ABSENȚA...
Când tu nu ești,eu tac în toate,
nu-ți văd privirea dar te-aud,
am vise-gând,pe căi purtate,
sădesc un pom în verde crud.
Ești visul meu și în tăcere,
pe munți,pe stânci departe-n zări,
mă uzi cu lacrimi în durere,
mă prind năvoade-mbrățișări.
Lăstarul meu n-am cui mă plânge,
am iz de vechi lacrimi de sare,
mă doare rana toamnei,frige,
spre sud spre-o mare-n așteptare.
Nu vreau nimic,eu tac în toate,
o vreme vine...înfrunzi,
mă-ndrept spre țărmuri luminate,
oriunde-aș fi...te voi iubi.
-->
Comentarii
Frumos mesaj duce cu ea această poezie. Mi-a plăcut!