Privirea lunecă în depărtare
Și cheamă ramul să înmugurească
Verdele mugur să întinerească
În oamenii cuprinși de întristare.
De secetă, uitând să mai zâmbească,
Încovoiați, loviți peste picioare,
Cad secerați de boli istovitoare
Și sufocați fără ca viața s-o trăiască.
În ochi deodat’ îmi picură ceva de sus
Și nu mai pot privirea s-o îndrept.
Cu gest pios întreb: unde Te-ai dus,
Lăsându-ne atât de singuri? E drept
Să îndurăm atâta chin, chiar de ai spus
Că suferința purta-o-vom în piept?
Cornelia Mazilu
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Vă mulțumesc cu inima pentru popasul făcut alături de sufletul meu, oameni dragi! Vă mulțumesc pentru împărtășirea gândurilor.
Lecturat cu placere.
Citit cu mult drag.
Mulțumesc din suflet pentru popas și apreciri, Lenuș! Mulțumesc pentru adierea de gând lăsată.
Minunate versuri!