, de tu mă vei lăsa
Şi dragostea nu va fi-n doară
Să tot adorm în poala ta
Iar viaţa să-mi fie comoară.
Aş vrea, de tu vei asculta
Iar susurul va fi domol
Să mă aplec în poala ta
Iar clipa să rămână un discipol.
Aş vrea, de chiar s-ar mai putea
La răsărit, la prânz şi miază-noapte
Să mă apropii doar de poala ta
Iar tu să îmi adormi tristele şoapte.
Aş vrea, de mai este şi timp
Iar viaţa mă mai păsuieşte
Să mă afund în poala ta
Să uit de tot ce mă nelinişteşte.
Aş vrea, de ea speranţa încă mă opreşte
Iar tot norocul este introspect
Să mă mai pripăşesc în poala ta
Iar tu să mă cuprinzi orbeşte.
Aş vrea, dar parcă tot am vrut
Dar totdeauna ea dorinţa cere
Să stau mereu în poala ta
Iar tu Dumnezeire să îmi dai putere.
Epilog:
Am folosit un tu, se pare
Apropiat de mine-n suflet
Am vrut ca şi în clipa ce dispare
Tu sa fii tu la mine-n pântec.
Acest mereu “tu” pentru mine
Este Tu-ul divin pe veci
Mă regăsesc mereu în Tine
Şi caut paşii Tăi pe strâmtele poteci.
-->
Comentarii