Academia inocenței
Șoaptele pietrei
s-au pierdut în destinul care s-a încurcat
într-un fir de praf, când
viața
a cerșit o ultimă plimbare.
La cumpăna zâmbetelor,
lumina împrumută respirația stâncii,
apoi va clădi
realitatea
pe-un petic de frunză.
Din aventura albului,
clipa
extrage emoțiile ascunse printre
petalele vântului
și împachetează mucegaiul și restul din minciună.
În joaca negației cu verbul a fi
supraviețuirea,
balansându-se pe o creangă de măslin,
se reîncarnează sub pasul ploii.
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru citare și popas, dragă Mihaela.
Aprecierea ta mă onorează, dragă Aurelia.
Vă mulțumesc, doamnă Agafia.
Din aventura albului,
clipa
extrage emoțiile ascunse printre
petalele vântului
și împachetează mucegaiul și restul din minciună.
Frumos!
Îți mulțumesc, dragă Petru, pentru apreciere.
Minunate versuri scrise cu sufletul.