Acalmie şi plictiseală

Alunecă plictiseala pe feţele oamenilor
şiroaie ca picăturile de ploaie pe geam
când furtuna îşi face de cap şi trag clopotele.
E o decădere în lucruri ca o apropiere de moarte
când nimeni nu se grăbeşte şi aşteaptă,
se formează rândul şi se cere mereu ceva
în ultima zi când se mai poate.

Momentele de acalmie se risipesc spontan
încât se împrăştie miracolul promis,
seceta se reia ca o construcţie începută,
zilele se varsă una în alta
cum apele care nu vor să sece
şi se retrag în pământul ars de călduri
pe când şerpii vin la suprafaţă.

Fluviul abia îşi plimbă trupul împuţinat,
oraşele plâng pe mal neconsolate,
locuitorii se îmbulzesc seara la plimbare
dau un pic de viaţă greţoasă şi sălcie,
amestecă speranţa cu mila,
se scaldă în berea rece şi multă
de pe faleză până noaptea târziu
când se deschid cerurile
Şi sunt mângâiţi de îngeri cu răcoare la tâmple.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Interviu cu Toamna la o cafea (1) prin Cronopedia
1 oră în urmă
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 2 ore
Mai Mult…
-->